Doar unul

 Se pare ca reducem timpul intre postari si acum a trecut doar un singur an de la ultima postare aici.

Anul acesta am avut inclusiv sansa de a merge 2 zile in Romania si a revedea ce am lasat in urma si daca lucrurile s-au schimbat in vreun fel sau altul. 

Totul a ramas la fel si cu aceeasi privire trista in privirile oamenilor dar in acelasi timp parca cu prea multe bataturi. Am impresia ca indiferent de situatie oamenii vor invata sa traiasca cu realitatea romaneasca ori de cate ori este necesar si nu vor renunta la ideea de a face Romania acasa.

Am reusit sa inving depresia si sa ma repun pe picioare. Acum nu mai am regrete doar amintiri si nu le privesc cu amaraciune. Am invatat ceva din ele si am invatat sa fac pace cu mine insumi. Nu am crezut niciodata ca voi ajunge in acest punct dar totusi a fost necesar foarte mult timp sa realizez acest lucru.

Ori de cate ori am privi in oglinda a recunoaste ca avem o problema pare imposibil de facut in fata altora si preferam sa o spunem doar noua, privindu-ne in ochi pe noi insine dar acum pot spune ca am suferit cumplit si nu am avut curajul sa cer ajutor la momentul potrivit. A fost o persoana aici care a recunoscut prin ceea ce trec si a avut grija sa am ceva de ce sa ma agat pentru a nu ajunge la fundul sacului si epuizat mental.

Inca mai am nopti nedormite dar grijile nu sunt ce au fost si nici motivele nu mai sunt la fel. Dar tot raman la decizia de a lasa Romania in urma si de a transforma locul de aici in tara "mea".

Stigma sanatatii mentale nu exista peste hotare si a recunoaste ca ai o problema nu este intalnita cu refuz, cu dispret, cu rautate ci cu indrumare spre sprijin. Aici este un capitol la care Romania este corigenta din 1945 incoace pentru ca depresia=nebun in cultura romaneasca iar nebunul trebuie internat in ospiciu pentru a scapa de el din societate.

Locul de munca in strainatate pune accent pe sanatatea mentala din mai multe motive:

1. Mentine eficienta angajatului.

2. Reduce concediul medical si creste retentia angajatilor

3. Reduce riscul imbatranirii premature si a bolilor asociate cu stresul creierului (Dementa, Alzheimer, etc.)

Aici se recunoaste importanta omului in postul pe care il ocupa si e important ca acel om sa fie sanatos din toate punctele de vedere pentru a putea produce intr-un mod eficient. Si desi pare foarte capitalist este la fel de uman pentru ca am vazut oameni de varsta mea in Romania care foarte repede le-as pune 10 ani in plus pentru ca au o privire trista si o expresie pierduta. Aici nu se intampla atat de des sa confunzi varsta si capacitatea unui om din cauza stresului pe care il duce. 

Poate ca e important ca cei care creeaza noul front muncitoresc din Romania sa inceapa sa recunoasca sanatatea mentala ca pe o necesitate si nu o stigma sociala. Iar eu am decis sa vorbesc despre asta pentru ca am fost afectat o perioada indelungata si nu doresc sa vad alte persoane trecand prin acest lucru.

Inca 2

 Si uite ca au mai trecut doi ani de cand nu am mai postat pe blog. Timpul a devenit o resursa foarte valoroasa si scrisul a fost o pasiune de mic copil pe care se pare ca o neglijez in ultima perioada.

Tot departe sunt de Romania si in continuare nu am nici un gand de a ma reintoarce pe tinuturile natale. Am o dezmagire in suflet cand vad tot ce se intampla in tara pe care am lasat-o in urma acum 6 ani. Nici nu imi vine sa cred ca au trecut 6 ani de cand m-am suit in avion si am plecat fara sa ma uit inapoi. La inceput ma macinau sentimentele de dor foarte des dar acum foarte rar un gand ma duce catre casa. Am ajuns la concluzia ca nu ma asteapta nimic acolo.

Romania nu isi asteapta copiii pierduti peste hotare! Acesta este un slogan care cred ca va dainui multe decenii ce vor veni. Aceeasi Romanie a smecherilor a ramas, acelasi comportament las si meschin al tuturor celor din conducere si administratie. Mai sunt cateva exemple pozitive ce rasar din cand in cand dar sunt foarte repede ingropate de media controlata de stat. 

M-am stabilit in Worcester, orasul din care provine celebrul sos Worcestershire si ma vad mai degraba petrecandu-mi batranetile pe meleaguri mai calde dar din nou, in alta tara si nu Romania. Am adoptat sistemul britanic de viata si modul lor de a privi lucrurile: simplist. 

Diferentele nu pot fi explicate intr-un paragraf intre cele doua lumi complet diferite. Pot spune ca atitudinea oamenilor intalnite pe strazile din Romania o mai vezi doar la Consulat si pe strazile populate de romani. 

Mi-as dori sa acord mai mult timp scrisului si sa va fac cunoscute diferentele dintre Marea Britanie si Romania dar momentan ma concentrez foarte mult pe Worcester Ro Consult, o companie infiintata de mine in Marea Britanie si care necesita foarte multa atentie. Un proiect de suflet care a pornit cu misiunea de a ajuta romanii din regat sa isi infiinteze afaceri, sa le conduca si sa ii ajute sa se ghideze dupa legile si regulile englezesti. Am pornit acest proiect pentru ca aici, in aceasta tara, afacerile au potential, sunt incurajate si sunt resurse de a supravietui. Aici aparatul de STAT nu incearca sa te ingroape, nu iti trimite controale peste cap numai din dorinta de a scoate amenzi si spagi de la tine. Din contra, statul britanic te ajuta, te indruma si supravegheaza din spate sa poti creste cat mai mare, mai repede si mai sanatos cu un singur motiv: sa angajezi oameni, sa platesti taxe si sa pastrezi banii in circuit. Investitia atrage bunastare si chiar daca ai un singur angajat prin salariul ce tu il platesti el isi hraneste familia acasa. 

Aceasta abordare lipseste cu desavarsire in Romania spagarilor. Doar cei cu influenta sau suficienti bani au norocul de a se pastra ca si entitati comerciale. Restul? Sunt destinati esecului si falimentului.

Sa ne reazim cu bine. Poate nu chiar peste alti 2 ani.

Dor

Ajungem printre altele mereu sa ne intrebam de ce anume ne este dor pana la urma? Ce ne face sa privim inapoi si de ce ne dorim acel lucru sa revina? Pentru ca ne este teama? Pentru ca momentele acelea au fost chiar atat de unice incat nu pot fi reproduse? Cred ca mai degraba varianta a doua. Pentru ca ori de cate ori ai incerca aceleasi lucruri cu altcineva niciodata nu va fi la fel ca momentul cand le-ai facut prima data cu persoana respectiva. Pot fi multe eforturi, comune, separate dar niciodata nu va fi aceeasi senzatie si aceasi emotie de a face ceva impreuna.

