Excursie (partea 1)

Inainte de a pleca sa cutreier taramuri straine am zis ca mai acord o sansa frumusetilor naturale ale Romaniei. Zic ca sunt corect când spun a mai acorda o sansa pentru ca desi sunt multe locuri frumoase alegem zilnic sa ne batem joc de bogatiile pe care le-am mostenit de la stramosii nostri!

Am inceput acest mic concediu cu o vizita pe litoral, scurta ce e drept dar suficienta cat sa imi fac o impresie asupra lucrurilor de pe malul Marii Negre.

Cu aceeasi tristete in suflet observ an de an ca samsarii, bisnitarii si kitch-ul se inmultesc. Nu exista ocazie in care aceste lucruri sa lipseasca din peisajul romanesc, fie el montan sau pe litoral. Cei care au vizitat si alte mari sau oceane spun de fiecare data ca acolo este mai curat, atat in apa cat si pe plaja. Toti ii blameaza pentru faptul ca si-au permis un concediu in strainatate si nu au venit sa isi cheltuiasca putinii bani la firmele romanesti, sa contribuie temeinic la cresterea economica a tarii.

Tind sa le dau dreptate celor care dupa 2-3 vizite pe litoralul romanesc, raman dezamagiti si aleg sa mearga in concedii prin Grecia, Turcia, Cipru, Croatia, etc. De cazare nu ma pot plange absolut deloc. Am prins o oferta buna la un vechi prieten, m-a tratat regeste si a cautat sa nu imi fure si ultimul banut din portofel oferindu-mi tot ce i-a stat lui in putinta sa imi faca sejurul mai placut.

Dezamagirea a pornit inca de la prima plimbare prin statiune. Urmele constructiilor in paragina se mai vad greu de buruienile si tufisurile crescute din neant. Plajele se murdaresc pe zi ce trece si in fiecare dimineata as fi dus o sita cu mine sa cern nisipul de mizerie, in principal coji de seminte si chistoace de tigari.

Mancarea? Proasta si scumpa. Peste tot. Nu stiu unde au disparut bucatarii romani, de ce nu mai suntem in stare sa servim ceva omenesc si prin restauratele de pe litoral, orice in afara de shaorma, kebap si cartofi prajiti. Ah, poate ca bucatarii au disparut pe vasele de croaziera americane unde se plateste pe masura calificarii lor.

Sa vorbim si de un bazar pe litoral. Ce se poate gasi intr-un bazar? Orice! Din pacate acest orice poarta inscris pe el Made In China. Pana si suvenirurile sunt facute acolo. Nimic autentic, nimic original. In afara de acest lucru pretul este in mod evident dublu fata de chioscurile din Dragonul Rosu.

Cluburile s-au mutat pe plaja, noaptea oamenii isi fac nevoile la lumina lunii in nisip ascultând valurile cum se sparg linistite de mal. Ziua, muzica iti sparge timpanul si multimea de oameni care tipa, striga, se impiedica de picioare intinse printre cearsafuri.

Cu alte cuvinte aceasta excursie a fost o dezamagire totala iar pe viitor voi alege cel mai probabil un litoral prin tari straine.

P.S. Drumurile au fost bune, si dus si intors, pentru ca am ales rute diferite. Drumurile, chiar daca nu au fost autostrazi au fost circulabile si fara daune majore la masina.

Atacul imigrantilor

Am stat de vorba cu un calator prin lumea larga, mai exact vestul Europei. Dar nu am schimbat doar cateva vorbe si am stat la povesti cateva ore bune si mi-a fost povestita lumea vazuta sin cabina unui TIR. In asemenea cazuri stai si asculti cu atentie fiecare amanunt si detaliu ce ti se povesteste. Rar ai ocazia de a sta de vorba cu cineva al carui loc de munca este sa conduca si sa strabata tarile Europei si sa vada in fiecare zi o cultura noua, o ideologie noua, institutii noi si politisti in uniforme diferite.

In urma discutiei am aflat ca in strainatate soferii de TIR sunt ca si fratii: se mai injura, se mai si bat dar la final intotdeauna isi impart mancarea si caldura sufleteasca. In parcarile de TIR la fiecare sfarsit de saptamana se aduna sute si sute de soferi pentru pauza obligatorie. In occident cu TIR-ul nu se circula in zilele de sambata si duminica. Deloc. Este o lege scrisa si foarte respectata, amenzile fiind uriase, astfel nimeni nu se risca.

Ascultandu-mi interlocutorul povestind cele 4 luni petrecute in cabina unui TIR de-a lungul batranului nostru continent si prin Marea Britanie din poveste in poveste se ajunge si la subiectul intens disputat despre imigranti si drumul acestora catre tarile foarte civilizate din Vest.

La Dunqerque, in Franta, exista o parcare mare de TIR-uri unde se opresc cei care merg spre port pentru a traversa in Marea Britanie sau cei care vin din respectiva directie si se indreapta spre alte tari europene. Tot aici, langa parcarea de TIR-uri exista si o tabara de refugiati. Am aflat ca in aceasta tabara in afara de dezordine acestia sunt complet echipati pentru o viata extrem de luxoasa, nelipsindu-le nimic, in afara de locuinte permanente din caramida si locurile de munca.

Pasta de dinti, sapun, prosoape, produse de igiena elementare, alimente, paturi termoizolante si multe altele le sunt distribuite refugiatilor pentru a le face tranzitul sau sederea cat mai confortabila posibil. In afara de aceste lucruri ei se mai aprovizioneaza noaptea din vagoanele TIR-urilor cu marfa ce o considera necesara pentru a-si continua linistiti traiul. Mai mult, in locul ramas liber in urma furturilor se face loc altor refugiati care vor sa ajunga in Marea Britanie, nedetectati, clandestin si ilegal.

Toate acestea se intampla noaptea, cea de duminica inspre luni, in timp ce soferi dorm asteptand ora de plecare spre port si feribot. Cea mai simpla metoda de acces in vagoane fiind taierea prelatelor cu cuttere, ca doar plasticul se sectioneaza usor. Au si metode foarte bine puse la punct pentru a pacali cainii de la controalele vamale cu privire la mirosul emis de corpul uman plantand prin vagoane in diverse locuri cat mai indepartate de tovarasii lor ascunsi, prezervative folosite. Deruteaza cainii si autoritatile franceze si sunt lasati soferii sa mearga mai departe.

Partea cea mai proasta e ca nu prea sunt prinsi in Franta, doar daca soferul in timp ce doarme simte miscarea din vagon si se trage singur la control amanuntit vestind vamesii de existenta sigura a unor refugiati, calatori clandestini printre marfurile transpotate.

In Marea Britanie daca soferul este prins cu calatori clandestini primeste amenda de 2000 de lire pentru fiecare persoana transportata in plus, si eventual niste timp la "mititica" pentru trafic de persoane. Oricum nu ai putea face nimic in fata lor oricat de "musculos" esti. Ei simt acest lucru si tin sa iti aduca aminte ca lor nu le pasa de viata lor si sunt multi la numar, chiar langa tine in tabara iar tu iti castigi painea la volan cu un program de lucru care face parcarea TIR-ului pentru pauza un lucru firesc, iar ei vor fi acolo sa te revada si sa te ajute sa iti lipesti prelata cu banda adeviza, dovada a ultimului lor atac. Poti face acest trafic si voluntar, 1000 de lire/persoana transportata e remuneratia, dar risti tot ce am descris mai sus iar daca o faci doar pentru a-i transporta in bratele vamesilor te vor tine din nou minte si te vor astepta cu bratele deschise sa te intrebe de sanatate si sa vada ce iti mai face ochiul vanat, aratand din nou cu degetul spre tabara de langa tine!

Se pare ca aceasta situatie este peste tot in Europa, imigrantii ataca pe orice sau orice lucru aflat in calea lor sau se folosesc de orice siretlic sa ajunga unde vor, cei mai multi dorind sa ajunga in Londra, caci "London" se poate citi pe buzele lor indiferent de cati sunt cei care te ataca.

