Timp

 A trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris vreun gand sau un articol pe aici. Poate ca lucrurile au fost mult prea complicate pentru a-mi dedica o parte din timp pentru scris. Emotional m-am vindecat. Dorul de tara mi s-a stins si Romania nu mai este nici pe lista destinatiilor de vacanta. Am parasit tara poate din lasitate, poate din curaj sau din dorinta unei vieti mai bune iar singurul regret este ca am lasat in urma o mana de oameni dragi si locurile copilariei, toate ramase doar amintiri. 

Am intalnit in calatoria mea peste hotare fel si fel de oameni. Multe nationalitati si multe caractere de oameni. M-am lovit si aici de smecheria romanului de a face bani rapid. De a da tepe la straini si de a fugi de lege pentru un ban in plus. Nu am crezut ca sunt atat de multi dar cred ca se folosesc de naivitatea strainului pentru a stoarce bani mai usor, pentru ca in tara cam toata lumea s-a prins de smecheriile care circula pentru a umfla preturile la diferite servicii. Pot spune ca am ajuns la concluzia ca felul preferat de mancare al romanului este un alt roman mai naiv.

Chiar daca occidentul nu stie sa isi repare singur robinetul de la baie sau nu stie sa lege doua fire la o priza el traieste intr-un conform mult mai ridicat decat romanul oriental iar dovada sta in pensionarii lor. Oriunde intorci privirea, indiferent de tara occidentala, pensionarul traieste, calatoreste, conduce, este fara grija zilei de maine si fara nevoia de a bate drumurile pentru a vana magazinele cu promotii sau farmaciile mai ieftine.

Sunt foarte multe idei de pus pe hartie, foarte multe exemple de dat si prea putin timp pentru scris. Poate ar trebui sa ma modernizez si eu un pic prin a publica material video, motivational sau critic, dar prefer metoda clasica. Scrisul ramane pentru eternitate. 

Pentru moment ne oprim aici, pana data viitore!