Poate ca aici este o alta problema. Pentru ca ne este dor de acea emotie, de acele sentimente si acele zambete ce veneau din adancul sufletului sincer. Si trebuie mereu sa repornesti in cautarea persoanei care poate sa iti ofere din nou acele momente, acele zambete si acele clipe ce raman intiparite pe un film vechi, prafuit al memoriei. Si poate ca dupa o luna nu iti aduci aminte dar la trecerea timpului amintirea aceea este tot mai vie de parca totul a fost ieri.

De ce inca imi e dor de tine? Nu pot sa inteleg acest lucru si nici tu nu ai fost in stare sa imi explici de ce inca simt asa. Totul se leaga intr-un final tot de numele tau. Tot ce visez inca, tot ce vreau sa fac, tot ce vreau sa devin se leaga de tine si de ceea ce ti-ai dorit vreodata de la mine. Ma simt prost. Ar fi trebuit sa fiu mult mai capabil sa fac fata la aceasta schimbare. Dar am continuat sa merg pe aceeasi carare in urma pasilor tai. Fidel.

Cat de stupid poate fi acest lucru in momentul de fata. Ironic, ma gandesc la tine in timp ce beau o bere intr-un pub cu tavanul jos, pe un fotoliu vechi si parca fara viata. Ma gandesc la tine in timp ce altii imi povestesc istoria lor, problemele lor, intamplarile lor, femeile lor. Toate imi aduc aminte de tine. O situatie anume, o culoare specifica. Tot. De ce? De parca noi am fi fost mulati unul dupa altul astfel incat sa ni se intample lucrurile perfecte pentru noi. Noi am creat situatiile si noi le-am gestionat cel mai bine pentru noi. Mai putin una. Da, aia, despartirea.

Acum, lucrurile par diferite, in functie de zile. Uneori imi e dor mai mult, alteori mai putin. Dar in fiecare zi imi e dor. Poate ca tu crezi ca acest lucru nu este normal dar eu unul cred ca este.

Ganduri crude

Nu ti-am scris de mult. Stiu, imi pare rau de asta. Dar sa nu crezi ca nu ma gandesc la tine. Cat pot si eu. Incurcat in zeci de ganduri, reusesc totusi sa iti zambesc in gand pentru tot ce mi-ai asezat in suflet. Cateodata te mai si visez. Dar nu iti mai spun despre ele. Nu mai conteaza caci vremea lor s-a dus.

Poate ca nu ti-am spus niciodata asta dar sa stii ca meriti mai mult decat ti-as fi putut eu oferi vreodata. Stii de ce? Pentru ca tu mi-ai oferit mai mult decat imaginatia imi poate cuprinde. Mi-ai asezat straturi de sentimente in suflet cu fiecare zambet al tau si mi-ai vindecat fiecare rana cu fiecare privire gingasa ce mi-ai oferit-o.

Nu am fost un om suficient de mare sa pot aprecia la masura potrivita tot ce imi ofereai. M-am maturizat tarziu, prea tarziu sa mai conteze acele vise ceva. Dar in sinea mea imi cade bine ca le mai am, visele. Chiar daca acum am crescut si sunt pe calea vindecarii... inca imi lipsesti mult. Poate prea mult.

Mai mult decat caldura corpului tau, in fiecare noapte langa mine, imi lispeste zambetul tau. Cafeaua de dimineata si toata rutina noastra. Tot ce am ajuns sa facem si cum am ajuns sa ne cunoastem fiecare lingurita de zahar.

Ganduri crude imi cresc in minte, incerc sa le deslusesc si sa imi planuiesc pasii. Uneori reusesc, alteori le parasesc pentru ca simt ca nu imi fac bine. Paradoxal, am crezut ca sunt printre singurii oameni care iubesc cu fiecare respiratie in piept dar sa stii ca am mai cunoscut oameni ce imi seamana. Oameni ce sufera, oameni ce inca iubesc, oameni care isi cara cu un curaj incredibil tot bagajul emotional. La fel ca si mine.

Nu vreau sa te las, dar fiecare rand trebuie sa aiba si un sfarsit. Pentru moment este doar o pauza. Dar promit sa iti mai scriu.

Obiceiuri de cumparaturi

Lucrand in piata de retail nu pot sa nu observ in mare parte obiceiul de cumparaturi al romanilor, ce cumpara acestia in mare parte (pe piata produselor alimentare) dar si comportamentul acestora in cadrul magazinelor pe care acestia le viziteaza.

Nu ma pot lauda cu o activitate intr-un magazin imens dar care are un trafic in medie de 5-6000 de clienti pe zi. Inevitabil lucrand in ture ai parte de interactiune pe tot parcurul zilei cu acestia, atat de dimineata, pranz si seara.

Pot spune ca in fiecare parte din zi traficul de clienti este generat de categorii diferite de persoane. Cel care vine dimineata nu prea mai vine si in timpul zilei. Iar cel care vine la pranz nu vine si dimineata si tot asa. In mare parte dimineata intra intr-un magazin persoanele care merg la munca pentru a cumpara ceva usor pentru gustare, copii care merg la joaca pentru apa sau suc si gospodine care vin in fiecare dimineata pentru lucrurile proaspete livrate.

Pranzul este ocupat de clienti care vin si fac cumparaturi multe, sunt cei care umplu cosurile de cumparaturi cu tot ce trebuie intr-o casa pentru cateva zile, de la mancare la produse de uz casnic si detergenti. Imediat dupa pranz vin cei care au iesit de la munca si cumpara ceva pentru a pregati rapid pentru cina.

Seara, seara este cel mai frumos sa observi clientii care nu se grabesc acasa sau cei care fug sa cumpere paine, daca mai este pentru ca au uitat pe timpul zilei sa o faca. Seara in cosul de cumparaturi vezi lucruri banale precum lapte, cereale, paine, prajiturele sau oua. In acelasi timp se poate spune ca pe timpul zilei berea, indiferent de ambalaj (pet sau doza) nu prea se vinde in cantitati mari dar seara cam tot al doilea client are cel putin o bere, asa de seara.

De aproape doi ani in industria alimentara si al pietei de retail pot spune ca romanii cumpara mai mult, cheltuiesc in medie cu 10 lei mai mult pe produse alimentare in fiecare zi dar nu pentru ca produsele s-au scumpit ci pentru ca aleg sa cumpere mai multe articole. Deci incasarile au crescut. Cosul mediu a crescut si el iar lanturile de magazine se dezvolta in continuare.

Ce aleg sa faca clientii in magazin in timp ce se plimba printre raioane. Multi dintre ei nimic, doar cauta produsele pe care le doresc si merg mai departe. Printre clienti mai sunt si curiosi care desfac orice ambalaj posibil, doar sa vada ce e in el (in mare parte la articolele non-food). Iar o alta parte dintre clienti se pare ca vin flamanzi in magazin. Desi este afisat pe intrare ca nu se manca in magazin, printre altele, ei gusta din orice. De la fistic, inghetata, suc, prajituri, foietaje proaspete sau alte fructe ei consuma cu pofta printre rafturi iar apoi cred ca din ignoranta arunca resturile printre produse, ca doar sunt angajati sa faca curat si sa stranga mizeria lasata in urma.