De asemenea incidente nu prea se aud, nu sunt femei violate in Koln, sunt doar barbati, eventual cu nevestele langa ei, care isi risca viata transportand marfuri, alimentand pofta de consum a occidentalilor. Si a noastra. A tuturor.

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a deschis cutia Pandorei, dar sper ca nu a inchis-o prea repede, exact ca in legenda si speranta iese si ea la suprafata sa fie alaturi de oamenii normali care nu doresc altceva decat o viata linistita.

 Fotografiile sunt facute in Franta, la un control vamal, dorit de catre sofer simtind in timpul somnului nocturn cum 8 domni de origine araba isi fac loc peste cutiile de carton in vagon dorind sa traverseze odata cu marfa canalul Manecii pentru a ajunge in Manchester.
Scara este tinuta de catre un politist francez, care il asteapta jos cu o pereche de bratari argintii si pentru o scurta declaratie.

"Subsemnatul Ali Baba, zis si Mohamed, declar ca..."

Partea proasta este ca, din cate am reusit sa cercetez pana in momentul de fata, acesti calatori clandestini sunt retinuti doar pentru 24 de ore, nefiind cetateni ai statului Francez nu sunt judecati iar majoritatea avand cereri de azil deja depuse sunt eliberati, autoritatile avand frica de consecinte precum atacul terorist de la  Paris, suspiciunile de la  Nantes, Lyon sau oriunde altundeva in Occident. Pericolul e real, cercetarile continua!

Cruciulite, taximetristi si autobuze

Intr-un oras cu traficul foarte aglomerat te astepti ca soferii sa conduca mai agresiv ocupand orice loc disponibil pe asfalt in drumul lor spre necunoscut. Eu am invatat sa conduc intr-un oras linistit unde claxoanele exista doar in eventualitatea intalnirii vreunui cunoscut pe troturar sau in trafic.

Migrand intr-un oras de 30 de ori mai mare mi-a fost data peste cap toata scoala de soferi, stilul de condus preventiv si linistit. In acelasi timp am dat peste multi oameni care conduc extrem de agresiv, care nu stiu ce sunt semnalizatoarele si care considera ca intr-un metru de asfalt pot incapea doua autobuze, trei taximetristi si doi soferi grabiti sa schimbe banda de pe sensul de mers.

Initial sunetul claxonului pentru ca nu plecam suficient de repede de la semafor sau din sensul giratoriu ma irita dar cu timpul am invatat sa ignor aceste excese de furie si sa merg in continuare la fel de linistit, chiar daca ma depasesc si imi trantesc o frana brusca sperand sa isi repare masina pe asigurarea mea.

Sa mergi cu masina personala intr-un oras cu traficul aglomerat este o experienta noua in fiecare zi cand te urci la volan, dar experientele nu se compara cu cele de pasager intr-un taxi. Ca pasager intr-un taxi vei vedea jumatate de parbriz ocupat de cruciulite, iconite, matanii si odorizante auto, cabluri de la fel si fel de accesorii precum telefoane si tablete conectate non-stop la facebook si soferi ofticati pe viata si ocupatia lor.

Ceea ce nu am inteles niciodata a fost faptul ca mereu m-au ales pe mine sa isi spuna problemele de taximetrist, de cat de greu isi castiga banii si sa se planga de faptul ca sunt foarte multi soferi indisciplinati, asta in timp ce traversa 5 benzi sa ajunga mai repede la destinatia mea sa poata lua o comanda ce tocmai s-a transmis prin statie si careia a estimat 3 minute. Soferul necunoscand existenta pedalei de frana mi-am dat seama ca el chiar isi punea toata increderea in icoanele lipite pe parbriz si agatate de oglinda deoarece el si prundeta sau anticiparea evenimentelor in trafic nu sunt prieteni chiar deloc.

Punctul urmator ma duce la autobuze, unde te astepti sa fie soferi profesionisti, educati si care stiu sa manipuleze cu grija acel vehicul de cateva tone si cu zeci de vieti calatorind cu el. Dar asteptarea e lunga si aici, evident, pentru ca majoritatea soferilor de autobuze sunt trecuti de o anumita varsta si deja, la experienta lor, sunt soferi versati, cum se numesc ei. Acestia, in mod neasteptat, snt mai indisciplinati si decat taximetristii, ca doar deh, autobuzul e mare si are intotdeauna prioritate iar daca se intampla ceva, Regia are bani de reparatii si daca nu, sa-si caute calatori.

Ajungand la o concluzie nu e bine nici pieton ca te iau astia pe capota fara sa clipesti daca nu esti atent si daca totusi ajungi sa mergi pe jos mai bine iti iei si tu o cruciulita cu tine si sa speri ca ajungi teafar la destinatie si te poarta sanatos in drum spre necunoscut.

Suplimente nutritive

Nu stiu daca priviti atent mai ales in pauzele publicitare de la televizor, indiferent de canalul pe care il vizualizati, dar eu unul sunt uimit de abundenta unor categorii dintre ele.

In mare parte sunt uimit de abundenta reclamelor la medicamente, in special cele care sunt semnalate ca si supliment alimentar. Sunt enorm de multe astfel de reclame cu suplimente alimentare, nutritive si de tot felul pentru toate categoriile de posibile avitaminoze, lipsa de bacterii si toate cele. Majoritatea dintre ele sunt fabricate din extracte de plante si diversi compusi chimici care sa ajute asimilarea acestora in organism.

Daca punem bob langa bob cred ca zilnic, de 3 ori pe zi, ar trebui sa mancam o farfurie de suplimente alimentare pentru a ne mentine sanatosi, cum spun "specialistii". Pe langa asta trebuie sa adaugam si o caruta de alimente ecologice si organice pentru a ajuta suplimentele alimentare sa isi faca efectul cu succes intr-un timp scurt ca sa ne prelungeasca viata.

Putem vorbi aici despre suplimente alimentare pentru articulatii, sistemul digestiv, sistem imunitar, sistem nervos si asa mai departe. Da, conform listei de ingrediente multe au extracte din plante, dar nu putem mai bine sa mancam acele plante? Sau sa servim un ceai din respectivele plante? Spre exemplu un spanac sau o mancare din urzici pentru fier in cazul persoanelor anemice sau un ceai din crusin pentru cei cu probleme digestive? Am putea servi foarte usor un ceai din seminte de cirese sau o limonada pentru vitamina C care impulsioneaza sistemul imunitar. Enorm de multe exemple un medicina naturista, de retinut aici naturista si nu homeopata!

La fel de abundente sunt si denumirile bacteriilor la iaurturi pentru a ajuta tranzitul intestinal dar conform ultimelor cercetari acestea nu sunt cu nimic mai speciale. Te ajuta doar pe perioda cat consumi acel iaurt, din momentul in care te opresti incepi sa elimini din sistemul tau acele bacterii benefice pentru ca nu sunt naturale organismului. In cazul acesta poti servi linistit orice fel de iaurt, toate contin bacterii lactice foarte bune pentru sistemul digestiv. Poti la fel de bine sa servesti la micul dejun cereale cu lapte (cele naturale din ovaz, grau expandat, fulgi de porumb, etc. nu cele din cutiile frumos colorate) sau grau expandat ori biscuiti care contin fibre. Acestea sunt la fel de bune ca si iaurturile probiotice, dar alternativele fiind ieftine nu sunt semnalate in reclamele publicitare.

Este curios faptul ca toate aceste reclame incearca sa ne vanda secretul vietii vesnice si al imabtranirii mult mai lente, al unei frumuseti fermecatoare dar cred ca cel mai bun mod de a te mentine in forma este sa faci mult sport, indiferent de preferinte, sa mananci sanatos, incluzand carne, oua, lapte, fructe si legume. Astfel ajungi la acelasi rezultat fara a mai fi necesar sa faci plimbari pe la farmacii sa iti construiesti un raft plin de suplimente nutritive, vitamine si tot felul de medicamente.

