Ganduri crude

Nu ti-am scris de mult. Stiu, imi pare rau de asta. Dar sa nu crezi ca nu ma gandesc la tine. Cat pot si eu. Incurcat in zeci de ganduri, reusesc totusi sa iti zambesc in gand pentru tot ce mi-ai asezat in suflet. Cateodata te mai si visez. Dar nu iti mai spun despre ele. Nu mai conteaza caci vremea lor s-a dus.

Poate ca nu ti-am spus niciodata asta dar sa stii ca meriti mai mult decat ti-as fi putut eu oferi vreodata. Stii de ce? Pentru ca tu mi-ai oferit mai mult decat imaginatia imi poate cuprinde. Mi-ai asezat straturi de sentimente in suflet cu fiecare zambet al tau si mi-ai vindecat fiecare rana cu fiecare privire gingasa ce mi-ai oferit-o.

Nu am fost un om suficient de mare sa pot aprecia la masura potrivita tot ce imi ofereai. M-am maturizat tarziu, prea tarziu sa mai conteze acele vise ceva. Dar in sinea mea imi cade bine ca le mai am, visele. Chiar daca acum am crescut si sunt pe calea vindecarii... inca imi lipsesti mult. Poate prea mult.

Mai mult decat caldura corpului tau, in fiecare noapte langa mine, imi lispeste zambetul tau. Cafeaua de dimineata si toata rutina noastra. Tot ce am ajuns sa facem si cum am ajuns sa ne cunoastem fiecare lingurita de zahar.

Ganduri crude imi cresc in minte, incerc sa le deslusesc si sa imi planuiesc pasii. Uneori reusesc, alteori le parasesc pentru ca simt ca nu imi fac bine. Paradoxal, am crezut ca sunt printre singurii oameni care iubesc cu fiecare respiratie in piept dar sa stii ca am mai cunoscut oameni ce imi seamana. Oameni ce sufera, oameni ce inca iubesc, oameni care isi cara cu un curaj incredibil tot bagajul emotional. La fel ca si mine.

Nu vreau sa te las, dar fiecare rand trebuie sa aiba si un sfarsit. Pentru moment este doar o pauza. Dar promit sa iti mai scriu.

Un comentariu:

Comentează-mă!