Printr-un magazin trec si clienti nehotarati. Ei pun produse in cosul de cumparaturi apoi se razgandesc. Pentru ca nu mai doresc sa le puna la locul lor le abandoneaza printre rafturi. Si aici sunt doua categorii de clienti, cei care abandoneaza in locuri vizibile din bun simt pentru a le putea duce la loc cat mai rapid sau sunt cei care le dosesc in locuri inimaginabile. De curand pot spune ca am gasit un borcan de zacusca aruncat in spatele unor baxuri cu mancare de caini, uimitor fiind locul unde a ales sa il bage, in loc sa il lase deasupra produselor il arunca in spate. In aceste cazuri parca ma simt intr-o vanatoare de comori, sa caut produsele ascunse de clienti prin magazin. Ori ma pregatesc pentru o cariera de detectiv, in a gasi lucrurile cat mai repede si mai inteligent posibil.

Pe scurt, barbatii sunt cei mai disciplinati clienti, intra cumpara si pleaca. Familiile sunt cele mai dezordonate, mai ales cele care nu isi pot controla copii si ii lasa sa zburde printre clienti si rafturi iar femeile sunt cele mai studioase, citesc tot ce este posibil pe eticheta si se razgandesc cel mai des in privinta produselor puse in cos.

Paradoxul unui britanic in Romania

Intamplator am descoperit ca in oraselul in care traiesc, nu de mult, s-a retras la pensie un cetatean britanic. L-am vazut des prin oras si mereu am crezut ca e doar un turist care sta doua-trei saptamani si apoi pleaca. Dar au trecut deja cateva luni si omul tot in zona a ramas.

Curiozitatea si dorinta de a afla mai multe despre acet om m-a impins sa am o discutie cu el. Sa il cunosc mai bine, sa vad ce parere are despre noi, despre romani la noi acasa. Am fost surprins cand am vazut ca incerca sa spuna cat mai multe cuvinte in limba romana si ma tot ruga sa ii vorbesc si eu tot romaneste. Domnul are o varsta considerabila, o experienta vasta in sporturi montane, cu un genunchi afectat de la prea multe cazaturi la schi. El se numeste Newbie, ca pe tatal lui, bunicul lui, fiul lui si asa mai departe. Ii place in Romania, ii place sa bea vin rosu si i-ar placea sa invete limba romana. Ii place si aerul tare de munte, femeile noastre frumoase dar si viata ieftina comparativa cu pensia lui.

De cand a venit aici tot incearca sa prinda limba romana. Iti zambeste si iti spune "multumesc", "da", "te rog" si se straduieste sa iti spuna mai multe dar nu prea stie. De fiecare data cand il abordeaza cineva il roaga sa ii vorbeasca in limba romana, sa invete dar de cele mai multe ori interlocutorul o face in limba engleza. Ma intreaba de unde stiu sa vorbesc atat de bine limba engleza? Pai, noi am cam invatat pe vremea noastra de la Cartoon Network, apoi in scoala. Apoi m-a intrebat dar de ce stie toata lumea atunci limba engleza? Pai... generatia noastra cam toata a crescut cu Cartoon Network, mai toti am avut prima limba straina engleza si in romania filmele se difuzeaza cu subtitrare nu cu voci ale actorilor romani ce intra in pielea personajelor dintr-un studio de inregistrari.

Paradoxul unui britanic in Romania: de ce toata lumea vorbeste engleza? De ce nu suntem atat de rai precum suntem ilustrati in presa straina si de ce avem femei atat de frumoase?

Si nu pot incheia decat printr-un banc:

"Dumnezeu face imparteala bogatiilor pentru fiecare natiune din lume. La final da Romaniei resurse naturale, munti, campii, rauri, dealuri, femei frumoase iar Sfantul Petru intreaba:
-Doamne dar nu prea ii binecuvantezi? Nu le dai prea multe?
Iar Dumnezeu a raspuns:
-Ba da, dar sa vezi ce conducatori le dau!"

Europolitica

Stau si privesc cu mahnire la alegerile ce se apropie cu pasi repezi pe 25 mai pentru alegerile in Parlamentul European. De aceasta data nu vom alege doar deputatii care sa ne reprezinte tara dar avem ocazia sa ne alegem inclusiv presedintele Comisiei Europene. Sunt curios daca multi stiu ca au si aceasta posivilitate. Este de nedescris ceea ce se intampla si in politica nationala in cursa spre Bruxelles.

Avem ministri tineri intre lupi batrani si situatia din tara noastra este exact opusul modelelor europene. Stau si analizez situatii politice cu personaje asemantoare la varsta din alte natiuni din marea familie UE. Sunt state in care cei tineri sunt invatati de cei batrani sa fie vicleni pentru a atrage cat mai mult capital strain in tarile lor, pentru a juca pe o piata economica periculoasa si sunt invatati cum sa se comporte ca sa creasca increderea in economia lor nationala. Vad politicieni care se lupta sa mareasca investitiile in capital, care desi sunt corupti in spatele cortinelor nu se lupta sa isi invete urmasii sa fure pe fata, ci sa aduca bani in tara. Sa furi dintr-o economie bogata este simplu, nu prea se prinde lumea, ca bani sunt suficienti.

Vad si ministri tineri de la noi invatati de lupii batrani ai nostri, vicleni si care actioneaza in haita. In haita ataca economia Romaniei si o arata deloc discret si celor tineri. Ii invata cum sa fie corupti, cum sa minta, cum sa se dea cap in cap cu propriile declaratii si cum sa deturneze cat mai multe fonduri, ca si asa Romania nu este o tara bogata, de ce sa ne crestem PIB-ul cand putem sa ne facem fortarete pe malurile lacurilor si la liziera padurilor? A fura dintr-o tara bogata o simte 99% din populatie. Sunt banii lor, si asa putini care se duc la bugetul de stat sa isi plateasca pensiile la batranete, consultatiile medicale si asfaltul inexistent de pe autostrazile in curs de constructie ale noastre.

In prima batalie Europolitica am avut parte de cativa oameni foarte buni in meseria lor, am avut comisar european in Agricultura care a ajutat foarte mult tara noastra, am avut oameni care din putinul lor bun-simt au incercat sa faca ceva, macar sa dezbata niste legi prin parlamentul de la Bruxelles. In rest cei ramasi acasa se lupta crancen pentru un centimetru de ciolan, sa roada si ei pentru familia lor niste posturi in deconcentrate, niste posturi intr-o agentie de stat si sa isi numeasca oameni cheie in pozitii numai bune de sifonat bani. In loc sa construiasca distrug. Si desi o haita de lupi, care vaneaza pentru conservarea familiei si bunastarea tinerilor, astia de pe la noi se mananca intre ei, masculul alfa schimandu-se mai des decat lenjeria intima.