Abuz mediatic

Conform studiilor, Romania, se situeaza pe primele locuri la consumul de medicamente fara prescriptie mediacala si doar dupa ureche. Romania este tara care cumpara foarte multe medicamente si le administreaza fara sa se intereseze de efectul acestora sau de posibile reactii adverse la un medic, fie el de familie sau specialist. Majoritatea acestra merg acasa, intra pe un motor de cautare, isi cauta simptomele si citesc eventualele medicamente recomandate. Merg la farmacie si isi cumpara medicamentul accesul in mare parte la ele fiind liber.

Romania este tara in care o legislatie ferma in domeniul farmaceutic nu exista. Romania este tara in care medicul iti prescrie medicamentele foarte scumpe pentru ca asa s-a inteles cu distribuitorul de medicamente, contra unui comision. Romania este tara care nu prea da importanta valurilor de gripa, viroze si alte infectii, ca doar avem farmacie la fiecare colt de strada.

Despre consumul nesabuit de medicamente se poate vorbi mult si bine. Avem posibilitatea sa ne lungim la povesti pe forumuri si sa ne discutam simptomele la nesfarsit. Accesul la internet si al informatie e gratuit. Google iti da raspunsuri la cautari in cateva secunde, uneori chiar milisecunde. Ce iti mai trebuie vizita la medic in momentul in care doctor Google iti poate spune mai repede, fara sa stai la coada prin spital sau la cabinet?

Vorbim despre medicamente, despre mutatii ale virusurilor si bacteriilor, vorbim despre faptul ca din ce in ce mai multe persoane au nevoie de medicamente mai puternice pentru ca tratandu-se dupa ureche virusul si bacteria din corp a dezvoltat rezistenta la antibiotice, antivirale si asa mai departe. Putem insa vorbi si despre faptul ca parintii le ofera copiilor medicamente pentru orice de parca ar fi bomboane. Medicamentele nu sunt bomboane.

Unul dintre cei mai importanti factori cu privire la acest lucru il reprezinta lumea mediatica, in special televizorul si reclamele difuzate cel mai des. Daca privesti o ora pe orice canal de televiziune romanesc vei vedea ca in pauzele publicitare 5 din 10 reclame sunt la medicamente pentru diverse afectiuni iar 4 din acele medicamente sunt pentru raceala. Ne sufocam cu reclame, spalam creierul, dam acces gratuit la ele pentru ca le vindem sub forma unor suplimente alimentare si apoi oferim statistici infioratoare asupra consumului de medicamente din tara noastra.

Pentru a schimba acest lucru trebuie sa incepem o munca asidua, continua si foarte grea. Trebuie sa schimbam legi ale audiovizualului, sa blocam accesul la orice fel de medicamente in farmacii si sa incapem sa ne gasim medici care ne ofera sfatul bun pentru noi, nu pentru buzunarul distribuitorului. Trebuie sa spunem clar si raspicat: Medicamentele nu sunt bomboane.

La trecut - Poezia de duminica

O tacere apasatoare

Se lasa pe umerii mei!

Zeii toti, se lasa grei

Zdrobindu-ma!

Zile negre, fara soare

Imi umbresc privirea!

Mi-au furat iubirea

Parasindu-ma!

Noduri mari chinuitoare

Nu ma lasa sa inghit!

Atat de mult te-am iubit

Sacrificandu-ma!

M-ai abandonat intre fiare

Singur, potolindu-le foamea!

I-ai hranit cu dragostea mea

Pacalindu-ma!

Sfartecat si sangerand

Tot nu sunt un om de rand!

Te voi tine chiar si asa

In suflet, fara sa-ti inchid usa!

Iubindu-te!

(La trecut -  Alin Bagoly, 18.05.2014)

Conversatie cu mine II (Universuri)

Intr-un alt univers nu m-ai parasit. Nu, ai ramas alaturi de mine indiferent cat de greu a fost. Ai ramas si m-ai ajutat sa construim un viitor mai bun. Un viitor mai bun pentru noi, pentru copii nostri, pentru copii tuturor. M-ai ajutat sa fac alegerile corecte si m-ai sprijinit ori de cate ori schipatam. Mi-ai intins mana sa ma ridici cand nu eram atent si cadeam. Ai fost alaturi de mine in fiecare clipa si nu ma paraseai nici in vis. Ma hraneai cu dragoste si eram invincibil. Doar tu erai slabiciunea mea, si esti si in acest Univers.

Intr-un alt univers nu ne-am cunoscut. Am ramas singur sa ma lupt pentru viitor! Eram singur in fata unei avalanse de schimbari pe care nu le intelegeam si tare mi-as fi dorit sa cunosc pe cineva ca tine, care sa ma ridice si sa ma ajute sa imi continui lupta in viata asta mizera. In acel univers tot binele a devenit rau pentru ca singur eram slab si vulnerabil. Nu aveam invincibilitatea ta, nu aveam energia cu care ma hraneai doar privindu-ma prin ochii tai minunati. Soarele rasarea la orizont nu in sufletul tau.

In universul asta ai fugit de mine, ai crezut ca te iubesc mai mult decat meriti. In plecarea ta am suferit amandoi, pentru ca tu ma iubeai si eu la fel. In acest univers in loc sa ne ajutam ne-am daramat unul pe altul. Ne-am daruit lumea apoi am fugit cu ea in necunoscut. Destinul ne-a scris o poveste trista, ne-a lasat sa ne iubim ca apoi sa ne rapeasca iubirea iar apoi ne-a pedepsit despicand o prapastie intre noi. Oricat as fi incercat sa o traversez mai tare ma departam si asa am decis sa astept, poate intr-o zi o sa dispara si vom renaste din focul iubirii noastre precum pasarea Phoenix din propria-i cenusa!

Despre Adrian Paunescu si poetii contemporani

Nu am fost niciodata fan al poetilor contemporani gen Nichita Stanescu, Dinescu si multi altii. Foarte multi dintre acestia fac o insiruire de cuvinte pe care o numesc poezie. Altii fac o insiruire de cuvinte mizerabile pe care o numesc arta poetica si explorarea sufletului prin poezie. Prostii. Multe, dar foarte multe versuri execrabile. Multe scrieri si esee atat de prost scrise incat la final iti pare rau ca ti-ai irosit timpul cu asemenea lucruri. Tocmai din aceasta cauza nu citisem nimic de Paunescu, din greseala l-am bagat in aceeasi categorie cu cei de mai sus. Mare greseala si mult am pierdut.

Recent am cumparat 3 carti, 2 de poezii si un mic roman. Am inceput sa rasfoiesc cele doua carti de poezii si sa citesc pe alocuri cate o strofa, doua. Incredibil. Am ramas fascinat de modul in care acest om a scris poezie, dedicarea lui si practic sentimentele ce le impartaseste prin acele versuri. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca acest om ar putea scrie vreodata atat de bine. O strofa mi-a ramas adanc in memorie:

De mi-ar fi dat sa inteleg
Ca tu esti moartea mea
Eu tie m-as preda intreg
Si nu as evada

Uimitoare poezii de dragoste, scrise intr-adevar cu multa iubire si pasiune, atat pentru lume cat si pentru tara.

Cartea scrisa de el, "Vinovat de iubire", (nerecomandata tinerilor sub 17 ani) m-a suprins si m-a zapacit complet. M-a bagat in zeci de universuri si mi-a bulversat creierul cu zeci de informatii, sentimente si emotii. O carte foarte profunda care relateaza emorurile unui pacient al unui spital de psihiatrie si ale doctorului curant al acestuia. Povesti de viata incredibile ce se intrepatrund. O carte ce merita citita cu atentie oriunde: in autobuz, in parc, acasa.

Multumesc Adrian Păunescu ca ai existat, ca ai scris si ne-ai dat atat de multe de citit!

