Atacul imigrantilor

Am stat de vorba cu un calator prin lumea larga, mai exact vestul Europei. Dar nu am schimbat doar cateva vorbe si am stat la povesti cateva ore bune si mi-a fost povestita lumea vazuta sin cabina unui TIR. In asemenea cazuri stai si asculti cu atentie fiecare amanunt si detaliu ce ti se povesteste. Rar ai ocazia de a sta de vorba cu cineva al carui loc de munca este sa conduca si sa strabata tarile Europei si sa vada in fiecare zi o cultura noua, o ideologie noua, institutii noi si politisti in uniforme diferite.

In urma discutiei am aflat ca in strainatate soferii de TIR sunt ca si fratii: se mai injura, se mai si bat dar la final intotdeauna isi impart mancarea si caldura sufleteasca. In parcarile de TIR la fiecare sfarsit de saptamana se aduna sute si sute de soferi pentru pauza obligatorie. In occident cu TIR-ul nu se circula in zilele de sambata si duminica. Deloc. Este o lege scrisa si foarte respectata, amenzile fiind uriase, astfel nimeni nu se risca.

Ascultandu-mi interlocutorul povestind cele 4 luni petrecute in cabina unui TIR de-a lungul batranului nostru continent si prin Marea Britanie din poveste in poveste se ajunge si la subiectul intens disputat despre imigranti si drumul acestora catre tarile foarte civilizate din Vest.

La Dunqerque, in Franta, exista o parcare mare de TIR-uri unde se opresc cei care merg spre port pentru a traversa in Marea Britanie sau cei care vin din respectiva directie si se indreapta spre alte tari europene. Tot aici, langa parcarea de TIR-uri exista si o tabara de refugiati. Am aflat ca in aceasta tabara in afara de dezordine acestia sunt complet echipati pentru o viata extrem de luxoasa, nelipsindu-le nimic, in afara de locuinte permanente din caramida si locurile de munca.

Pasta de dinti, sapun, prosoape, produse de igiena elementare, alimente, paturi termoizolante si multe altele le sunt distribuite refugiatilor pentru a le face tranzitul sau sederea cat mai confortabila posibil. In afara de aceste lucruri ei se mai aprovizioneaza noaptea din vagoanele TIR-urilor cu marfa ce o considera necesara pentru a-si continua linistiti traiul. Mai mult, in locul ramas liber in urma furturilor se face loc altor refugiati care vor sa ajunga in Marea Britanie, nedetectati, clandestin si ilegal.

Toate acestea se intampla noaptea, cea de duminica inspre luni, in timp ce soferi dorm asteptand ora de plecare spre port si feribot. Cea mai simpla metoda de acces in vagoane fiind taierea prelatelor cu cuttere, ca doar plasticul se sectioneaza usor. Au si metode foarte bine puse la punct pentru a pacali cainii de la controalele vamale cu privire la mirosul emis de corpul uman plantand prin vagoane in diverse locuri cat mai indepartate de tovarasii lor ascunsi, prezervative folosite. Deruteaza cainii si autoritatile franceze si sunt lasati soferii sa mearga mai departe.

Partea cea mai proasta e ca nu prea sunt prinsi in Franta, doar daca soferul in timp ce doarme simte miscarea din vagon si se trage singur la control amanuntit vestind vamesii de existenta sigura a unor refugiati, calatori clandestini printre marfurile transpotate.

In Marea Britanie daca soferul este prins cu calatori clandestini primeste amenda de 2000 de lire pentru fiecare persoana transportata in plus, si eventual niste timp la "mititica" pentru trafic de persoane. Oricum nu ai putea face nimic in fata lor oricat de "musculos" esti. Ei simt acest lucru si tin sa iti aduca aminte ca lor nu le pasa de viata lor si sunt multi la numar, chiar langa tine in tabara iar tu iti castigi painea la volan cu un program de lucru care face parcarea TIR-ului pentru pauza un lucru firesc, iar ei vor fi acolo sa te revada si sa te ajute sa iti lipesti prelata cu banda adeviza, dovada a ultimului lor atac. Poti face acest trafic si voluntar, 1000 de lire/persoana transportata e remuneratia, dar risti tot ce am descris mai sus iar daca o faci doar pentru a-i transporta in bratele vamesilor te vor tine din nou minte si te vor astepta cu bratele deschise sa te intrebe de sanatate si sa vada ce iti mai face ochiul vanat, aratand din nou cu degetul spre tabara de langa tine!