Europa m-a invatat ca impreuna este mai bine, luptand cot la cot putem deveni un continent prosper. Europolitica trebuia sa fie unificatoare. Citand doi Francois, "Nationalismul inseamna razboi" - Mitterand (socialist) si "Europa inseamna pace" - Hollande (proeuropean). In acest context, lupii tineri ar trebui sa vada un exemplu. Ar trebui este cuvantul cheie, dar vom ajunge vreodata acolo incat sa vedem si noi acel lucru?

Despre Targu Secuiesc si miturile sale

Printr-o anumita conjunctura am ajuns sa fiu delegat cu locul de munca in Targu Secuiesc, sa locuiesc aici timp de o luna, timp in care pe langa locul de munca a trebuit sa gasesc si altceva de facut din vreme ce nu cunosc pe nimeni in acest oras. A trebuit sa gasesc magazine, baruri, restaurante si alte locuri de acest gen unde sa merg, sa mananc, sa beau o cafea sau orice alta activitate de rutina din viata de zi cu zi.

Targu Secuiesc, nod rutier in drumul spre provincia istorica Moldova si cu drum de legatura spre Bacau, in principal, a fost statie pentru multi calatori care mereu s-au plans prin diverse modalitati ale retelelor sociale de faptul ca Targu Secuiesc este un oras plin de maghiari care nu stiu sa vorbeasca limba romana, ca este un oras in care romanii nu exista si in care mori de foame daca nu stii sa ceri paine in limba maghiara. O concluzie complet gresita. Nu este deloc asa! Da, se vorbeste intr-o proportie foarte mare atat pe strada cat si in toate localurile limba maghiara dar asta nu presupune ca mori de foame.

Am gasit un local foarte dragut unde din cand in cand servesc pranzul sau cina! Mereu comand in limba romana si culmea, comanda ajunge la mine exact asa cum am spus, fara sa imi adauge soda caustica in mancare in incercarea de a ma extermina pentru ca sunt roman. Am ajuns la un punct in care chiar am un mare respect pentru ei. Imi dau seama ca pentru ei a se exprima in limba romana este un efort mai mare decat cel al limbii lor materne, pana la urma limba romana este o limba straina pentru ei.

Una peste alta, intr-o zi in drum spre locul de munca am vazut un biciclist care la o intersectie se chinuia sa isi ia avant dintr-un singur picior. Abia dupa ce a trecut pe langa mine am observat ca piciorul celalalt era amputat, dar el mergea pe bicicleta si oamenii nu se uitau ciudat la el, ca la nu stiu ce aratare! Lucru pe care in alte orase nu prea il intalnesti. Din punctul asta de vedere sunt oameni foarte civilitati.

Un adevar este ca da, orasul este unul destul de urat. Centrul orasului, in format vechi cu case, fatade frumoase si curti interioase este frumos, dar restul orasului, trecut printr-o industrializare fortata in vremea comunismului este foarte urat! Dar pana la urma in ce oras din Romania nu te lovesti de imaginea dezolanta a fabricilor parasite, darapanate si mizerabile? In ce oras din Romania nu intalnesti cartierele cu blocuri ridicate la comanda si care in timp s-au degratat incat te miri ca mai stau in picioare!

Altfel pe strada nu m-a agresat nimeni ca sunt roman, nu isi striga autonomia in timp ce merg la munca. Sunt si ei oameni ca si noi, miturile sunt politice.

Conversatie cu mine II (Universuri)

Intr-un alt univers nu m-ai parasit. Nu, ai ramas alaturi de mine indiferent cat de greu a fost. Ai ramas si m-ai ajutat sa construim un viitor mai bun. Un viitor mai bun pentru noi, pentru copii nostri, pentru copii tuturor. M-ai ajutat sa fac alegerile corecte si m-ai sprijinit ori de cate ori schipatam. Mi-ai intins mana sa ma ridici cand nu eram atent si cadeam. Ai fost alaturi de mine in fiecare clipa si nu ma paraseai nici in vis. Ma hraneai cu dragoste si eram invincibil. Doar tu erai slabiciunea mea, si esti si in acest Univers.

Intr-un alt univers nu ne-am cunoscut. Am ramas singur sa ma lupt pentru viitor! Eram singur in fata unei avalanse de schimbari pe care nu le intelegeam si tare mi-as fi dorit sa cunosc pe cineva ca tine, care sa ma ridice si sa ma ajute sa imi continui lupta in viata asta mizera. In acel univers tot binele a devenit rau pentru ca singur eram slab si vulnerabil. Nu aveam invincibilitatea ta, nu aveam energia cu care ma hraneai doar privindu-ma prin ochii tai minunati. Soarele rasarea la orizont nu in sufletul tau.

In universul asta ai fugit de mine, ai crezut ca te iubesc mai mult decat meriti. In plecarea ta am suferit amandoi, pentru ca tu ma iubeai si eu la fel. In acest univers in loc sa ne ajutam ne-am daramat unul pe altul. Ne-am daruit lumea apoi am fugit cu ea in necunoscut. Destinul ne-a scris o poveste trista, ne-a lasat sa ne iubim ca apoi sa ne rapeasca iubirea iar apoi ne-a pedepsit despicand o prapastie intre noi. Oricat as fi incercat sa o traversez mai tare ma departam si asa am decis sa astept, poate intr-o zi o sa dispara si vom renaste din focul iubirii noastre precum pasarea Phoenix din propria-i cenusa!

Conversatie cu mine

A trecut mult timp de cand ti-am vazut ochii. A trecut mult timp de cand ti-am auzit si vocea. A trecut mult timp de cand ti-am simtit mangaierea prin par si suflarea pe obraz. Da, timpul a trecut, mult dar tot pare ca si cum ar fi fost ieri.

Nu mi-am inteles gandurile de atunci. Am incercat sa ma conving ca sunt vinovat, am incercat sa ma conving ca tu esti vinovata si este timpul sa te parasesc chiar si in vis. Cu toate ca am incercat nu am reusit sa fac asta. Mi-ai atins sufletul mult prea bland sa te poata ura. M-ai facut sa te vreau chiar si in somn.

Da, ti-am simtit lipsa. Si acum o simt, m-ai rar cei drept. M-am obisnuit singur si sa discut problemele cu tine doar in mintea mea. Le discut, le dezbat, iti ascult parerea apoi te las sa dispari incet in ceata, pana revi din nou intr-un moment aleatoriu in fiecare zi.

Ti-am facut o promisiune si am respectat tot cu sfintenie. Desi a expirat constiinta nu m-a lasat sa merg mai departe. Mereu imi spunea: asteapta, asteapta. De ce sa astept? Pentru ca ai fost un lucru minunat in viata asta efemera. Pentru ca mi-ai readus zambetul pe fata si m-ai facut sa simt o caldura sufleteasca si pentru alte persoane, nu numai pentru mine insumi.