Bancile si banii

De vreo 6-7 ani am inceput sa rulez si eu bani prin conturi, mi-am deschis cont bancar la banca X. Am ramas client al lor de atunci. Nu m-au suprataxat, si-au facut treaba excelent si mereu au fost mai mult decat amabili. Pentru ca sunt client vechi al lor mi-au oferit servicii gratuite sa ma pastreze alaturi de ei chiar daca rulajul banilor in ultima vreme prin contul respectiv a scazut.

Intre timp un angajator mi-a spus ca el nu lucreaza cu banca X si sa deschid un cont la banca Y. Obisnuit cu serviciile bancii X am fost surpins cand mi-au spus ca trebuie sa platesc atat pentru deschiderea contului cat si pentru card, asa e politica lor, dar banii se vor returna dupa un an de zile si un rulaj considerabil de bani. M-au pus sa semnez rapid contractele ca doar sunt standard si am timp sa le citesc acasa. Cand apuc sa le citesc surpriza cea mare: multe, multe comisioane. Comision de interogare, de retragere, de aministrare, de risc, de asigurare si altele.

Mi-am incheiat colaborarea cu respectivul angajator si am ajuns intr-un post mai bun la un alt angajator si care lucreaza cu banca Z. Am mers pregatit de orice la deschiderea acestui cont. Spre surprinderea mea nu a fost atat de groaznic. Mi-au spus de existenta unui singur comision lunar de aministrare. Mi-au dat sansa sa citesc contractul inainte sa il semnez si asa era. Nu existau alte comisioane ascunse in literele mici.

Bun, sa ajungem la subiect. Cu atatea conturi deschise si folosind doar banca X si Z am decis sa inchid contul de la banca Y. Ma intampina alta surpriza. Pentru ca nu am rulat suficienti bani trebuie sa platesc o dobanda debitoare. Bun, platesc. Pentru ca doresc sa termin relatia contractuala cu banca si sa renunt la cont si la cardul atasat mai trebuie sa platesc un comision de inchidere a respectivului cont.

Am inteles la inceput ca platesc pentru un anumit serviciu, dar cand doresc sa renunt la el de ce ma pun sa platesc cand nu il voi mai folosi? Si uite asa fac bancile bani multi pe carca clientilor, sa platim, daca tot avem un salariu nu? Ca altfel din ce vor trai si ei? Din ce isi vor cumpara afaceri si terenuri si case si apartamente si vacante din Dubai? Cah!

Sofer, biciclist sau pieton?

Titlul acestui articol prezinta o intrebare destul de generala iar ce voi scrie nu sunt sigur ca este 100% obiectiv si nici 100% subiectiv. Totul se afla undeva la mijloc, ca si adevarul de altfel.

In Romania zilelor noastre, caci numai aici nu suntem suficient de educati, a face parte dintr-una din aceste categorii este un blestem, o serie de injuraturi, piedici, stres si nervi foarte intinsi. Fiecare individ din aceasta categorie crede ca are prioritate oriunde, ca doar el este sofer, biciclist, pieton. Orgoliul fiecarui membru al acestor grupe este imens si greu de depasit.

Sa incepem cu pietonii! Practic ei sunt cea mai defavorizata grupa, circula mult pe jos si noxele emise de masini si caldura de la asfalt nu sunt cele mai grozave asupra sanatatii, in schimb mersul pe jos da. Dar trecand peste aceste aspecte pietenii considera, mai ales din punctul de vedere ca merg pe jos, faptul ca ei au prioritate de trecere pe oriunde, ca pot sari in fata oricarei masini pe trecerea de pietoni si ca a ne asigura cand traversam strada e doar o poveste ce avea obiceiul sa o spuna doamna educatoare la gradinita. Tot pietonii in majoritatea cazurilor considera ca toate culorile de la semafor se adreseaza numai soferilor, nu si lor. Trecerea strazilor prin loc nepermis este stipulat doar in lege, ei nu au citit si nu li se adreseaza aceasta reglementare. E mai simplu sa strigam "da boul ala nu vede ca traversez sa incetineasca"? Ba vede, dar e mai greu sa opresti o masina cu cativa cai putere si o greutate considerabila decat sa stai pe loc.

Urmatoarea categorie este cea de sofer. Cel mai orgolios grup. Ca sofer injuri din mers, faci arbori genealogici pentru toti participanti la trafic si sa nu mai zic ca "regele soselelor" este un titlu pe care ti-l acorzi singur de fiecare data cand ai volanul in mana. Partea proasta a celor care sofeaza este faptul ca, aproape in toate cazurile, regulile de circulatie nu se aplica pentru ei. Spun asta mai ales in cazul parcarilor pe trotuar unde blocheaza pur si simplu caile de acces si de trecere pentru orice pieton. O spun si din punctul de vedere al parcarilor pe pistele de bicicleta, "las ca pot sa ocoleasca". Da, pot biciclistii ocoli masina parcata pe pista destinata lor dar ajung si ei la randul lor sa incalce legea. Mai departe, ca si sofer, sincer o spun: limitele de viteza nu degeaba au fost alese, mai ales in interiorul unei localitati sau in zonele rezidentiale, sunt copii, tineri, batrani, care nu percep lucrurile asa cum ar trebui. Aceste persoane nu pot aprecia corect viteza de deplasare si nici nu se pot misca la fel de agil ca un adult in putere.

Ultima categorie: cea de biciclist. Acum daca este sa ne orientam dupa mesajele asociatiilor de protectie a mediului se promoveaza mersul pe bicicleta ca alternativa la o masina, mai ales in drum spre servici, ar decongestiona traficul foarte mult mai ales in orasele mari. Partea proasta de a fi biciclist este ca nu prea ai unde sa circuli. Toti pietonii sunt indignati cand te vad pe trotuar incercand sa faci slalom printre ei, "nu e strada suficient de mare?" iti striga furios. Daca mergi pe drum, daca nu ai grija te agata un sofer grabit. Daca ai noroc de o pista de bicicleta poti nimeri alte ghinioane: cele trasate langa trotuar sa fie ocupate de masini parcate, iar cele trasate pe trotuar sa fie ocupate de pietoni care inca nu inteleg ca acea banda rosie este destinata doar biciclistinor. Ca si biciclist noaptea este mai greu, trebuie sa fi foarte atent si sa porti vesta reflectorizanta si multe accesorii luminoase pentru a fi observat. Ziua strazile sunt atat de aglomerate incat mai bine te dai batut si mergi pe jos sau cu masina.

In concluzie, in orice categorie te afli, mai devreme sau mai tarziu ajungi sa injuri, sa urli si sa te consideri cel indreptatit sa faca lucrurile dupa bunul plac. Parerea mea este ca doar legea nu este aplicata peste tot in mod corect si universal. Ca altfel nu am mai vedea masini parcate aiurea, piste de biciclisti blocate si oameni care traverseaza strada prin locuri total nepotrivite pentru siguranta circulatiei. Trebuie sa lucram la a aplica in mod corect amenzile. Atunci ne vom disciplina toti, indiferent de categorie.

Varsta si aparatele auditive

Dupa multe discutii si cercetari am ajuns la concluzia ca multa lume priveste purtarea unui aparat auditiv ca pe un handicap si tind sa marginalizeze persoanele pentru ca sunt surde. Dar in acelasi timp cei intervievati nu au reusit sa raspunda ce vor face in caz ca sunt nevoiti sa poarte asemenea aparate auditive.

Tot in urma unei cercetari am ajuns la concluzia ca purtarea unei proteze auditive este asociata cu batranetea si cel mai probabil randamentul acelei persoane este foarte scazut. Destul de gresit zic eu, pentru ca oricand se poate intampla un accident in urma caruia sa ti se slabeasca auzul si sa fii nevoit sa porti un asemenea aparat.