Se pare ca aceasta situatie este peste tot in Europa, imigrantii ataca pe orice sau orice lucru aflat in calea lor sau se folosesc de orice siretlic sa ajunga unde vor, cei mai multi dorind sa ajunga in Londra, caci "London" se poate citi pe buzele lor indiferent de cati sunt cei care te ataca.

De asemenea incidente nu prea se aud, nu sunt femei violate in Koln, sunt doar barbati, eventual cu nevestele langa ei, care isi risca viata transportand marfuri, alimentand pofta de consum a occidentalilor. Si a noastra. A tuturor.

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a deschis cutia Pandorei, dar sper ca nu a inchis-o prea repede, exact ca in legenda si speranta iese si ea la suprafata sa fie alaturi de oamenii normali care nu doresc altceva decat o viata linistita.

 Fotografiile sunt facute in Franta, la un control vamal, dorit de catre sofer simtind in timpul somnului nocturn cum 8 domni de origine araba isi fac loc peste cutiile de carton in vagon dorind sa traverseze odata cu marfa canalul Manecii pentru a ajunge in Manchester.
Scara este tinuta de catre un politist francez, care il asteapta jos cu o pereche de bratari argintii si pentru o scurta declaratie.

"Subsemnatul Ali Baba, zis si Mohamed, declar ca..."

Partea proasta este ca, din cate am reusit sa cercetez pana in momentul de fata, acesti calatori clandestini sunt retinuti doar pentru 24 de ore, nefiind cetateni ai statului Francez nu sunt judecati iar majoritatea avand cereri de azil deja depuse sunt eliberati, autoritatile avand frica de consecinte precum atacul terorist de la  Paris, suspiciunile de la  Nantes, Lyon sau oriunde altundeva in Occident. Pericolul e real, cercetarile continua!

Cruciulite, taximetristi si autobuze

Intr-un oras cu traficul foarte aglomerat te astepti ca soferii sa conduca mai agresiv ocupand orice loc disponibil pe asfalt in drumul lor spre necunoscut. Eu am invatat sa conduc intr-un oras linistit unde claxoanele exista doar in eventualitatea intalnirii vreunui cunoscut pe troturar sau in trafic.

Migrand intr-un oras de 30 de ori mai mare mi-a fost data peste cap toata scoala de soferi, stilul de condus preventiv si linistit. In acelasi timp am dat peste multi oameni care conduc extrem de agresiv, care nu stiu ce sunt semnalizatoarele si care considera ca intr-un metru de asfalt pot incapea doua autobuze, trei taximetristi si doi soferi grabiti sa schimbe banda de pe sensul de mers.

Initial sunetul claxonului pentru ca nu plecam suficient de repede de la semafor sau din sensul giratoriu ma irita dar cu timpul am invatat sa ignor aceste excese de furie si sa merg in continuare la fel de linistit, chiar daca ma depasesc si imi trantesc o frana brusca sperand sa isi repare masina pe asigurarea mea.

Sa mergi cu masina personala intr-un oras cu traficul aglomerat este o experienta noua in fiecare zi cand te urci la volan, dar experientele nu se compara cu cele de pasager intr-un taxi. Ca pasager intr-un taxi vei vedea jumatate de parbriz ocupat de cruciulite, iconite, matanii si odorizante auto, cabluri de la fel si fel de accesorii precum telefoane si tablete conectate non-stop la facebook si soferi ofticati pe viata si ocupatia lor.

Ceea ce nu am inteles niciodata a fost faptul ca mereu m-au ales pe mine sa isi spuna problemele de taximetrist, de cat de greu isi castiga banii si sa se planga de faptul ca sunt foarte multi soferi indisciplinati, asta in timp ce traversa 5 benzi sa ajunga mai repede la destinatia mea sa poata lua o comanda ce tocmai s-a transmis prin statie si careia a estimat 3 minute. Soferul necunoscand existenta pedalei de frana mi-am dat seama ca el chiar isi punea toata increderea in icoanele lipite pe parbriz si agatate de oglinda deoarece el si prundeta sau anticiparea evenimentelor in trafic nu sunt prieteni chiar deloc.

