Ieri s-au implinit 20 de ani...


de cind am fost oprita de 2 mineri pe Magheru. Aveam 17 ani.
Mi-au cerut buletinul. L-am scos din geanta si am inlemnit: lipisem pe coperta un abtibild care circula in acea vreme, unul patrat, alb, cu secera si ciocanul rosii. Mi-am dat seama ca se va interpreta in defavoarea mea, ceea ce s-a si intimplat. Am incercat sa explic ca e o gluma, dar unul dintre mineri deja flutura buletinul meu pe deasupra, strigind "Uitati, e taranista!". "Domnule inginer, uitati, e taranista. Ce facem cu ea?" "Mergem la Politie", spune domnul inginer...
M-au urcat intr-un taxi, in fata la Intercontinental. Am oprit in capatul strazii Eforie... Strada era plina de oameni care se comportau foarte bizar. Am coborit din taxi, flancata de inginer si minerul subaltern.
Am pornit la pas pe Eforie, catre intrarea in sediul politiei. Oamenii de pe strada, "cetatenii de bine", au inceput sa ma injure, scuipe, sa ma traga de par, sa-mi dea palme pe unde apucau, ochelarii mi-au zburat de pe nas (unul din mineri a incercat sa-i adune de pe jos dar erau deja praf), un barbat si-a luat avint si mi-a dat un sut in burta, pe genul kick-boxing.
Am ajuns in sediul politiei, pe o scara interioara. O multime de oameni, multi dintre ei batuti pina la singe, stateau pe scara, aparent resemnati. Am incercat sa fac pe sora medicala pe acolo, sa vad cine, ce rani are... am sters niste rani de singe dar nu am reusit mai mult, oricum eram chioara fara ochelari.
Am fost adunati intr-un grup, condusi in curte, urcati intr-un ARO, 4 sau 5 barbati si eu deasupra lor. Pe locul mortului statea un politist gras, cu un pistol indreptat spre noi (mine), urlind la noi, ca un animal turbat, "va impusc, futu-va-n gura, ieri a murit fratele meu!".
Am ajuns la circa 8, pe Iancului, in viata. Am stat pe culoare citeva ore, a trebuit sa dau o declaratie, am scris, cu tupeu, ca am fost luata de pe strada, am fost batuta si am ramas fara ochelari, ca sint minora si ma asteapta parintii acasa.
M-au lasat sa plec, am iesit in strada, orbecaind ca o cirtita, am intrebat unde e o statie de metrou si m-am dus acasa.
M-a sunat taica-miu, care sunase cu disperare toata ziua, pentru ca un "prieten" de familie ma vazuse pe Eforie (ce cauta el acolo nu am aflat niciodata) si ii spusese lui taica-miu.
Bineinteles ca am scapat ieftin... costul unei perechi de ochelari.
Unii oameni nu s-au mai intors niciodata acasa. Unii au ramas traumatizati grav, altii au innebunit...
Sorel spunea ca poate am fost colegi de duba... si mai spunea ca n-are timp de astia.
Eu mi-am facut timp pentru ca:
1. Ion Iliescu a lansat o carte, a fost hiduit si i s-a reamintit care-i locul lui in istorie, si si-a permis sa dea aceasta declaratie: "Nici nu ma intereseaza. Sunt niste diversiuni, dar de slaba speta. Nu fac cinste tinerilor care se lasa angrenati in asemenea chestiuni. Ei se compromit ca persoane, ca oameni, ca cetateni, dar si cei care ii folosesc, de asemenea. Nu inteleg la ce le foloseste. Este degradant ca mai sunt asemenea oameni si asemenea mentalitati. Dar pe mine nu ma tulbura asemenea chestii... Viata sa-i ajute sa isi limpezeasca mintile, pentru ca sunt minti ratacite si folosite de elemente provocatoare, ca diversiuni, total degradante pentru climatul in care ar trebui sa se desfasoare asemenea manifestare de cultura. E rusinos pentru cei care au participat, care s-au lasat antrenati in asa ceva, unii poate si platiti, nu-mi dau seama".
http://www.realitatea.net/lansare-cu-scandal--ion-iliescu--primit-cu-lozinci-anticomuniste_717837.html
(era un video cu intreaga declaratie dar nu-l mai gasesc...)
2. M-am cam plictisit sa aud, de la unii sau altii, cit de dobitoaca, prosta, inculta, handicapata, idioata, analfabeta, prostita, oarba, platita, manipulata, etc. sint, atunci cind fac o alegere politica.
Asta-i.

Text scris de Nadiré Omer

13 comentarii:

  1. oribila experianta ta, bine ca esti bine...

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar bine ca ai iesit cu bine din aceasta intamplare , se putea si mai rau.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este a 2-a intamplare nefericita de atunci pe care o citesc zilele astea. Trist, cutremurator, nemilos, crunt, sadic, animalic... si as mai putea continua, dar la ce bun? Nu putem decat sa privim in urma si sa ne scuipam trecutul, ca tara, ca mentalitate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Opaaa... tu cu doi mineri. Si ce ati facut?

    RăspundețiȘtergere
  5. Singurul lucru naspa este ca incan ua a murit iliescu ! am zis ca atunci cand o sa moara o sa ii cant la multi ani !

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce sadica esti, Alina! :)
    Asa ar merita... dar eu n-as putea sa fac asta!

    RăspundețiȘtergere
  7. bucurate ca nu ai avut de lucru cu "luceafarul huilei", daca intelegi ce vreau sa zic :-)

    RăspundețiȘtergere
  8. O poveste pe cat se poate de traumatizanta pe atat de adevarata.Mentalitatea de bolsevici inca exista in inimile celor batrani.Nu o sa vezi batranei care sa nu planga regimul comunist.
    Noi ca tara trebuie sa luam controlul.Noi poporul vreau sa zic.
    Stam ca niste oite si nu facem nimic.Totul se desfasoara dupa cum cred mai bine domniile lor.
    Insa nu vreau sa ma implic pe partea politica a lucrurilor.
    Ma bucur ca esti bine si ca ai avut tupeul sa scrii ceai scris.

    RăspundețiȘtergere
  9. O tara de inculti prosti cu un grad mai mic sau mai mare de retard! Au murit oameni nevinovati pentru interesele politice ale multora!

    RăspundețiȘtergere
  10. Nasoala treaba! Asa-i pe la noi, din pacate

    RăspundețiȘtergere
  11. Cand o sa moara Ilieascu o sa ma duc in poata revolutiei o sa ii cumpar un tort si o sa ii cand la multi ani !

    RăspundețiȘtergere
  12. doamne ce experienta... si cate au fost asa. bine ca n-ai patit mai multe, dar trauam sigur te va insoti toata viata.

    RăspundețiȘtergere

Comentează-mă!