Acum cei mai rusinosi dintre noi pot folosi proteze auditive intraauriculare ce se pot ascunde foarte usor. Sunt si cele clasice de tip retroauricular, adica se agata de ureche si se ascund in spatele lobului sau aparate auditive cu fir, sa ne simtim ca intr-un film cu James Bond sau de la serviciile secrete. Consider ca in lumea moderna a fi rusinat de purtarea unui aparat auditiv sau sa fi marginalazat petnru ca ai in ureche proteza auditiva este un lucru mai mult decat scandalos.

Un alt motiv pentru care am purta aparat auditiv este depresia. Se cunoaste deja in lumea medicinei moderne ca un om in stare de depresie isi pierde treptat si abilitatea de a auzi si de a filtra sunetele de la o anumita distanta si le captezi atentia din ce in ce mai greu. Pacientii diagnosticati cu depresie deseori au fost sfatuiti sa poarte o proteza si de a elimina medicamentul clasic. De ce acest lucru? In momentul unui soc sau a unei depresii severe ne concentram prea mult asupra acelui subiect si nu mai acordam atentie lucrurilor marunte din jurul nostru care ne-ar face totusi sa zambim. Cu un sunet mai clar putem sa ne ridicam capul si sa privim mai usor in jur, mai ales acum ca e primavara si printre nori razele de soare ne incalzesc foarte bine.

Sa nu mai asociem varsta a treia cu aparatul auditiv si nici o proteza cu un handicap, poti fi tu cel care nu mai poate asculta simfonia preferata sau cuvintele dulci ale partenerului. Situl spre care fac trimitere este specializat in comercializarea aparatelor auditive, la un pret acceptabil tuturor. Sa acordam si sunetului o sansa!

Romania- sau de ce as (mai) investi aici?

Citeam deunazi mai multe articole publicate online si am fost surprins de cele relatate. Stiti voi teoriile gen ‚Unde este leaganul civilizatiei?’ sau ‚Care au fost primele forme de viata ce au dat nastere neamului pamantenilor?’!? Mai fratilor, studii serioase facute de cercetatori de vaza au aratat ca romanul este muma si tatal pamanteanului! Sa vina asta ca o concluzie a faptului ca romanul nostru inca mai prelucreaza glia materna cu ustensile gen sapa, grapa, harlet si alte instrumente pierite parca in negura high-tech-ului? Se pare ca afirmatiile cercetatorilor au venit pe baza descoperirii bordeielor, acele mici excavatii in pamant ce ofereau adapost pamanteanului amenintat de furia naturii.

Stiu ca titlul articolului nu pare sa aibe nicio relevanta comparativ cu cele relatate mai sus, insa economia romaneasca mult timp s-a bazat pe agricultura. Nu ne putem considera unul dintre statele puternic dezvoltate precum cele din nord sau vest, insa avem o pozitite destul de privilegiata daca privim in asamblu. Romania este de multi considerata granita dinte est si vest, un punct strategic pe care, din pacate, altii il exploateaza si nu noi. Daca facem o retrospectiva a ultimilor ani, observam cum economia romaneasca, desi puternic afectata de asa-zisa criza economica, inca nu este la pamant (contrar scenariilor pesimiste venite din partea celor ‚avizati’). Am trecut prin regimuri politice care prin prostia celor aflati in scaune ne-au scazut increderea in noi insine si credibilitatea in fata altora. Au incercat diverse scenarii de lansare si relansare economica, un fel de laborator incropit din resturile unora, carpit cu prostia si incompetenta altora si axat pe experimente nebunesti facute pe bietii romani care abia mai pot intelege ce se intampla cu ei si cu tara lor.

Si totusi, se merita sa (mai) investesti in economia romaneasca? Nu am studii de specialitate; nu am nici macar experienta anilor grei de viata si munca in spate, dar am un loc de munca intr-o anume multinationala care mi-a oferit informatii pretioase referitoare la cum merg lucrurile pe la noi. In plus, nu mai este nevoie sa cauti carti si alte studii referitoare la politice economice, masuri de prevenire a esecului economic, etc. Mass-media si-a luat rolul de profesor de economie si ne ofera orice informatie, in scris sau in imagini, cu referire la ce se mai intampla in batrana noastra tara. Cum sa nu vezi negru in fata ochilor cand la TV ilustii nostri guvernanti se targuiesc cu americanii, canadienii, arabii sau chinezii pentru fiecare particica de pamant romanesc?! Leul este in moarte clinica, preturile explodeaza, firmele romanesti isi pun lacatele pe usi...cam asta ar fi scenariul economic promovat de marea majoritate. Si totusi, firme straine risca si investesc la noi? De ce? Avem mana de lucru ieftina, exista anumite privilegii daca esti investitor strain si te hotarasti sa investesti in Romania si, desi greu incercata, piata economica inca rezista.

Pe langa toate acestea, nu trebuie sa uitam ca Romania are resurse valoroase pe piata mondiala. Avem terenuri agricole pe care intreprinzatorii geniali ar sti ce sa faca cu ele. Am avea si turism daca ar exista cineva cu talent vizionar care sa puna in valoare ce avem si ce putem oferi.

Romania poate fi un mic motor economic in marea de macro-puteri economice. Me lipseste ceva? Poate un munte de....INCREDERE!

P.S. Agricultura este un domeniu foarte bun de investit. Pentru seminte profesionale legume aici gasesti mai multe informatii.

Dezbateri

Sa vorbim putin si despre dezbateri.

Foarte putini inteleg conceptul de dezbatere, dezbatere publica sau sustinerea unei idei cu argumente precise, clare si foarte pertinente. Lipsa unor asemena abilitati iti cam marginalizeaza posibilitatile de dezvoltare ulterior la joburi unde acest lucru este mai mult decat esential. Dar pana la urma aceasta abilitate nu face rau absolut deloc indiferent de locul de munca, domeniul de activitate sau de studiu. Te ajuta mai mult decat crezi, te invata un numar incredibil de mare optiuni mai ales atunci cand cauti informatii, cand structurezi discursuri, proiecte, prezentari sau esti nevoit sa stai in fata unui public de la un pupitru.

Aparitita cluburilor de dezbateri a inceput timid acum multi ani. La momentul actual a ajuns un sport destul de practicat de liceeni, studenti si masteranzi. Am facut si eu parte dintr-un asemenea club in timpul liceului si nu regret absolut deloc alegerea respectiva.

Recent, in Sfantu Gheorghe, a avut loc a VIII-a editie a turneului de dezbateri "Saint George, city of Debate". La primele editii ale acestui turneu am participat si eu, prime editii care adunau cateva echipe de jucatori. Editia de anul acesta a adunat mai mult decat orice alta competitie de dezbateri din Romania la un loc. Un total de 130 de echipe si aproape 80 de arbitri au venit la Sfantu Gheorghe pentru a lua parte la acest sport mai mult decat academic.

Mai jos aveti declaratia lui Madalin Guruianu, initiatorul acestui proiect in Sfantu Gheorghe:

Ajuns la a opta ediție a Saint George City of Debate, nu pot să nu rememorez începutul acestei competiții. Am fost introdus în lumea dezbaterilor academice în primăvara lui 2007, prin intermediul a doi dintre cei mai buni reprezentanți pe care Sfântu Gheorghe i-a avut în această direcție, Bianca Dragomir și Radu Cotarcea. După ce în toamna lui 2007, cei doi, în echipă cu Laura Ștefănescu, câștigau titlul de campioni ai României, m-am hotărât, cu multă determinare și foarte puține cunoștințe practice să organizăm la Sfântu Gheorghe un turneu de dezbateri, denumit extrem de pompos, la acea vreme, Saint George City of Debate. Au participat doar 4 echipe, 3 din orașul nostru și una din Ploiești.

De la acel inceput timid Sfantu Gheorghe si-a gasit un nume pe harta Romaniei, cel de capitala a dezbaterilor. Ma bucura foarte mult, tinerilor li se ofera o viata in afara internetului si o socializare directa fara "facebook". Orice socializare este buna, dar daca imbinam partea sociala cu cea academica rezultatul este uimitor. Inveti sa argumentezi o idee, sa cauti dovezi pentru a sustine respectiva idee si sa cauti brese in ideile echipelor adverse incat sa iti faci loc pe podium.

