Blog sustinut de

Ghidul tau de calatorie

Fragment...

Dimineata se trezii obosit si cerul era senin in ciuda ploii de seara. Senin era cerul, dar in sufletul lui era un pustiu imens. Se simtea singur, era trist, viitorul lui era incert, nu stia pe unde sa paseasca, cum sa isi inceapa viata. Era pierdut si mergea unde il duceau picioarele... Talpile il dureau de la foarte mult mers in nestire, foamea il razbise si simtea cum treptat il parasesc puterile... Isi pierduse chiar si ultima speranta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează-mă!