Tara mea draga

Draga Romanie, tara mea de peste munti si nori, m-am decis sa iti adresez cateva ganduri. Nu te-am vizitat de un an dar parca nu imi pare rau de asta. Ma simt bine aici, printre straini, printre oameni veniti si ei la randul lor din alte tari, poate mai rau decat la tine.

Am trait deja doi ani intregi pe meleaguri britanice si am avut parte de diverse experiente in foarte multe domenii, de la administratie la sanatate. Ce mult mi-as dori ca toate sa semene si sa fie similar si in Romania. Mai ales infrastructura de transport. Ar fi minunat ca din centrul tarii sa te poti urca pe o autostrada si sa mergi in orice directie, pe autostrada din cap in coada. Dar cred ca este doar un vis frumos si toate promisiunile tale sunt facute doar de bun simt. Sa nu zica cei care au ramas in urma ca nu promiti sa faci nimic.

Dar sa incepem cu nivelul de administratie, cel centralizat in primul rand. Adica cel ce porneste de la guvern si coboara spre fiecare oras in parte. De la fiecare formular ce poate fi gasit in acelasi loc, adica pe acelasi site al guvernului pana la fiecare serviciu descentralizat si fiecare locatie fizica din Marea Britanie.

Daca doresti sa aplici pentru alocatie la copil o faci pe formulare descarcate de pe situl guvernului. Daca vrei sa notifici serviciul de inmatriculari ca ti-ai vandut masina, o faci pe acelasi site. Daca te descurci greu cu banii si doresti sa verifici daca esti eligibil pentru un mic ajutor cu banii pentru chirie sau o alocatie de hrana, totul este in acelasi loc. Nu ar fi frumos sa fie si la noi la fel? Sa mergem in acelasi loc sa cautam o informatie, formular, cerere, scrisoare tipizata adresata serviciilor publice?

Romania este o tara cu o viteza de internet incredibil de mare, un nivel ce foarte multi au spus, inclusiv straini, este greu de ajuns sau eventual chiar depasit. Totusi siturile administratiei centrale romanesti functioneaza greoi, baza de date se incarca dupa asteptari, injuraturi si vizionari de episoade intregi online. Stau si ma intreb de ce nu se poate.

Romania, tara mea draga, de ce doresti sa ma vezi in exil? De ce nu doresti sa investesti sa ma poti aduce acasa sa iti platesc taxe tie? De ce ma fortezi sa ma bucur de viata departe de pamantul unde m-am nascut? Eu zambesc si aici, nu neaparat din cauza banilor putin mai multi. Ci datorita faptului ca sunt respectat de Stat in primul rand. Statul care ma adopta incet-incet cu fiecare zi ce trece ma respecta si incearca sa ma ajute oferindu-mi investitii in toate cele din jurul meu. De la un site care ma scuteste de mers la ghiseu si stat la coada pana la disponibilitatea de a-mi oferi gratuit lectii de limba sa ma pot integra mai usor.

Romanie draga, ramai un mister, dar iti mai scriu de lucruri ce le poti invata de la vecinii tai.