Felicitari celor care au participat si anul acesta la "Saint George City Of Debate". Sper sa revad si anul viitor o prezenta la fel de numeroasa la aceasta competitie!

5 meserii din care sa traiesti in Romania

Romania estre pentru unii tara unde se intorc dupa ce petrec multi ani lucrand in strainatate iar pentru altii poate fi vazuta chiar tara toturor posibilitatilor avand o cariera de succes intr-un sistem care nu promite prea multe. Situatia locurilor de munca si a exodului spre vest poate avea o imagine negativa si pesimista din exterior insa din interior situatia nu sta chiar asa de rau. Inca mai exista sectorul serviciilor care sa iti permita sa ai un trai mai mult decat decent in propria tara chiar si atunci cand lucrurile nu par sa se imbunatateasca. Multi romani au plecat in vest inainte de a se deschide granitele si a se da liber la munca legala in tarile europene iar cei care au ramas au invatat sa se descurce fie cu putin fie sa isi aproprieze anumite cunostinte care ii vor ajuta sa isi cladeasca o cariera, care sa functioneze intr-o societate cu o economie cu multe lipsuri si cu un P.I.B scazut.

Intradevar, banii si puterea financiara nu se imparte in mod corect intre paturile sociale si clasele muncitoare si de mijloc insa romanii au fost tot timpul inventivi si au gasit o cale de a trece mai usor peste anumite situatii corupte. In Romania, cei care am ramas, inca avem meserii si optiuni de cariera, care sa ne ajute sa ne mentinem un trai normal si sa nu ne gandim sa luam calea occidentului. Mai jos voi prezenta 5 meserii din care inca se poate trai in Romania.

Sectorul IT

O data cu dezvolatarea industriei calculatoarelor si a Internetului, cei care au studiat si s-au perfectionat in domeniul IT au parte de o cariera buna, chiar stralucita cu salarii aproape de standardele europene. Romanii s-au indreptat cat mai mult spre acest sector al pietei de munca in ultimii ani si cat mai multe firme internationale si-au deschis sedii in marile orase precum Bucuresti, Cluj-Napoca si Timisoara. Aceasta simbioza intre angajator angajat si nevoia unei piete in crestere in domeniul IT s-a pliat perfect pe nevoia romanilor de a avea un job stabil, platit bine, care sa le ofere posibilitatea de a avansa in functie dupa gradul de experienta.

Sectorul medical si de sanatate

Se spune ca fiind medic in Romania mori de foame, insa adevarul este departe de aceasta zicala. Fara a preciza medicii care isi primesc sporuri la salarii in plicuri, aceasta meserie este una de viitor in sistemul sanitar romanesc. Salariile au avut parte de crestere de la an la an iar recent pe langa sistemul sanitar de stat, medicii si asistentii romani pot sa isi gaseasca de lucru in sistemul privat. Cat mai multe persoane se indreapta spre clinici private care le asigura un tratament mai bun mai rapid si care le ofera medicilor un salariu mai mare decat cel oferit de spitalele de stat. Ca medic sau asistent optiunea cu plecarea in vest este la fel de viabila ca cea de lucru in sectorul medical privat in tara.

Jurnalism, traduceri sau “freelancing”

Daca termini o facultate care nu iti aduce decat optiunea de reincadrare intr-un alt domeniu sau o sansa sigura la somaj, nevoia de adaptare pe piata de munca este obligatorie. Astfel, mii de tineri care au terminat facultati cu profil uman ajung sa aleaga intre a pleca in vest pentru a lucra job-uri micute pentru bani mai multi decat primesc in tara sau a ramane in orasele natale si a deveni “freelanceri”. Acest concept este nou in Romania desi in occident este vazut ca un sector de sine statator al pietii muncii. O data cu dezvoltarea Internetului si asimilarea lui in activitatile de zi cu zi, tinerii au posibilitatea de a lucra de acasa, de a prelua proiecte de la anumite companii contra unor sume de bani stabilite intre ei si companie. In acest sector de servicii ambii, angajatorul si angajatul au de castigat iar plata pentru proiectele de traduceri si scris articole este mult mai buna decat cea oferita de angajatorii locali. Aceasta mica diferenta de bani ii face pe tinerii jurnalisti sau traducatori sa aleaga sa lucreze din tara dar cu proiecte si contracte din afara.

Televiziune si media

Terminand facultatea de Jurnalism, unii au mai multa inspiratie sa isi gaseasca un loc de munca la unul din trusturile media mari din tara. Chiar daca la inceput acest job intr-o companie mare inseamna munca multa si remuneratie mica, in timp in functie de calitatile angajatului, acesta poate sa creasca si sa ajunga sa aibe propriile emisiuni de radio sau TV. Intradevar, nu se poate compara acest salariu cu unul de politician insa daca iti place acest domeniu si doresti sa iti dezvolti o cariera in media se merita anii de effort iar salariile din acest sector nu sunt la fel de mici ca cele de pe piata serviciilor unde angajatorii ofera strict salariul mediu pe economie.

Inginerii si sectorul tehnic

Exista scoala si dupa '89 iar invatamantul romanesc cu toate defectele sale inca scoate oameni capabili care se pot incadra usor in demeniul ales de activitate. Unul dintre aceste exemple este sectorul tehnic. Inginerii romani au fost si sunt buni in ceea ce fac, de aceea sunt multe firme internationale care ii angajeaza. In acest caz inginerii nostri pot alege sa plece in una din tarile Uniunii Europene sau sa se angajeze in tara in cadrul unei companii internationale, care le poate oferi un salariu bun peste limita salariului mediu pe economie, cu posibilitatea de avasare in grad. De aceea inca vedem ingineri care lucreaza pe domeniul lor de activitate in tara, care nu se plang de anumite neajunsuri ale sistemului si pietei de munca. In Romania inca se poate trai bine peste limita subzistentei, insa trebuie sa ne orientam bine spre meserii si cariere functionabile si industrii de viitor.

Noapte surda - poezia de duminica

Am vrut sa iti scriu o poezie...

Obisnuiau sa iti placa poeziile mele,

Acum nu le mai citesti... 

Dar poate muzica iti va ajunge la suflet 

Si din adancuri vei auzi 

Vocea mea vie, 

Acel puternic urlet, 

Acel strigat ca'n povesti 

Chinuit si fara vlaga 

Mistuit in flacari... 

Tot mai surd de auzit 

Mi's gandurile mele... 

M-am pierdut, 

M-am ratacit 

Pe o alta galaxie 

Pe acolo, printre stele! 

Si totusi mi-ai ramas draga... 

Si totusi te mai rog 

Paraseste-ma si'n vise 

Pleaca, lasa-le neatinse 

Dispari adanc in ceata 

Dar si asa, griji sa nu iti faci 

Ramai in mine, ramai in viata 

Poate te intorci si ma mai placi... 

Te-as ruga sa te intorci 

Caci te-am iubit prea mult 

Dar imi e frica, ai sa pleci 

Si-am sa'njur ca un incult 

Si totusi vreau sa-ti fur 

Imatur, inca-un sarut! 

Iubito, tu nu vezi? 

Cum sa-ti arat, sa-ti desenez? 

Ca eu inca te iubesc? 

(Noapte surda - 18.02.2014)

Importul de sărăbători şi mania pentru americanisme

Se aproprie Sfântul Valentin. Paginile de internet, căsuţele poştale şi vitrinele magazinelor se umplu de inimioare roşii, lumânări parfumate, lenjerii consumabile, trandafiri de catifea, perne şi ursuleţi din pluş cu „I love you” şi alte kitschuri menite a ne goli buzunarele şi sufletul. Odată cu aceste mărunţişuri, revine în actualitate valul comentariilor referitoare la importul de false sărbători versus adevăratele valori româneşti.