A fost placut. Nu ma acuza ca traiesc in trecut, nu e asa. Traiesc azi, dar din cand in cand imi sagetezi mintea si ma faci sa imi amintesc clipele cu tine. Nu stiu cum o faci si nici nu vreau sa te opresti.

Desi multa lume ca lucrurile bune se intampla celor care pun mana si le fac eu consider ca lucrurile bune se intampla si celor care astept. Minunile nu se intampla zilnic. Ce e drept nu se intampla nici celor care stau degeaba. Nici nu astept fara sa fac nimic. Construiesc ziua de maine in fiecare zi, incet, cu grija, gand cu gand.

Construiesc ziua de maine pentru binele meu dar si al tau. Construiesc viitorul pentru ca fara el nu exista nici un sens. Cu sau fara tine il construiesc. Daca se intampla minunea nu pot sa te primesc intr-un viitor gol. Nici pe tine dar nici pe altcineva. Asta m-ai invatat tu.  Intr-un viitor gol ramanem doar niste actori pe scena vietii dar intr-un viitor plin suntem actori in propria noastra piesa de teatru regizata de noi insine.

Perfectiunea nu poate fi atinsa. Dar spre poate aspira la perfectiune. Treaba e relativa, ca si timpul de altfel.

Si uite asa inchei inca o conversatie cu mine. Pe data viitoare cand ne vom intalni din nou in mintea mea.

Poezia de duminica - Rataciri

Casa mi-e pustie

Doar un singur suflet

Mai umbla ratacit

Al meu, al tau iubit!

In trecut era vie

Fara urma de regret

Acum mai umbla din loc in loc

Doar un suflet fara noroc!

Si-as fi vrut pe veci

Sa stai si sa nu pleci

Sa cadem adanc, in abis

Sa ne-nchidem in al nostru vis!

Sa ne iubim doar din priviri

Sa nu vedem a vietii amagiri

Sa traim adanci iubiri

Sufletului ascunse

Sa amortim, sa pierdem din simtiri

Ca doua inimi, de doruri nepatrunse!

In pustiu uitat de lume

Caminul mi-l pazesc

Il pastrez, il ingrijesc

Poate iti vei aduce aminte

De ale noastre juraminte

Si te vei intoarce aici,

La mine!

( Alin Bagoly - Rataciri)

Nevoia de schimbare

De vreo 10 ani incoace, cel putin, in fiecare primavara ne confruntam cu inundatii masive, in fiecare vara mai ploioasa avem parte de parauri umflate si alarme pe cursurile raurilor mai importante din tara. Sute de locuitori din zone relativ izolate raman fara apa potabila, legaturi cu orasele si fara modalitati de trai "modern" ca doar deh, suntem in Uniunea Europeana. Multe orase se confrunta cu canale infundate, cu subsoluri de blocuri inundate, poduri rupte si trotuare spalate de puhoaiele ce se aduna in urma unor ploi torentiale, fie ele si de scurta duratata. Da, mai ales in urma celor de scurta durata.

Mi se pare absolut incredibil faptul ca in tot acest timp, din care ultimii 7 ani am avut acces direct la fonduri structurale si de coeziune, nu am facut mare lucru pentru a remedia aceasta situatie. Tot in ultimii 7 ani la noi in tara, sub ochiul sever al Uniunii am reusit sa contruim pe ici pe colo cate 20 de km de autostrada sau cate o centura ocolitoare a vreunui oras, centura care o consideram tot autostrada, ca nu avem destui capsunari prin afara care sa ne deseneze si noua Autovia, AutoBahn sau orice alta autostrada pe care sa o putem construi. Pe langa noi, Croatia a intrat azi si ea in Uniunea Europeana, cu 1000 de km de autostrada construiti si pregatita partial din punct de vedere economic sa fata fata unor avalanse de constructii ce urmeaza dupa deschiderea granitelor.

Campii intregi din fertilul nostru Baragan se desertifica in fiecare an pentru ca in urma retrocedarilor majoritatea au lasat locul de izbeliste, nu l-au lucrat sau au desfacut instalatiile de irigat sa le vanda la fier vechi dupa care sanatate, voie buna (suntem putori si ne e lene sa il muncim). Graul il valorificam odata, acum scumpim painea sa mai slabeasca populatia ca si asa am inceput sa devenim obezi si nu vrem sa luam exemplu rau de la americani. Dealuri intregi s-au transformat in crescatorii de buruieni pentru ca nu avem forta de munca pentru a face plantatii de livezi, e mai simplu sa aducem merele din Turcia, perele din Grecia, cirese din Polonia si asa mai departe. La noi nu cresc, defapt cresc dar nu creste forta de munca necalificata pentru a le culege. Ne multumim cu importul facut de supermarketuri si cu fructele umflate cu apa si fara nici un gust.

Polonia a investit masim in sistemul de transporturi si telecomunicatii si uite ca ei au reusit cat de cat sa reziste contractiei economice si sa fie mereu pe crestere chiar daca numai cu zero virgula ceva, dar tot e mai bine decat pe minus. Noi romanii am privatizat CFR Marfa si l-am vandut tot la romani, ca doar nu trebuia oprit procesul de valorificare a fierului vechi din vagoane, locomotive si alte structuri metalice gasibile in CFR.

Citind un raport pe educatie facut inca din 2001 de UNESCO, Romania era considerata o tara cu un coeficient foarte ridicat al oamenilor destepti, calificati si specialisti in domenii diverse, devasand SUA la foarte multe domenii, recunoscand si faptul ca mintile luminate romanesti au cam contribuit mai ales in ultimul deceniu la dezvoltarea tehnologica mondiala. Da, suntem oameni destepti dar nu suntem in stare sa avem grija de propria noastra tara, preferam sa fim sclavi la altii si aici sa ne furam singuri caciula din cap sa ne inghete tot noua urechile pe timp de iarna.

In acelasi timp un sondaj facut in Romania spune asa: majoritatea romanilor considera ca majoritatea romanilor sunt prosti. Ei bine tin sa ii contrazic. Nu sunt prosti, mai pe tot romanul il duce capul, e inventiv mai ales cand vine vorba de smecherii si combinatii in cartier sau in sat. Nu suntem prosti, tot neamul asta romanesc este unul foarte perspicace dar needucat. Nu suntem educati, nu avem moralitate si un gram de etica, ocolim scoala iar daca nu o facem dormim in bocanci ca e mai simplu decat sa deschidem ochii in fata unui profesor. Si totusi ne simtim scandalizati cand Europa ne arata cu degetul.

Cu toata expunerea aceasta facuta: noi, romanii, cand simti nevoia de a face o schimbare in tarisoara asta a noastra? Democratia a ajuns la maturitatea europeana deja in 2008, la maturitatea americana de 21 de ani din 2011. Dar la o maturitate faptica in realitate vom ajunge oare vreodata? Sau pentru a deveni productivi trebuie sa ne reintoarcem in sistemul de dictatura unde faceai de frica securitatii?