Punctul urmator ma duce la autobuze, unde te astepti sa fie soferi profesionisti, educati si care stiu sa manipuleze cu grija acel vehicul de cateva tone si cu zeci de vieti calatorind cu el. Dar asteptarea e lunga si aici, evident, pentru ca majoritatea soferilor de autobuze sunt trecuti de o anumita varsta si deja, la experienta lor, sunt soferi versati, cum se numesc ei. Acestia, in mod neasteptat, snt mai indisciplinati si decat taximetristii, ca doar deh, autobuzul e mare si are intotdeauna prioritate iar daca se intampla ceva, Regia are bani de reparatii si daca nu, sa-si caute calatori.

Ajungand la o concluzie nu e bine nici pieton ca te iau astia pe capota fara sa clipesti daca nu esti atent si daca totusi ajungi sa mergi pe jos mai bine iti iei si tu o cruciulita cu tine si sa speri ca ajungi teafar la destinatie si te poarta sanatos in drum spre necunoscut.

Bancile si banii

De vreo 6-7 ani am inceput sa rulez si eu bani prin conturi, mi-am deschis cont bancar la banca X. Am ramas client al lor de atunci. Nu m-au suprataxat, si-au facut treaba excelent si mereu au fost mai mult decat amabili. Pentru ca sunt client vechi al lor mi-au oferit servicii gratuite sa ma pastreze alaturi de ei chiar daca rulajul banilor in ultima vreme prin contul respectiv a scazut.

Intre timp un angajator mi-a spus ca el nu lucreaza cu banca X si sa deschid un cont la banca Y. Obisnuit cu serviciile bancii X am fost surpins cand mi-au spus ca trebuie sa platesc atat pentru deschiderea contului cat si pentru card, asa e politica lor, dar banii se vor returna dupa un an de zile si un rulaj considerabil de bani. M-au pus sa semnez rapid contractele ca doar sunt standard si am timp sa le citesc acasa. Cand apuc sa le citesc surpriza cea mare: multe, multe comisioane. Comision de interogare, de retragere, de aministrare, de risc, de asigurare si altele.

Mi-am incheiat colaborarea cu respectivul angajator si am ajuns intr-un post mai bun la un alt angajator si care lucreaza cu banca Z. Am mers pregatit de orice la deschiderea acestui cont. Spre surprinderea mea nu a fost atat de groaznic. Mi-au spus de existenta unui singur comision lunar de aministrare. Mi-au dat sansa sa citesc contractul inainte sa il semnez si asa era. Nu existau alte comisioane ascunse in literele mici.

Bun, sa ajungem la subiect. Cu atatea conturi deschise si folosind doar banca X si Z am decis sa inchid contul de la banca Y. Ma intampina alta surpriza. Pentru ca nu am rulat suficienti bani trebuie sa platesc o dobanda debitoare. Bun, platesc. Pentru ca doresc sa termin relatia contractuala cu banca si sa renunt la cont si la cardul atasat mai trebuie sa platesc un comision de inchidere a respectivului cont.

Am inteles la inceput ca platesc pentru un anumit serviciu, dar cand doresc sa renunt la el de ce ma pun sa platesc cand nu il voi mai folosi? Si uite asa fac bancile bani multi pe carca clientilor, sa platim, daca tot avem un salariu nu? Ca altfel din ce vor trai si ei? Din ce isi vor cumpara afaceri si terenuri si case si apartamente si vacante din Dubai? Cah!

Dezbateri

Sa vorbim putin si despre dezbateri.

Foarte putini inteleg conceptul de dezbatere, dezbatere publica sau sustinerea unei idei cu argumente precise, clare si foarte pertinente. Lipsa unor asemena abilitati iti cam marginalizeaza posibilitatile de dezvoltare ulterior la joburi unde acest lucru este mai mult decat esential. Dar pana la urma aceasta abilitate nu face rau absolut deloc indiferent de locul de munca, domeniul de activitate sau de studiu. Te ajuta mai mult decat crezi, te invata un numar incredibil de mare optiuni mai ales atunci cand cauti informatii, cand structurezi discursuri, proiecte, prezentari sau esti nevoit sa stai in fata unui public de la un pupitru.