Constat uneori, cu tristeţe, că avem o pasiune aparte pentru tot ce-i din afară – de la kebab şi pizza până la muzică şi narghilea. Nu înţeleg de ce credem că tot ce-i de dincolo e mai bun decât ale noastre mâncăruri, muzică şi limbă... E trist să constaţi că 48% dintre români ştiu o limbă străină, dar nu ştiu cum se scrie corect „a fi român”. (Un studiu Eurostat publicat în august 2013 a relevat că 48% dintre români pot purta o conversaţie într-o altă limbă decât cea maternă. Printre aceştia se numără şi cei care declară că ştiu două sau chiar trei limbi străine. Cum era de aşteptat, cei mai mulţi se mândresc că vorbesc limba engleză, conform DCnews.ro). O fi şi asta o modă importată de la americani, pentru că americanii de rând nu se pot mândri nici ei cu o cunoaştere aprofundată a propriei lor limbi. E suficient să-i urmăreşti cum scriu... Şi asta cu toate că fac ani buni de „spelling” în şcoală.

Aşadar, Sfântul Valentin este mai „fancy” decât Dragobetele, Halloweenul este mai OK decât Luminaţiile, iar Iepuraşul de Paşte este mai „cool” decât ciocnitul ouălor roşii... Oare de ce nu ştim să ne triem importurile culturale?

Nu contest că americanii, ca naţie, sunt demni de invidie şi chiar respect. Popoare care există de mii de ani n-au reuşit să se impună pe plan mondial atât de invaziv cum au făcut-o americanii, care există doar de vreo 300 de ani şi ceva. Nici pe plan financiar, nici pe plan ştiinţific, nici pe cel cultural. Ba mai mult, atât noi, cât şi grecii, spaniolii şi alte naţii cu tradiţie suntem la cheremul americanilor. Suflul nimicitor al crizei mondiale de acolo a venit, dar tot de acolo ne vine şi sprijinul financiar...

Ba mai mult, americanii ştiu să-şi pună foarte frumos în valoare tradiţiile – alea puţine pe care le au. De ce n-am fost în stare până în prezent să împrumutăm din sărbătorile lor frumoase? Eu unul aş fi preferat ca şi la noi să existe, în locul Halloweenului, de exemplu, o zi a mulţumirilor (Thanksgiving day). Mi se pare chiar incredibil că n-am preluat această sărbătoare, având în vedere cât de importantă este familia în conştientul românesc. Şi în ultimii ani parcă s-ar cere câte o zi pe an, măcar, să ştim să mulţumim pentru ceea ce avem, ce ni s-a dat...

O mare parte de vină, în tot acest balamuc cultural pe care-l trăim, o poartă comercianţii, fără îndoială, fie ei vânzători de distracţie şi băutură, fie vânzători din centre comerciale. Nu pentru că au un simţ acut al afacerii şi o dorinţă de a face bani de pe urma unor tineri dornici de experienţe „exotice”, ci pentru că n-au avut suficientă imaginaţie pentru a face bani din ceva ce ne este nouă caracteristic. Sunt absolut sigur că o pălincă de prune s-ar vinde în cluburi la fel de bine ca un „Sex on the beach”, dacă am şti să ne vindem mai bine produsele autohtone. La fel de bine, o felicitare de Dragobete, dacă ar fi la fel de mediatizată ca una de St. Valentine’s Day, ar fi apreciată de mulţi. Iar o petrecere de groază se  poate face şi de Luminaţii – pentru că nu americanii au inventat dovlecii sculptaţi... O făceau şi bunicii noştri, cu nici 100 de ani în urmă!

Mă tem că suntem un pic (ca să fiu gentil) lipsiţi de imaginaţie şi total lipsiţi de patriotism. Asta ne face ce-a mai docilă piaţă de consum. Inclusiv de consum cultural...

Incarcerati in numele "libertatii"

Azi voi scrie despre un subiect total diferit si voi prezenta cateva persoane care au crezut in democratie, au crezut in libertatea de exprimare si au oferit publicului larg informatii mai mult decat sensibile pentru unele persoane.

Prima persoana despre care voi scrie este Julian Assange, fondatorul celebrului site WikiLeaks, cel care a oferit zeci de mii de documente secrete si clasificate de diverse guverne care ascundeau operatiuni sau misiuni facute pentru a obtine profituri uriase si ascunse sub numele de lupta in apararea "democratiei". Pentru acest act (libertate de exprimare) a fost in topul listei de cei mai cautati cetateni de pe pamant de toate agentiile americane, europene, asiatice si transcontinentale. A oferit neputinciosilor informatia urmatoare: ce face guvernul cu banii tai!

Mai departe o alta persoana care a considerat ca o agentie americana nu face altceva decat sa adune informatii in propriul interes si nu pentru cetateni este Edward Snowden.
Ei bine acest "individ" a publicat numeroase acte si a creat o scurgere de informatii atat de sensibila incat a creat un scandal international cu privire la spionarea de catre americani a mai multor persoane publice influente atat din propria lor tara cat si din Europa. Snowden s-a ales cu mandat de arestare international si conform calculelor americane judecat pentru tradare, spionare, furt de informatii si brese in sistemul de securitate va fi incarcerat pe viata, daca nu, va primi condamnare pe cateva vieti omenesti. El a ramas mult timp intr-un aeroport, spatiu international astfel incat sa nu poata fi arestat de nimeni.

Gottfrid Svartholm Warg alias "Anakata" este fondatorul celui mai mare site, motor de cautare si sistem de torrent de timp ptp (peer-to-peer), ThePirateBay. "Anakata", cum este poreclit, un geniu matematic, l-a ajutat pe Julian Assange sa sustraga informatii de pe serverele guvernelor, fiind un hacker desavarsit. Anakata, desi avea posibilitatea, nu a trecut de sistemele informatice ale bancilor pentru a se imbogati si nici nu a spart serverele unor agentii precum NASA pentru a afla daca exista sau nu extraterestri pe pamant. El a ajutat un om sa expuna actele barbare facute de armate, agentii de spionaj si de securitate informatica. Bine, el a fost acuzat si ca a fondat ThePirateBay si a incurajat pirateria, desi el nu a facut altceva decat sa puna baza unui singur site, nu a stat el efectiv sa uploadeze filme, muzica sau carti publicului larg. Fiecare utilizator si-a asumat acest risc in momentul in care a inceput sa il foloseasca.
Acum el se afla incarcerat in Danemarca, izolat de restul detinutilor, fara acces la carti sau vizitatori, nici macar din partea familiei, avand dreptul la 9 ore pe saptamana la contact social cu restul detinutilor. Ce sa zic, libertatea de exprimare iti ofera posibilitatea unui pat asigurat si mancare moca intr-un penitenciar de maxima siguranta.

Dar cineva a spus: "It's a free market, not a free world"! (Este o piata libera, nu o lume libera).

Cartile lunii

Desi nu am mai scris despre carti nu inseamna ca m-am lasat de citit. Ba chiar am citit cateva titluri interesante si foarte atipice fata de ce am citit pana acum.

Pot spune ca am mai citit romane politiste dar nici unul nu s-a nimerit a fi roman politist adaptat unor vremuri precum secolul XVIII (18). O asemenea carte a fost scrisa de Rodica Ojog Brasoveanu si anume "Logofatul de taina", o poveste despre un slujitor al curtii lui Brancoveanu. Povestea imbina excelent mai multe planuri de actiune: conspiratia impotriva Portii Turcesti, cautarea si demascarea "Trandafirului" - cel mai eficient spion la vremea respectiva si ajutorul acordat incredibil de subtil unor tineri pentru a impiedica o casatorie din interes aranjata de domnitor cu cneazul Serbiei pentru a atrage armatele sarbesti intr-un eventual razboi impotriva turcilor.