Curatenie

De acum spun stop. Gata cu toate comentariile care nu au nici o legatura cu subiectul. Gata cu comentariile scurte facute numai pentru a lasa cuvant cheie si link in loc de numele celui care o face. Gata cu buldozerele, gata cu toate cuvintele cheie pe care doriti sa le promovati. Pana acum le-am agreat dar vad ca daca nu am sters aceste comentarii lumea a devenit nesabuita si a inceput sa isi faca publicitate in comentariu. Asa, degeaba. Nu domnule, nu! Eu imi respect cititorii si semnez articolele cu un nume, indiferent daca este al meu personal sau este un pseudonim sub care scriu. Cu acelasi nume comentez pe alte bloguri, cu acelasi nume merg oriunde in online. NU imi place sa vad ca o persoana comenteaza de 7 ori acelasi articol, exprimand acelasi lucru dar cu alte cuvinte si se semneaza cu cuvintele cheie de la 7 situri pe care le promoveaza. Nu mi-a placut niciodata sa fac link-farming si nici nu o voi face. Asa ca de azi, toate comentariile facute sub alt pseudonim decat un nume vor fi sterse. Este timpul sa devenim civilizati. Asa cred eu.

Pentru publicitate am un tarif, nu se face gratis numai pentru ca am link-dofollow si in comentarii. Mai departe sa pastram limita decentei. NU comentam sa facem publicitate siturilor cu filme pentru adulti! Eu daca scriu pe subiect este un lucru, dar nu doresc sa trimit nici un link spre aceste portaluri, au ele clientii lor si nu vor avea parte de publicitate gratuita aici! Industria asta invarte bani multi, vreti link-uri? Platiti! Cam atat, deocamdata!

Curiozitati culinare

Doresc sa scriu acum despre o curiozitate culinara, curiozitate in urma careia mi-am dat seama ca romanul nu moare de foame nici daca vrea. Curiozitate din care mi-am dat seama ca orice este posibil si ca avem resurse suficiente pentru a trai indiferent de natura salariala. Bine, multe dintre aceste curiozitati include un curaj de tip Bear Grylls pentru ca altfel nu sunt multi doritori. Mare mi-a fost mirarea cand acum intr-o dimineata la 7 si jumatate bate cineva la usa sa imi lase o plasa cu "buruieni". Un domn, cunostinta veche, cioban de meserie mi-a trimis din varful muntilor o intreaga colectie de ierburi, plante si verdeturi pentru mancare, verdeturi a caror nume mi-a fost necunoscut pana de curand. Era o cantitate foarte mare de frunze ale unei plante numite "leurda", n-am habar de ce se numeste asa si nu aveam nici cea mai mica idee de cum pot sa gatesc eu frunzele acelea. Am mai intalnit eu comercianti ambulati prin piete care umblau sa imi vanda mie pungute cu leurda pe bani buni dar mereu am ocolit pentru ca nu eram curios de gust. De aceasta data, daca tot le aveam pe masa, am apelat si eu mai departe la specialistul in cauza, adica mama, pentru lamuriri, ce pot face din "leurda" si cat de buna sau folositoare este.

Instructiunile ce au urmat m-au surprins dar si diversitatea de mancaruri ce se poate face din aceasta planta, aparent "buruiana", ce creste prin padure, pasuni si fanete de pe culmile muntilor sau dealurilor.
Aceasta planta simpla seamana foarte mult cu frunza de salata, are aproximativ aceleasi proprietati nutritive doar ca nu este cultivata de mana omului, nu este crescuta fortat cu ingrasaminte si udata excesiv pentru a creste rapid. Din spusele mamei "leurda" este un antioxidant excelent si confirm ca nu are nici un gust rau.

"Leurda" poate fi mancata verde, in salata de legume, nu dauneaza sanatatii si nici gustului din salata de cruditati. In acelasi timp, fiarta apoi tocata este un inlocuitor al spanacului, poate fi gatita si in acest mod, ceea ce am si facut. Da, un spanac foarte bun din leurda, cu 2 oua ochiuri, un gust excelent si foarte satios. In acelasi timp este un inlocuitor al salatei in ciorba de salata. Vai, vai, vai dar ce buna iese. Ciorba de salata chiar azi a fiert pe aragaz si am gustat, excelent.

In urma acestor experimente ma declar multumit de "buruienile" de pe colinele romanesti. Si cred ca nu sunt singurele plante comestibile sau bune pentru ceva, de un ceai macar. Astfel ajungi la concluzia ca oricat de ciuadat au numele aceste plante ele pot fi inlocuitori perfect naturali in cazul ingredientelor care ar costa bani, timp sau energie cultivandu-le. Ce vine direct de la mama natura este cu siguranta sanatos, asta daca nu provine din vreun mediu poluat nuclear!

Atentie mare, celor care cunosc aceasta planta, sa nu va inselati cu frunzele lacramioarelor de munte, acelea sunt foarte toxice. Leurda are frunza alungita si are un miros dulceag de usturoi. Pofta mare!

Acum este sezonul si pentru vinete netunate. Dar si ocazia pentru a face un stoc frumos de legume congelate. Incearca, e gratuit!

Arta schimbarii

Ieri a implinit acest blog 5 ani. Am citit articole redactate in trecut, idei pe care le-am avut si constat ca in mare parte am ramas constant fara sa ma abat de la drumul pe care l-am inceput acum 5 ani. Acum 5 ani eram doar un tanar elev care dorea sa vada viata altfel, care era nemultumit de tot ce se intampla, care era mai rebel decat cei rebeli si care nu dorea altceva decat sa se faca vazut in lume. De atunci au fost schimbari, am terminat liceu, am dat si bacalaureat, am terminat si facultate si asa mai departe. Privind usor inapoi mai constat inca un lucru: orice schimbare este o "arta". Spun arta pentru ca eu sunt de parere ca schimbarile facute incorect dauneaza, strica imaginea, ansamblul nu se mai imbina perfect si ajunge sa se naruiasca tot iar toata scena privita din exterior este ceva neplacut pentru spectator. 

Schimbarea trebuie sa fie pentru tine dar de cele mai multe ori ne aflam sub o lupa care analizeaza tot si emite cate o concluzie care te bulverseaza. Pe langa toate acestea arta necesita timp, efort, pasiune, daruinta, control si asa mai departe pentru a fi considerata munca reala, ceva frumos estetic sau moral. Schimbarile in bine necesita toate astea, necesita mult efort si viziune pentru a face lucrurile vizibile iar de cele mai multe ori devin o arta! Arta schimbarii are ceva special, prin schimbare cei din jurul tau trebuie sa simta un efect pozitiv, altfel nu poate fi numita schimbare doar distrugere. 

