Romanii in Europa?

Imi amintesc vag cum la 1 ianuarie 2007 ilustrilor nostri alesi mai ca li se preligea o lacrima in coltul ochiului, lacrima determinata de vestea cea mare: Romania membra UE! Surle si trambite din partea alesilor, ecuatie cu mai multe necunoscute pentru cetateanul roman. Nu contesta nimeni consecintele pozitive ale unei astfel de aderari, insa sapte ani au trecut fara ca nimeni sa inteleaga pe deplin ce inseamna aceasta notiune de stat membru UE.

Unii zic ca aderarea la Uniunea Europeana ar fi fost sfarsitul perioadei de plutire in deriva in care tara se afla de aproape douazeci de ani. Altii ne demonstreaza ca tara nu este doar in deriva, ci a naufragiat demult in dorinta de afirmare pe plan politic, economic si social. Bun, am aderat, am asteptat cumintei in banca noastra din spatele clasei pe care generatiile trecute si-au mazgalit ofurile si am stat cu urechile ciulite pentru a auzi lectia predata de profesor.

Anii au trecut, iar pentru noi, micii invatacei, venise vremea examenului de capacitate. Traienel si Victoras au fost primii care au trecut prin fata Comisiei nemiloase. Nota? Un bine-meritat 4! Ce s-o fi intamplat? Se schimbasera intre timp programele scolare? Facand o paranteza care nu este departe de adevar, la cate se scot si se introduc in aceasta programa scolara, un 4 devine mai ravnit decat orice alta nota (rezultatele examenelor din ultimii ani dovedesc mai mult decat trebuie acest lucru).

Un examen trecuse, insa adevaratul examen abia acum urma. Alesii poporului inregistrau si inca inregistreaza esec dupa esec. Ce se intampla, oare, cu masele, carora mirajul strainatatii le alimenta dorinta de evadare din spatiul mioritc si de explorare a unui teritoriu nou? Pentru cei mai multi, Europa si granitele sale larg deschise reprezenta un nou teritoriu gata de a fi cucerit de forta pur romanesca, de cutumele pur mioritice care pe cei mai multi ii lezau moral.

Sunt romani care au inteles pe deplin insemnatatea unui loc la masa Europei, insa acei oameni reprezinta doar cateva procente, procente insignifiante in ochii celor care ne arata cu degetul si ne aseaza pe un postament rusinos. Usor, usor, granitele odata larg deschise au devenit din ce in ce mai stramtorate; abia daca mai gasesti un mic locsor prin care sa te strecori intr-o lume si civilizatie mult evoluate.

Citim, privim la televizor, iar de fiecare data imaginea romanilor in Europa ne lasa un gust amar. Italia si Spania ne lovesc facandu-ne violatori si criminali. Franta si Germania isi pazesc cu frica tezaurele nationale. Anglia se simte sufocata de suflul de romani carora nu le trebuie viza Schengen ca sa poata calatori in voie pe unde au chef muschii lor. Dureros sau nu, toti reactionam intr-un fel sau altul. Intrarea intr-o comunitate cu reguli si norme proprii impune o anumita dezintegrare a identitatii unui stat. Pentru noi, comunitatea europeana a fost scanteia care a declansat focul dezintegrator.



3 comentarii:

  1. Romanii in Europa , da ! Romanii in europa si nu in romania pentru ca nu are rost sa stai in Romania .
    Avand in vedere ca 50% din populatie castiga maxim 1000 lei pe luna (in medie ) adica 2500 E pe an si daca mergi in alta tara , banii astia ii faci intr-o luna maxim doua :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si unde ne ducem reusim sa se auda de noi...niciodata de bine !!

    RăspundețiȘtergere
  3. e bine ca putem pleca in strainatate, ca suntem acceptati si primiti la munca, tot mai multa lume pleaca in strainatate unde pot sa-si faca un viitor mai bun lipsit de griji...

    RăspundețiȘtergere

Comentează-mă!