Aparitita cluburilor de dezbateri a inceput timid acum multi ani. La momentul actual a ajuns un sport destul de practicat de liceeni, studenti si masteranzi. Am facut si eu parte dintr-un asemenea club in timpul liceului si nu regret absolut deloc alegerea respectiva.

Recent, in Sfantu Gheorghe, a avut loc a VIII-a editie a turneului de dezbateri "Saint George, city of Debate". La primele editii ale acestui turneu am participat si eu, prime editii care adunau cateva echipe de jucatori. Editia de anul acesta a adunat mai mult decat orice alta competitie de dezbateri din Romania la un loc. Un total de 130 de echipe si aproape 80 de arbitri au venit la Sfantu Gheorghe pentru a lua parte la acest sport mai mult decat academic.

Mai jos aveti declaratia lui Madalin Guruianu, initiatorul acestui proiect in Sfantu Gheorghe:

Ajuns la a opta ediție a Saint George City of Debate, nu pot să nu rememorez începutul acestei competiții. Am fost introdus în lumea dezbaterilor academice în primăvara lui 2007, prin intermediul a doi dintre cei mai buni reprezentanți pe care Sfântu Gheorghe i-a avut în această direcție, Bianca Dragomir și Radu Cotarcea. După ce în toamna lui 2007, cei doi, în echipă cu Laura Ștefănescu, câștigau titlul de campioni ai României, m-am hotărât, cu multă determinare și foarte puține cunoștințe practice să organizăm la Sfântu Gheorghe un turneu de dezbateri, denumit extrem de pompos, la acea vreme, Saint George City of Debate. Au participat doar 4 echipe, 3 din orașul nostru și una din Ploiești.

De la acel inceput timid Sfantu Gheorghe si-a gasit un nume pe harta Romaniei, cel de capitala a dezbaterilor. Ma bucura foarte mult, tinerilor li se ofera o viata in afara internetului si o socializare directa fara "facebook". Orice socializare este buna, dar daca imbinam partea sociala cu cea academica rezultatul este uimitor. Inveti sa argumentezi o idee, sa cauti dovezi pentru a sustine respectiva idee si sa cauti brese in ideile echipelor adverse incat sa iti faci loc pe podium.

Felicitari celor care au participat si anul acesta la "Saint George City Of Debate". Sper sa revad si anul viitor o prezenta la fel de numeroasa la aceasta competitie!

Firmele de salubritate si colectarea selectiva

In ultimii ani s-au realizat numeroase campanii de colectare selectiva, sa aruncam gunoiul in ghenele potrivite si s-au facut investitii destul de mari din partea firmelor de salubritate sa acopere toate zonele si cartierele din fiecare oras. Toate investitiile realizate de aceste societati comerciale, au inceput sa mareasca progresiv facturile la salubritate tocmai cu scuza ca fiecare container ecologic a costat bani si platim pentru asa, sa fim eco.

Toate bune si frumoase, platim containerul, platim fiecare factura ca suntem cetateni cinstiti si incepem sa colectam si noi selectiv cum face intreaga Europa. Punem hartia numai in cel specializat pentru hartie, plasticul si ambalajele de plastic numai in cel pentru plastic si cel menajer ajunge doar in recipientul pentru resturi menajere. Doar am invatat de la televizor si din presa ca e frumos si civic.

Ce nu stie cetateanul de rand al fiecarui oras care are implementat un astfel de sistem este faptul ca firmele de salubritate valorifica pe bani buni deseurile reciclabile. Toate aceste firme au contracte cu fabrici sau alte societati care reprelucreaza aceste deseuri si se repun in circulatie sub forma de noi ambalaje. Pe toate aceste lucruri se primesc bani, ca doar nimic nu e gratis in lumea asta. Ceea ce este mai mult decat deranjat din partea firmelor de salubritate este ca profitul realizat in urma valorificarii nu se reflecta si in factura emisa de acestia.

De ce sa colectez eu selectiv, sa faca firma bani dar sa nu imi scada costul facturii platite la ghiseu? De ce sa faca firma bani de pe urma spriritului meu civic daca in continuare alege sa imi emita aceeasi valoare la salubritate sau alege sa ma taxeze in plus pentru ca s-a scumpit carburantul cu care alimenteaza camioanele care vin sa adune containerele? Nu mi se pare corect sa ma coste faptul ca aleg sa fiu ecologic. Atunci prefer sa arunc totul la un singur loc sa plateasca ei oameni in plus care sa faca selectarea in momentul in care ajunge la sediul lor. Daca nu imi rasplatesc mie serviciul din banii obtinuti in urma valorificarii deseurilor reciclabile sa angajeze oameni sa sorteze gunoiul. Sau sa investeaca in parcuri, pomi si estetica fiecarui oras in parte. Asa este cel mai corect, din punctul meu de vedere.