Sper ca nu m-am schimbat prea mult si daca am schimbat cate ceva sper ca a fost in bine, mai ales in stilul de scris, in teme abordate, in acuratetea informatiilor si sinceritatea parerilor impartasite cu voi. Planuiesc sa schimb lucrurile in continuare, sa mentin o dinamica, a vietii personale si implicit a blogului.

Cursa nebuna spre normalitate

Facand abstractie de la persoanele din "high-life"-ul romanesc putem observa pe strazi cursa nebuna a omului de rand spre normalitate. Cu toate ca statisticile spun ca majoritatea romanilor cred despre majoritatea romanilor ca sunt prosti fiecare dintre noi incearca sa se apropie cat mai mult de un anumit standard de normalitate. De un anumit standard de viata dictat de viata omului simplu de peste granite. Niciodata nu a fost mai greu pentru romani sa se adapteze la situatiile economice si politice de pe plan mondial ca in acest an. Anul acesta, 2013, desi anuntat un an al marilor succese din partea guvernului va fi anul cu cele mai mari eforturi de supravietuire si de aliniere cu restul populatiei din cadrul Uniunii Europene. Anul acesta a inceput cu loviri la adresa romanilor, cu denigrari si cu campanii menite sa ne tina in tara, sa nu "invadam" piata muncii din 2014, an in care se ridica restrictiile de munca aplicate tarii noastre. Iarna trece si ne vom lupta iar cu gropile din drumurile noastre nationale, asta pentru ca autostrazile sunt inca un vis frumos la noi. In 23 de ani nu am reusit sa facem un drum care sa strabata tara dintr-o parte intr-alta. Ne-ar fi fost mai bine tot noua, economic vorbind. Romanul de rand se zbate in mizeria de carciuma din colt, pentru ca nu are bani suficienti sa isi duca nevasta ca orice alt om civilizat la restaurant, sa petreaca impreuna cu familia iesind la o pizza, alege sa isi innece amarul intr-o vodka ieftina si sa uite de usa nevopsita pe care o descuie in fiecare seara venind de la servici. Romanul de rand alearga spre normalitate fiind hranit numai de speranta, pentru ca politicienii nu le ofera altceva decat promisiuni, minciuni si angajamente uitate din primul minut calcat peste pragul Casei Poporului. Romanul de rand alearga dupa normalitate, tanjind la o viata linistita si fara probleme precum a occidentalilor, la o viata in care pot spune ca si-au achitat facturile si le-au ramas suficienti bani pentru a cumpara mancare si a-si satisface miciile vicii pana la urmatoriul salariu. La noi nu se intampla asa, noi ne calculam pana si ultimul banut in incercarea disperata de a ne ajunge macar pana la sfarsit de luna. Ne platim ratele in limita supravietuirii si fugim de datorii. Anul acesta, 2013, se anunta la fel de secetos cum a fost cel de anul trecut, agricultorul este ingrijorat, nu mai putem produce nici cat sa ne acoperim costurile de productie. Si cand ne gandim ca toate acestea au inceput de la un singur om, toate relele se trag de la cel care a anuntat democratizarea Romaniei, om politic care a gestionat eronat resursele bogatei noastre tari, om care obliga tanarul sa fuga departe de tara sa, om care obliga pensionarul sa isi vanda si ultima bucata de batista din buzunar pentru a-si asigura medicamentele, om care obliga copii sa invete in scoli uitate de lume, om care ne-a departat de normalitate, normalitate de care dorim sa ne apropiem dar am ajuns sa fim fundul Europei.

Profesionist, caut de munca

Nu sunt atat de pretentios la locurile de munca de pe piata si nici nu sunt orgolios astfel incat sa imi fie frica de munca de "jos". Intre ghilimele pus "jos" pentru ca nici o munca cinstita nu este rusinoasa, cel putin pentru mine nu. Dar ce faci cu oamenii care nu ai nici o pregatire, cei care se plang ca nu au bani de paine, tigari, facturi si asa mai departe dar vorbesc mii de minute zilnic si in acelasi timp acumuleaza datorii si refuza orice loc de munca pe un salariu, cat de mic ar fi el. Ce nu mai inteleg este si faptul ca profesionistii nu sunt apreciati, nu sunt motivati si mereu li se cauta ceva in maneca sau gandire. Profesionistii ajung sa plece de la munca, sa isi caute alt loc, indiferent de salarizare numai sa lucreze ceva pentru ca stie ca fara un ban, se traieste daca nu greu, foarte greu. Incep sa cred ca romanii se impart in doua mari categorii: cei lenesi si plini de sine si categoria muncitorilor umili. Stiu ca in orice padure exista si uscaturi nu numai brazi falnici si verzi dar sa fim seriosi. In lumea economica existenta nu poti avea pretentii la salarizari de director pentru orice lucru marunt. Poate ca plata nu este cea mai corecta la noi dar in acelasi timp nici in afara granitelor nu este atat de roz. Pot vorbi si de afara granitelor pentru ca am fost si am observat ce anume se intampla si acolo. Da, sunt salarii de 1000-2000 de euro pentru cei profesionisti dar sunt si salarii de 500-700 de euro pentru cei necalificati. Toate bune si frumoase, bani seriosi in Romania dar nimeni nu se intreaba de la cat incepe o chirie acolo, care sunt costurile traiului zilnic pe langa celelalte sacrificii sociale, morale si familiale pentru a ajunge sa faci o economie bunicica pentru o investitie sau familia ramasa in urma. Poate ca in Romania este salariu mic, uneori platit cu intarziere dar ai confortul de acasa, poate chiar locuinta ta si painea pe care esti obisnuit sa o mananci, prietenii si viata sociala bogata. Statistic suntem foarte multi someri (romani) care ar avea nevoie de un ban, nu de ajutor social. In acelasi timp sunt si numeroase locuri de munca pentru necalificati dar si pentru profesionisti, de cele mai multe ori ramanand vacante foarte multa vreme pana la venirea unui om dornic sa munceasca. Sunt de parere ca cei profesionisti ar trebui inclusiv ajutati de stat sa isi gaseasca de munca, sa primeasca ei ajutorul social pentru care trudesc in restul timpului sa contribuie la bugetul de stat si nu cel care nu se ridica din pat pentru un salariu de 6-700 de lei.

Deocamdata atat. Data viitoare statisica economica reala a locurilor de munca din tara si beneficiile financiare intr-o familie pentru ca banul nu creste in copac!

