Blog sustinut de

Ghidul tau de calatorie

Ma simt OM!

De curand mi-a fost data placerea de a citi o carte... Nu prea eram entuziasmat la vederea titlului... dar m-am gandit ca poate este ceva de capul ei, cartea se numeste Mituri ale Tinutului Secuiesc! Nu este cine stie ce, si nici nu te atrage intr-un fel mai pozitiv doar daca esti impins de curiozitatesa afli ce a scis autorul in ea! Ei bine, autorul, si anume Dan Manolachescu, un om pe care eu il respect si pe care il consider un fel de mentor, al carui sfaturi le ascult cu mare atentie si pe care il consider liderul meu la nivel de idei si comunitate, a reusit sa combine partea haioasa despre tinutul secuiesc si miturile care circula in afara granitelor carpatice... nu vreau sa le enumar ca deja le stiti, dar pe langa aceasta parte haioasa a introdus si partea critica, parte la care se pricepe chiar foarte bine pot sa spun, fiecare cuvant are o reala valoare cand vine vorba de politicianusme iefitne si alte metode de a duce de nas romanul sau ungurul de rand! Tind sa cred ca intredevar noi suntem aici sa traim impreuna si cui nu-i convine sa nu se bage... Dar asta ar insemna oare autonomia pe care o tot trambiteaza liderii politici? Unii vor, altii nu! Cum sa ii impacam? Cum poti sa impaci si capra si varza? Este foarte greu de raspuns, daca nu chiar imposibil, este un fel de oul sau gaina, lucuri pe care se vor mai gasii prosti sa se bata cu pumnul in piept ca au gasit raspunsul! NU cred si nici nu vreau sa cred ca noi sutem aici ca peste 2-3 decenii sa nu cunostem ca romani macar 2-3 cuvine in ungureste, si nici ei ungurii sa nu stie sa spuna buna ziua pe strada! Segregarea nu este o solutie cu care ne impacam! Nici noi si nici ei! De acum voi vorbi de noi ca un intreg, toti la un loc, de toate etniile care se gasesc pe la noi prin judet! Si pot spune cu mandrie ca nu sunt verde, si nci nu port alta culoare care sa ma diferentieze de restul lumii, pot spune cu mandrie ca stiu sa port o conversatie oricand cu un ungur, si nici nu mi-ar fi rusine sa merg la Bucuresti sa cer paine in ungureste! Dar sper sa fie si unguri care sa poate sa faca acelasi lucru, sa mearga si sa vorbeasca cu oricine din Romania, in Limba Romana. Si vorbind despre AUTONOMIE noi le stim pe ale noatre si sa lasam politica pentru cine stie sa o faca! Sentimentul de a fi ROMAN este la fel de puternic ca si mandria cu care o spun ca pot sa vorbesc ungureste si nici ca mie rusine ca am invatat-o... din aceste cuvinte sper sa mai inteleaga si ungurii ca pot fi mandrii ca vorbesc limba lor dar macar sa ne respecte si pe noi! Suntem un intreg! Respectul si pritenia ne unesc... dar ne dezbina politica si trecutul neclar icna pentru multi dintre noi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează-mă!