Siguranta si maidanul copilariei

Din cate se vede momentan ma aflu in Spania pentru o perioada nedeterminata. In mici plimbari prin imprejurimi am incercat sa gasesc diferente sau asemanari intre Romania si Spania. Sa ne restrangem acum la siguranta copiilor si a locului de joaca. Desi nu am eu o varsta uriasa eu stiu ca fiind mic copil nu stateam in casa la calculator (pentru ca nu prea erau) si in plus abia aparusera anticele jocuri pe televizor dar nu era voie zilnic ca cica imi stricam ochii. Si asa cu prietenii din cartier neavand altceva de facut aveam ditamai maidanul de cucerit. Cand spun maidan spun un teren neingrijit, plin cu buruieni si mizerie. Cine era mai fericit decat noi, gasca de copii care zburdau in voie printre mormanele de mizerie si movile de pamant, caramizi sau bucati de faianta sparte? Rar gaseai loc liber prin parcurile cu leagana si alte jucarele iar cand nu era terenul de fotbal si fugeam dupa o minge pana ne iesea sufletul fara sa mai adaugam la socoteala istoricele jocuri in grup din fiecare seara in jurul blocurilor. Care e diferenta aici si cat de mult se pune accentul pe siguranta minorului? Sincer e mare. Am gasit si aici maidane ca in Romania, pline cu mizerii si resturi de la santiere, cu buruieni si tot tacamul. Partea a doua este ca sunt imprejmuite cu gard destul de inalt si accesul este interzis. Locurile de joaca pentru copii au montat pe pamant un fel de burete sa nu se loveasca iar terenurile de sport au parte pentru adulti si altele cu iarba artificiala special pentru cei mici. Ce nu inteleg eu de ce pun asa mare accent pe siguranta lor? Da, copilul are nevoie de protectie dar daca il ti tot in puf si nu se loveste niciodata mai tarziu cand se loveste de lucruri mai grave ce va face? Am crescut pe maidan si totusi nu am murit, nu m-am imbolnavit si nici nu sunt schilod. Am avut parte de protectia necesara si nu am fost supraprotejat. Orice parinte isi iubeste copilul dar sunt cam paranoici.