Despre Adrian Paunescu si poetii contemporani

Nu am fost niciodata fan al poetilor contemporani gen Nichita Stanescu, Dinescu si multi altii. Foarte multi dintre acestia fac o insiruire de cuvinte pe care o numesc poezie. Altii fac o insiruire de cuvinte mizerabile pe care o numesc arta poetica si explorarea sufletului prin poezie. Prostii. Multe, dar foarte multe versuri execrabile. Multe scrieri si esee atat de prost scrise incat la final iti pare rau ca ti-ai irosit timpul cu asemenea lucruri. Tocmai din aceasta cauza nu citisem nimic de Paunescu, din greseala l-am bagat in aceeasi categorie cu cei de mai sus. Mare greseala si mult am pierdut.

Recent am cumparat 3 carti, 2 de poezii si un mic roman. Am inceput sa rasfoiesc cele doua carti de poezii si sa citesc pe alocuri cate o strofa, doua. Incredibil. Am ramas fascinat de modul in care acest om a scris poezie, dedicarea lui si practic sentimentele ce le impartaseste prin acele versuri. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca acest om ar putea scrie vreodata atat de bine. O strofa mi-a ramas adanc in memorie:

De mi-ar fi dat sa inteleg
Ca tu esti moartea mea
Eu tie m-as preda intreg
Si nu as evada
Uimitoare poezii de dragoste, scrise intr-adevar cu multa iubire si pasiune, atat pentru lume cat si pentru tara.

Cartea scrisa de el, "Vinovat de iubire", (nerecomandata tinerilor sub 17 ani) m-a suprins si m-a zapacit complet. M-a bagat in zeci de universuri si mi-a bulversat creierul cu zeci de informatii, sentimente si emotii. O carte foarte profunda care relateaza emorurile unui pacient al unui spital de psihiatrie si ale doctorului curant al acestuia. Povesti de viata incredibile ce se intrepatrund. O carte ce merita citita cu atentie oriunde: in autobuz, in parc, acasa.

Multumesc Adrian Păunescu ca ai existat, ca ai scris si ne-ai dat atat de multe de citit!

10 comentarii:

  1. Am fost impresionata de mica de acest om. Imi amintesc l-am vazut prima data cand aveam 4 ani, la Cenaclul Flacara si m-a captivat, pe atunci, vocea puternica si faptul ca el, fizic vorbind, era un om puternic, impunator. Mai tarziu am inceput sa-i apreciez foarte mult poezia. Sunt o mare admiratoare si o mare consumatoare de poezie. Dar, cand spun poezie, ma refer la...poezie! Nu versuri ”ce din coada au sa sune”, caci ”e usor a scrie versuri cand nimic nu ai de spus”. Iar Paunescu a avut multe de spus si le-a spus bine, frumos, emotionant. Poezia lui imi mangaie sufletul si imi razbuna neputinta de rosti in cuvinte ce simt in anumite momente ale vietii. Poeziile lui sunt, pentru mine, adevarate carti de vizita ale propriilor mele trairi. Exact ca un copil care, nestiind sa vorbeasca, se bucura atunci cand parintii intuiesc ceea ce-si doreste, exact aceeasi bucurie o simt cand ii citesc poeziile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Un om despre care se poate vorbi doar la superlativ...

    RăspundețiȘtergere
  3. a fost un om extraordinar, pacat ca acum ne dam seama...

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu am apucat insca sa citesc operele nici unui scriitor contemporan. Insa mi-am propus sa citesc Paunescu si Biblia anul acesta :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Un adeverat poet roman cum nu o sa mai vedem curand.

    RăspundețiȘtergere
  6. Preferata mea este poezia "Ruga pentru parinti"

    RăspundețiȘtergere
  7. Ador poeziile lui si abea astept sa apara volumul sau postmortem.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt un mare admirator al lui Paunescu insa multi nu stiu despre adevarata lui fata. Scria poezii de dragoste pentru fosta iubire din tinerete. Fusese agresiv cu ea si sper ca prin poezii sa o aduca inapoi. Am gasit asta intr-un volum post-mortem al lui...

    RăspundețiȘtergere
  9. un poet nemuritor care ne a bucurat pe toti cu poeziile sale

    RăspundețiȘtergere

Comentează-mă!