Dragoste adevarata

ep 2 In intreaga invalmaseala el devenea si mai derutat. Nu putea sa priceapa cum a ajuns in situatia de fata... O caleasca neagra tocmai trecea pe sub privirile lui si in acest moment toata scena din noaptea trecuta ii veni in minte, se amestecau intre ele. O mica raza de speranta se ivi in privirea lui trista: Conacul! daca s-ar duce la conac si ar intra ca si slujitor? Dar ce avea sa le spuna? Nu stia cum sa abordeze situatia dar picoarele, mecanic, se indreptara singure spre poarta conacului. Doi caini mari incepura sa latre, anuntand un musafit la conac. Slujnici se grabeau sa deschida poarta ca musafirul sa nu astepte. Caleasca trase pana in fata casei mari, proaspat zugravita, cu marmura alba pe scarile ce duceau la intrare. Usa era masiva, din lemn de gorun lucrata special pentru familia regala in Germania. Geamurile toate erau din cristal galbui sau verde avand mereu impresia ca in interior se intainde un lan de grau ca in imensul Baragan sau un codru verde ca si cei din Carpati. O domnisoara imbracata in rochie de matase albastra si purtand o palarie de paie invelita cu grija intr-un strat subtire de matase avand si o mica umbreluta din dantela alba in mana cobora din caleasca neagra ca si tuciul. Pasea elegant pe marmura, sunetul tocurilor rasunand in intreaga gradina. Domnisoara era blonda, cu bucle mari aurii, ochii ii erau albastrii ca si marea si adanci cat intreg orizontul, cerul. Buzele ii erau subtiri si aveau o culoare rosiatica, aprinsa si catifelate ca si o petala de trandafir tanar. Ajunse in fata portii si ramase mirat cans vazu ca nu-i nimeni prin preajma, merse agale pana la scarile din marmura. Aici se aseza pe scari si privea usor gradina asteptand ca cineva sa apara. Scrutand gradina admira forma aparte a tufisurilor abia inmugurite cand, o raza aurie iesea de la baza tufisurilor. Merse pana acolo si ridica o cutie de tabla aurita, frumos lucarata si scris citet deasupra ei "FERDINAND"! O deschise din curiozitate si in interior erau vreo 4 sau 5 tigari invelite cu grija in foaie alba si luioasa de hartie. Mirosul tutunului amestecat cu cel de vanlie il ametii si inchise repede cutia si o baga in buzunarul paltonului si se aseza inapoi pe scari. Dupa o jumatate de ceas un automobil se oprii in dreptul scarilor si un domn in costum militar cobora din el si urca rapid scarile, intra in viteza pe usa masiva fara sa se uite macar la bietul Pavel. In scurt timp un omulet mic si indesat, cu o mustata neagra si scurta se oprii in dreptul lui. Il saluta politicos si ii intise mana prieteneste. Acesta(PAvel) din instinct baga mana in buzunar si ii intinse tabachera. -Asteptati va rog putin, spuse omuletul si disparu pe usa. "Am gresit oare cu ceva? Oare crede ca l-am furat? Ce ma fac daca ma aresteaza?" In cele cateva clipe ce au urmat Pavel era foarte incordat si desi nu era foarte cald incepuse sa transpire abundent. Omuletul scotand capul pe usa intredeschisa spuse: -Majestatea Sa, printul Carol, doreste sa va vorbeasca, va rog sa ma urmati! Pavel urac timid scarile si intra in urma omuletului pe usa. Acesta il conduse pe holuri lungi, late si impodobite cu portrete ale marilor conducatori ai vremi. Statuete din ghips albe, varuite erau din loc in loc si reprezentau mari ganditori ai Greciei Antice. Pe ici pe colo se mai ivea si cate o vaza mare cu flori sau vreun ghiveci cu palmieri. Dupac inca cateva minute de mers Pavel este invitat intr-un birou. Omuletul ii arata un fotoliu confortabil si dispare pe usa de servici. Se aseza si rpivi timid in jurul lui. Era o biblioteca, una imensa. Rafturile erau pline cu carti, si nici una nu era prafuita. Toate erau puse ordonat dupa titluri, copertile erau verzi sau maronu, toate din piele. In mijloc era un birou din lemn masiv, fag sau stejar, scluptat si lacuit pana la cel mai mic detaliu. In scurt timp pe usa de servici aparau din nou acelasi omulet mic si ii spuse sec: -Ridica-te! si disparu in viteza.

Un comentariu:

Comentează-mă!