Spre deosebire de foarte multe alte romane pastreaza secretul pentru ultima pagina, te indeamna sa citesti pagina cu pagina, poate regasesti vreun indiciu. In acelasi timp aceasta carte este un memorabil exercitiu de limba romana. Primele 30 de pagini le-am citit foarte greu pentru ca limbajul folosit este si el caracteristic vremurilor descrise, dar dupa ce te obisnuiesti descoperi practic limbajul folosit pe vremea respectiva, atat expresii cat si cuvinte arhaice care iti imbogatesc vocabularul.

Acum trecand la urmatoarea carte politista trecuta, carte scrisa de Haralamb Zinca. "Moartea vine pe banda de magnetofon" este un roman politist care imbina perioada anilor 60 si "tovarasul capitan" insarcinat cu ancheta. "Moartea vine pe banda de magnetofon" este un roman incurcat, personajul principal este un tanar capitan din Ministerul de Interne iar personajul in jurul caruia se construieste ancheta este un caracter anonim in lumea reala, un doctor in geologie care nu face altceva decat munca de birou, acasa, fara familie sau copii. Totusi povestea in incurcatura ei te indeamna sa gandesti si sa cauti tu insuti modalitati prin care sa ghicesti autorii crimelor dar si cei care pun in actiune spionajul economic de catre fosti activisti din perioada Razboiului Mondial.

Pe final voi scrie scurt despre cea mai ciudata care pe care am citito pana acum: Omul de pe insula de Jouzas Baltusis. Un scriitor de prin Estonia sau Letonia, poate chiar Lituania. Intreaga actiune se concentreaza asupra unui singur om care, dezamagit de o femeie, se retrage intr-o mlastina si isi construieste o viata de pustnic. Viata pe care o construieste atat de bine incat devine complet independent de ceea ce se numeste Stat. Viata omului se intinde pe mai multe etape istorice, incepand de la povestirile din copilarie cu Primul Razboi Mondial pana la inceperea si finalizarea celui de-al doilea Razboi Mondial, ultimul prevestindu-l trecand apoi la colectivizarea si implementarea sistemului comunist rus in tarile Baltice.

Astfel va doresc lectura placuta. A citi inseamna a fi diferit, inseamna a fi putin mai cult si mai abil, inseamna o altfel de placere pe care o simte mintea umana, fara bombardamentul mediatic de la televizor.

Nevoia de schimbare

De vreo 10 ani incoace, cel putin, in fiecare primavara ne confruntam cu inundatii masive, in fiecare vara mai ploioasa avem parte de parauri umflate si alarme pe cursurile raurilor mai importante din tara. Sute de locuitori din zone relativ izolate raman fara apa potabila, legaturi cu orasele si fara modalitati de trai "modern" ca doar deh, suntem in Uniunea Europeana. Multe orase se confrunta cu canale infundate, cu subsoluri de blocuri inundate, poduri rupte si trotuare spalate de puhoaiele ce se aduna in urma unor ploi torentiale, fie ele si de scurta duratata. Da, mai ales in urma celor de scurta durata.

Mi se pare absolut incredibil faptul ca in tot acest timp, din care ultimii 7 ani am avut acces direct la fonduri structurale si de coeziune, nu am facut mare lucru pentru a remedia aceasta situatie. Tot in ultimii 7 ani la noi in tara, sub ochiul sever al Uniunii am reusit sa contruim pe ici pe colo cate 20 de km de autostrada sau cate o centura ocolitoare a vreunui oras, centura care o consideram tot autostrada, ca nu avem destui capsunari prin afara care sa ne deseneze si noua Autovia, AutoBahn sau orice alta autostrada pe care sa o putem construi. Pe langa noi, Croatia a intrat azi si ea in Uniunea Europeana, cu 1000 de km de autostrada construiti si pregatita partial din punct de vedere economic sa fata fata unor avalanse de constructii ce urmeaza dupa deschiderea granitelor.

Campii intregi din fertilul nostru Baragan se desertifica in fiecare an pentru ca in urma retrocedarilor majoritatea au lasat locul de izbeliste, nu l-au lucrat sau au desfacut instalatiile de irigat sa le vanda la fier vechi dupa care sanatate, voie buna (suntem putori si ne e lene sa il muncim). Graul il valorificam odata, acum scumpim painea sa mai slabeasca populatia ca si asa am inceput sa devenim obezi si nu vrem sa luam exemplu rau de la americani. Dealuri intregi s-au transformat in crescatorii de buruieni pentru ca nu avem forta de munca pentru a face plantatii de livezi, e mai simplu sa aducem merele din Turcia, perele din Grecia, cirese din Polonia si asa mai departe. La noi nu cresc, defapt cresc dar nu creste forta de munca necalificata pentru a le culege. Ne multumim cu importul facut de supermarketuri si cu fructele umflate cu apa si fara nici un gust.

Polonia a investit masim in sistemul de transporturi si telecomunicatii si uite ca ei au reusit cat de cat sa reziste contractiei economice si sa fie mereu pe crestere chiar daca numai cu zero virgula ceva, dar tot e mai bine decat pe minus. Noi romanii am privatizat CFR Marfa si l-am vandut tot la romani, ca doar nu trebuia oprit procesul de valorificare a fierului vechi din vagoane, locomotive si alte structuri metalice gasibile in CFR.

Citind un raport pe educatie facut inca din 2001 de UNESCO, Romania era considerata o tara cu un coeficient foarte ridicat al oamenilor destepti, calificati si specialisti in domenii diverse, devasand SUA la foarte multe domenii, recunoscand si faptul ca mintile luminate romanesti au cam contribuit mai ales in ultimul deceniu la dezvoltarea tehnologica mondiala. Da, suntem oameni destepti dar nu suntem in stare sa avem grija de propria noastra tara, preferam sa fim sclavi la altii si aici sa ne furam singuri caciula din cap sa ne inghete tot noua urechile pe timp de iarna.

In acelasi timp un sondaj facut in Romania spune asa: majoritatea romanilor considera ca majoritatea romanilor sunt prosti. Ei bine tin sa ii contrazic. Nu sunt prosti, mai pe tot romanul il duce capul, e inventiv mai ales cand vine vorba de smecherii si combinatii in cartier sau in sat. Nu suntem prosti, tot neamul asta romanesc este unul foarte perspicace dar needucat. Nu suntem educati, nu avem moralitate si un gram de etica, ocolim scoala iar daca nu o facem dormim in bocanci ca e mai simplu decat sa deschidem ochii in fata unui profesor. Si totusi ne simtim scandalizati cand Europa ne arata cu degetul.

Cu toata expunerea aceasta facuta: noi, romanii, cand simti nevoia de a face o schimbare in tarisoara asta a noastra? Democratia a ajuns la maturitatea europeana deja in 2008, la maturitatea americana de 21 de ani din 2011. Dar la o maturitate faptica in realitate vom ajunge oare vreodata? Sau pentru a deveni productivi trebuie sa ne reintoarcem in sistemul de dictatura unde faceai de frica securitatii?

Poezia de duminica - Intoarce-te in paradis

Timpul scurs, trecut

O zi, o saptamana

Poate chiar mai mult

Multe nopti sub clar de luna

Culori calde de apus,

Multe lacrimi s-au tot scurs

De cand nu ne-am mai spus:

Te iubesc!

Priviri stinse, suferinde

Dorul de a te cuprinde

Pe valtoarea buzelor fierbinti

Aproape ca m-au scos din minti

Dar toate au trecut si-acum

Ramas mereu pe acelasi drum

La acelasi colt de strada

Ochiul mi te-asteapta sa te vada!

Intoarcerea ti-o astept

Nerabdator sa te tin la piept

Sa te intorci in paradis

Sa retraim acelasi vis, 

Plimbari in noaptea inselata

Fericiti cum eram odata!

Pentru pletele-ti de aur

Si ochii tai de jad

Pentru tine raza mea de soare

Si lumina din privire

As strapunge un balaur

As traversa prin iad

Pentru ca orice rana si durere

In bratele tale

Isi gasesc alinare! 

(Intoarce-te in paradis - Alin Bagoly)

30.06.2013