Asa cum se duce fierul vechi la centre de colectare si primesti 80 de bani pe kilogram asa prefer sa duc si hartia la un astfel de centru si sa primesc hartie iginienica in schimb, asa macar am si un folos de pe urma ei!

Incarcerati in numele "libertatii"

Azi voi scrie despre un subiect total diferit si voi prezenta cateva persoane care au crezut in democratie, au crezut in libertatea de exprimare si au oferit publicului larg informatii mai mult decat sensibile pentru unele persoane.

Prima persoana despre care voi scrie este Julian Assange, fondatorul celebrului site WikiLeaks, cel care a oferit zeci de mii de documente secrete si clasificate de diverse guverne care ascundeau operatiuni sau misiuni facute pentru a obtine profituri uriase si ascunse sub numele de lupta in apararea "democratiei". Pentru acest act (libertate de exprimare) a fost in topul listei de cei mai cautati cetateni de pe pamant de toate agentiile americane, europene, asiatice si transcontinentale. A oferit neputinciosilor informatia urmatoare: ce face guvernul cu banii tai!

Mai departe o alta persoana care a considerat ca o agentie americana nu face altceva decat sa adune informatii in propriul interes si nu pentru cetateni este Edward Snowden.
Ei bine acest "individ" a publicat numeroase acte si a creat o scurgere de informatii atat de sensibila incat a creat un scandal international cu privire la spionarea de catre americani a mai multor persoane publice influente atat din propria lor tara cat si din Europa. Snowden s-a ales cu mandat de arestare international si conform calculelor americane judecat pentru tradare, spionare, furt de informatii si brese in sistemul de securitate va fi incarcerat pe viata, daca nu, va primi condamnare pe cateva vieti omenesti. El a ramas mult timp intr-un aeroport, spatiu international astfel incat sa nu poata fi arestat de nimeni.

Gottfrid Svartholm Warg alias "Anakata" este fondatorul celui mai mare site, motor de cautare si sistem de torrent de timp ptp (peer-to-peer), ThePirateBay. "Anakata", cum este poreclit, un geniu matematic, l-a ajutat pe Julian Assange sa sustraga informatii de pe serverele guvernelor, fiind un hacker desavarsit. Anakata, desi avea posibilitatea, nu a trecut de sistemele informatice ale bancilor pentru a se imbogati si nici nu a spart serverele unor agentii precum NASA pentru a afla daca exista sau nu extraterestri pe pamant. El a ajutat un om sa expuna actele barbare facute de armate, agentii de spionaj si de securitate informatica. Bine, el a fost acuzat si ca a fondat ThePirateBay si a incurajat pirateria, desi el nu a facut altceva decat sa puna baza unui singur site, nu a stat el efectiv sa uploadeze filme, muzica sau carti publicului larg. Fiecare utilizator si-a asumat acest risc in momentul in care a inceput sa il foloseasca.
Acum el se afla incarcerat in Danemarca, izolat de restul detinutilor, fara acces la carti sau vizitatori, nici macar din partea familiei, avand dreptul la 9 ore pe saptamana la contact social cu restul detinutilor. Ce sa zic, libertatea de exprimare iti ofera posibilitatea unui pat asigurat si mancare moca intr-un penitenciar de maxima siguranta.

Dar cineva a spus: "It's a free market, not a free world"! (Este o piata libera, nu o lume libera).

Nevoia de schimbare

De vreo 10 ani incoace, cel putin, in fiecare primavara ne confruntam cu inundatii masive, in fiecare vara mai ploioasa avem parte de parauri umflate si alarme pe cursurile raurilor mai importante din tara. Sute de locuitori din zone relativ izolate raman fara apa potabila, legaturi cu orasele si fara modalitati de trai "modern" ca doar deh, suntem in Uniunea Europeana. Multe orase se confrunta cu canale infundate, cu subsoluri de blocuri inundate, poduri rupte si trotuare spalate de puhoaiele ce se aduna in urma unor ploi torentiale, fie ele si de scurta duratata. Da, mai ales in urma celor de scurta durata.