Sertarul

A venit un an nou pentru noi toti, fiecare isi doreste o multime de lucruri in 2013, sa fie mai bun, mai norocos, mai sanatos, mai fericit. Eu imi doresc sa imi continui viata si sa obtin macar tot atatea lucruri pe care le-am obtinut in 2012. Sper sa reusesc sa fac tot, sa am putere sa muncesc si sa fiu un bun cetatean al acestei mandre natiuni platind taxe si impozite sa fie bani de platit pensii si salarii la bugetari. Dar in acelasi timp anul a venit si cu un nou sertar, un sertar cu amintiri, momente, ganduri care nu isi mai au locul in acest an. S-au dus, au trecut si este timpul de altele noi. Alte amintiri care au nevoie de loc, dedicatie si emotie, bucurii noi alaturi de prieteni vechi! Nu pot decat sa multumesc celor cinci, sau mai multi oameni din jurul meu care au avut grija sa ma simt bine, sa ma ajute atunci cand am nevoie dar si sa schimbe o vorba fara sa ceara nimic in schimb. Astfel Angelo este cap de lista, prietenul care a fost acolo mereu, Alex Morar si Sergiu Scuturici sunt si ei in top, prietenii care ma suna dimineata sa imi ureze o zi buna, Alexandru si Alexandra Marin, oameni noi care mi-au intrat in suflet, ea pentru totdeauna, Claudius Geczo, omul care nu judeca dupa imbracaminte, inevitabil Ergun, cel care ma intelege fara sa deschid gura si care reuseste sa ma impinga sa imi depasesc limitele ratiunii si imaginatiei dar si Cristina Cioba, persoana noua, cea care din Aberdeen mereu imi va transmite cele mai calde salutari. Va multumesc tuturor pentru un an plin, un an 2012 memorabil si sper ca tot alaturi de voi anul acesta, 2013, voi fi la fel de fericit!

Un inel si o bratara

Vorbind de valoarea bijuteriilor pot spune ca sunt inestimabile. Eu am refuzat sa dau jos bijuteriile mele pentru ca sunt de la ea desi locul de munca era de asa natura incat bijuteriile nu pot fi acceptate. Mi-a lasat o parte din ea inainte sa plece departe de mine. Mi-a lasat o bucatica din sufletul ei pe care sa il port mereu cu mine! I-am promis ca asa voi face si in continuare nu doresc sa renunt la ele. Acum fac si ele parte din mine. Chiar daca nu sunt bijuterii argint, nu sunt inele argint, fac parte din mine. Cu o bucatica de tristete pot spune ca mi-a ramas un sertar de amintiri, un inel si o bratara! Valoarea lor vorbeste de la sine. Ele exprima sentimente adevarate si sunt un simbol al iubirii si dragostei dintre doua persoane. Da, este din tabla dar stiu ca este pe deget si asta imi da putere sa merg mai departe. Bratara este simpla dar asta nu inseamna ca voi lasa praful sa se lase pe ea intr-un sertar. Nu! Pentru ca fiecare moment imi aduce aminte de ea si ma tine mai aproape de ea. Pentru ca fiecare clipa mai grea este usurata doar de un inel si o bratara, pentru ca ea mereu spunea: o sa fie bine! Si asa era mereu. Am vorbit in ultima vreme cam mult despre bijuterii dar nu imi pasa. Am dorit sa exprim valoarea sentimentelor, valoarea actiunilor si valoarea gesturilor facute astfel, a momentelor minunate daruite persoanei iubite si a clipelor de fericire traite impreuna. Da, toate aceste lucruri sunt exprimate de 2-3 obiecte fizice ramase in urma. Sunt acele obiecte fizice care fac distanta sa para mai mica, timpul mai scurt si vara mai aproape. Foarte multi filosofi si ganditori au spus vorbe mari despre iubire fiecare gandind in felul lui partea buna sau partea rea a lucrurilor, misterele dintre doua persoane, atractia, suferintele si asa mai departe. Nu sunt multi cei care au vorbit despre afectiune sau fericire majoritatea sugerand ca acestea sunt niste utopii. Nu sunt asa, ele exista numai daca vei crede in ele. Vorba raposatului Iurie Darie:

Traim intr-o lume foarte ciudata. Am crezut in iubire si viata nu m-a dezamagit!

Si acum mesajul ascuns al acestui articol: abia astept sa vina acasa sa ii pot oferi acest inel simplist, dar foarte frumos si foarte incarcat cu afectiune. Un inel care va lua o bucata din sufletul meu si il va purta mereu cu ea! De ce pe acela? Ei bine mi-a luat destul de mult timp sa ma decid, am vizitat foarte multe magazine, multe intrebari, masuratori si asa mai departe si pana la urma am gasit ceea ce imi trebuia aici. Si confirm faptul ca OnlineBijoux este un magazin online de bijuterii cu produse la indemana oricui si de o diversitate foarte mare.

Orientarea sexuala

Poate ca titlul suna putin abuziv dar uneori stau si ma intreb sincer oare in ce an suntem? Care este progresul tehnologic al nostru? Si cum ne ajuta aceasta libertate daca noi alegem sa gandim inchisi in aceeasi cutie, dupa aceleasi tipare si cu aceleasi prejudecati? Toata lumea a auzit despre situl youtube, cei cu acces la internet il acceseaza destul de des pentru orice tip de filmulet, videoclip si asa mai departe. Pe acest mare site, pe care se presupune ca ar trebui sa socializam prin posibilitatea de a comenta videoclipurile incarcate am observat un trend. Un trend foarte suparator, deranjant si care ma trimite cu gandul la oamenii fara creier care actioneaza pur si simplu din instinct pentru a supravietui si nimic mai mult. Spun asta pentru ca indiferent de limba in care comenteaza orientarea sexuala se pare ca prezinta o problema pentru multi. Daca ar fi sa traduc o reactie ar suna cam asa: "Canta bine dar pacat ca e gay" sau "Are voce si melodia e faina dar e homosexual". Poate ca biserica nu accepta aceste devieri de la comportamentul lasat de Biblie sau comportamentul generic acceptat de barbat-femeie si nici o alta combinatie posibila in matricea asta mare dar sunt si ei oameni si sincer incep sa imi pierd increderea complet in umanitate cand vad artisti reali nu umflati de agentiile de publicitate care isi pierd din valoare tocmai datorita orietarii sexuale. Cel mai celebru exemplu pe care il pot da este cel al lui Freddie Mercury, solistul trupei Queen, un om cu o voce deosebita si iubit de generatii intregi pentru ale sale melodii "Love of my life", "The show must go on", "Bohemian Rapsody", "We will rock you" si multe altele. Cand pui deoparte arta pentru a judeca omul avem o problema. Daca pastram acest tipar de prejudecati putem spune la fel despre Mozart care a fost membru mason sau putem sa ne punem o intrebare sincera despre Beethoven: de ce a compus muzica din moment ce era surd? Presimt ca lumea se bazeaza prea mult dupa tipare incat dispare critica reala, constructiva si apare din nou extermismul religios de tip inchzitie. Sper numai sa nu revenim la spanzurari si arderi pe rug pentru ca un om are idei geniale dar prefera altceva decat majoritatea. Un mare geniu a spus cateva cuvinte care ar trebui sa ridice semne de intrebare la un asemenea comportament: "daca judeci un peste dupa abilitatea de a se urca in copac vei trai cu impresia ca acesta este inutil" (Albert Einstein).