Blog sustinut de

Ghidul tau de calatorie

Diplomati(e)

Alb si negru, ori niciuna. Istoria politici romane poarta mereu cele doua pete de culoare dupa ea. Poate fi privita obscura, din umbra, sau privita clar din lumina, dar asta depinde de cat de exact vrem sa cunoastem si cat suntem dispusi sa ne rupem de la activitatile noastre sociale pentru a aprofunda cunstintele de politica sau istorie politica. Aceleasi pete il vor urmari mereu pe si controversatul om politic Ion Antonescu! Si de ce anume? Factorul decisv este unghiul din care privim. Daca privim partea alba, pentru romani este un erou national, care si-a respectat angajamentele cu onoare militara, a salvat Romania de la un razboi civil iminent din partea Garzii de Fier si in acelasi timp a reusit sa salveze “neamul romanesc” de la distrugerea pe care o putea provoca “masinaria de razboi” a lui Hitler. Partea neagra, se afla intradevar la polul opus, fiind vazut ca pe un om rece, calculat si care a deportat peste 200.000 de evrei si tigani in spatiul Transnistriei. Operatiunea “Autonomus” in Romania in vreme de razboi, al lui Ivan Porter, a aparut la editura Humanitas in anul ce tocmai a trecut, 2008, dezvolta si descrie absolut delicios intreaga miscare politica din Romania in perioada 1940-1944. Cartea descrie o operatiune secreta intreprinsa de SOE, serviciu de informatii, operatiuni si contraspionaj extern al Foreign Office al Marii Britanii, bunicul actualului MI5. Aceasta operatiune avea ca scop contactarea membrilor politici din opozitie, in principal pe renumitul Iuliu Maniu si aghiotantii sai, operatiune care a esuat! Cartea nu se claseaza printre cele mai bune SF-uri ci este un document veritabil, scriitorul insusi fiind un membru din echipa care a fost parasutata in Romania! Acesta povesteste eforturile sale si a celor doi insotitori ai sai, dupa capturarea lor de catre Jandarmeria Romana, sa realizeze cat mai multe contacte radio, telefonice sau telegrafice cu opozitia romana. Interesant este ca desi nazisti stiau despre capturarea lor, ei nu au avut acces la interogatoriile care au avut loc in Bucuresti. Partea si mai interesanta este ca insusi Antonescu a dat ordin ca nici un prizonier sa nu fie predat fortelor naziste pentru interogatorii si nici nu se permitea ca ei sa asiste sau sa influenteze aceste interogatorii. Tratati ca niste eroi, cu masa imbelsugata, si cu toate serviciile asigurate, au reusit sa dea de mai multi oameni importanti, pro-aliati si care ar fi putut sa schimbe orietarea politica a Romaniei si incheierea unui armistitiu imdiat cu Aliatii! Incercarea lor de al il convinge pe Antonescu ca o debarcare iminenta in Balcani urmeaza a fi realizata de catre aliati a fost zadarnica, deoarece acesta nu era un om subversiv si ducea o politica justa din punctul lui de vedere. Dar era numai punctul lui de vedere pentru ca in apartul administrativ erau directori si ministri numai din cadrul armatei, si fara o experienta in domeniul economiei sau in alte ramuri ale adminitrative. Greselile din aparatul administrativ au dus la o deteriorare a nivelului de trai de pe intreaga suprafata a Romaniei. Pericolul nazist din jurul sondelor de petrol si a soldatilor cazati in Bucuresti a provocat o stare de frica permanenta in inimile romanilor pro-aliati, gradul de informare a cetatenilor era foarte scazut, bombardamentele asupra Bucurestilor a condus si la un moral foarte afectat. Alarmele sunau incontinuu si locurile sigure ferite de deflagratii se umpleau extrem de repede. Pata neagra se accentueaza in acest punct. Chiar daca Antonescu nu era un om politic stralucit si nu stia cum sa atraga toate avantajele asupra sa, la nivelul carierei militare si a strategiilor de atac si de aparare a fost un geniu. Pierderile imense din armata au fost pe masura dotarii lor cu armament dar si pe masura teritoriului imens cucerit. Antonescu avea un contract cu Uzina Skoda, fabrica de armanent pe vremea aceea, contract ce prevedea echiparea Armatei Romane cu peste 250.000 de mitraliere de tip MP540, gloante si obuze suficiente pentru uciderea unui miliard de oameni. Aceasta intelegere nu a fost onorata de catre conducerea nazista a fabricii deoarece Hitler nu a dat niciodata unda verde pentru inceperea transportului din lipsa unei rute sigure catre Romania. Astfel aceasta pata se inclina spre alb, dar totusi nu este o scuza pentru pierderea a 200.000 de oameni in campania din est si capturarea mai multor mii de soldati la Stalingrad. Desi numarul pare mare, aceasta pierdere a fost inregistrata numai pana in 1944, iar la intoarcerea armelor impotriva nazistilor Romania a mai pierdut inca 100.000 de soldati chiar daca nazismul era deja in declin. Va urma!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează-mă!