Mi se pare absolut incredibil faptul ca in tot acest timp, din care ultimii 7 ani am avut acces direct la fonduri structurale si de coeziune, nu am facut mare lucru pentru a remedia aceasta situatie. Tot in ultimii 7 ani la noi in tara, sub ochiul sever al Uniunii am reusit sa contruim pe ici pe colo cate 20 de km de autostrada sau cate o centura ocolitoare a vreunui oras, centura care o consideram tot autostrada, ca nu avem destui capsunari prin afara care sa ne deseneze si noua Autovia, AutoBahn sau orice alta autostrada pe care sa o putem construi. Pe langa noi, Croatia a intrat azi si ea in Uniunea Europeana, cu 1000 de km de autostrada construiti si pregatita partial din punct de vedere economic sa fata fata unor avalanse de constructii ce urmeaza dupa deschiderea granitelor.

Campii intregi din fertilul nostru Baragan se desertifica in fiecare an pentru ca in urma retrocedarilor majoritatea au lasat locul de izbeliste, nu l-au lucrat sau au desfacut instalatiile de irigat sa le vanda la fier vechi dupa care sanatate, voie buna (suntem putori si ne e lene sa il muncim). Graul il valorificam odata, acum scumpim painea sa mai slabeasca populatia ca si asa am inceput sa devenim obezi si nu vrem sa luam exemplu rau de la americani. Dealuri intregi s-au transformat in crescatorii de buruieni pentru ca nu avem forta de munca pentru a face plantatii de livezi, e mai simplu sa aducem merele din Turcia, perele din Grecia, cirese din Polonia si asa mai departe. La noi nu cresc, defapt cresc dar nu creste forta de munca necalificata pentru a le culege. Ne multumim cu importul facut de supermarketuri si cu fructele umflate cu apa si fara nici un gust.

Polonia a investit masim in sistemul de transporturi si telecomunicatii si uite ca ei au reusit cat de cat sa reziste contractiei economice si sa fie mereu pe crestere chiar daca numai cu zero virgula ceva, dar tot e mai bine decat pe minus. Noi romanii am privatizat CFR Marfa si l-am vandut tot la romani, ca doar nu trebuia oprit procesul de valorificare a fierului vechi din vagoane, locomotive si alte structuri metalice gasibile in CFR.

Citind un raport pe educatie facut inca din 2001 de UNESCO, Romania era considerata o tara cu un coeficient foarte ridicat al oamenilor destepti, calificati si specialisti in domenii diverse, devasand SUA la foarte multe domenii, recunoscand si faptul ca mintile luminate romanesti au cam contribuit mai ales in ultimul deceniu la dezvoltarea tehnologica mondiala. Da, suntem oameni destepti dar nu suntem in stare sa avem grija de propria noastra tara, preferam sa fim sclavi la altii si aici sa ne furam singuri caciula din cap sa ne inghete tot noua urechile pe timp de iarna.

In acelasi timp un sondaj facut in Romania spune asa: majoritatea romanilor considera ca majoritatea romanilor sunt prosti. Ei bine tin sa ii contrazic. Nu sunt prosti, mai pe tot romanul il duce capul, e inventiv mai ales cand vine vorba de smecherii si combinatii in cartier sau in sat. Nu suntem prosti, tot neamul asta romanesc este unul foarte perspicace dar needucat. Nu suntem educati, nu avem moralitate si un gram de etica, ocolim scoala iar daca nu o facem dormim in bocanci ca e mai simplu decat sa deschidem ochii in fata unui profesor. Si totusi ne simtim scandalizati cand Europa ne arata cu degetul.

Cu toata expunerea aceasta facuta: noi, romanii, cand simti nevoia de a face o schimbare in tarisoara asta a noastra? Democratia a ajuns la maturitatea europeana deja in 2008, la maturitatea americana de 21 de ani din 2011. Dar la o maturitate faptica in realitate vom ajunge oare vreodata? Sau pentru a deveni productivi trebuie sa ne reintoarcem in sistemul de dictatura unde faceai de frica securitatii?

Curatenie

De acum spun stop. Gata cu toate comentariile care nu au nici o legatura cu subiectul. Gata cu comentariile scurte facute numai pentru a lasa cuvant cheie si link in loc de numele celui care o face. Gata cu buldozerele, gata cu toate cuvintele cheie pe care doriti sa le promovati. Pana acum le-am agreat dar vad ca daca nu am sters aceste comentarii lumea a devenit nesabuita si a inceput sa isi faca publicitate in comentariu. Asa, degeaba. Nu domnule, nu! Eu imi respect cititorii si semnez articolele cu un nume, indiferent daca este al meu personal sau este un pseudonim sub care scriu. Cu acelasi nume comentez pe alte bloguri, cu acelasi nume merg oriunde in online. NU imi place sa vad ca o persoana comenteaza de 7 ori acelasi articol, exprimand acelasi lucru dar cu alte cuvinte si se semneaza cu cuvintele cheie de la 7 situri pe care le promoveaza. Nu mi-a placut niciodata sa fac link-farming si nici nu o voi face. Asa ca de azi, toate comentariile facute sub alt pseudonim decat un nume vor fi sterse. Este timpul sa devenim civilizati. Asa cred eu.

Pentru publicitate am un tarif, nu se face gratis numai pentru ca am link-dofollow si in comentarii. Mai departe sa pastram limita decentei. NU comentam sa facem publicitate siturilor cu filme pentru adulti! Eu daca scriu pe subiect este un lucru, dar nu doresc sa trimit nici un link spre aceste portaluri, au ele clientii lor si nu vor avea parte de publicitate gratuita aici! Industria asta invarte bani multi, vreti link-uri? Platiti! Cam atat, deocamdata!

Sclavia moderna

Stiu, suna foarte urat cuvantul sclavie! Nu mai exista sclavia de foarte mult timp, fiind abolita in mod oficial, numeroase organizatii civice luptand impotriva acesteia. Dar acum ramane cuvantul modern pe care il poti atat de bine interpreta incat esti in termeni legali, aproximativ.

Tocmai de am urmarit un reportaj cu camera ascunsa despre modul de angajare, plata, munca in diverse domenii. Nici eu nu am stat intr-un singur domeniu cautand mereu ceva mai bun si am vazut ca fiecare loc de munca in parte a avut alte cerinte din punctul de vedere al disponibilitatii. Dar situattia actuala te pune sa gandesti la realitatea economica din domeniul privat! Se plateste mai bine? Se lucreaza mai lejer? Se lucreaza mai mult? Este stresul mai mare? Poti ajunge la un compromis cu seful pentru a reusi sa rezolvi si o parte din problemele personale cu o zi libera acordata ocazional?

Ei bine nu este atat de roz in domeniul privat pe cat se crede si nici salariile nu sunt mari, in mare parte din cazuri. Am avut un dream job, lucram de unde doream, cu conditia sa trimit materialele pana la o anumita ora pentru a fi predate mai departe unde isi aveau rostul. Acela a fost unul, plata a fost mereu la timp, zile libere si toate cele, plus un respect din partea angajatorului fata de angajat astfel incat te facea sa te simti ca in familie.

Am avut si job in vanzari. Nu pot spune ca este greu de facut, ai mult de umblat atata tot. Si trebuie sa iti mearga mintea si gura pentru a fi convingator si sa iti poti vinde produsul sau serviciul, dupa caz. Partea cea mai proasta din joburile in vanzari este targetul, venitul, numarul minim de vanzari si asa mai departe. Departamentul de vanzari este practic cel care tine o societate privata pe linia de plutire, fara vanzari nu sunt venituri, fara venituri nu sunt salarii, fara salarii lucrezi pentru praf in vant (sau in ochi). Responsabilitatea este mare, stresul la fel de mare dar te poti adapta.

Intr-o perioada de lipsa de inspiratie si buget foarte mic pentru micile placeri zilnice m-am inrolat in fabrica, muncitor cot la cot pe o banda de productie. Abia dupa ce am ajuns practic sa lucrez mi s-a spus ca desi am o facultate terminata acel post necesita doar 8 clase pentru a fi numit apt pentru productie. Mod de munca: alert, atentie, sub stres, sub tipete de la sefii de linie, sub control de calitate, sub recomandari din partea colegilor mai vechi, sub mirosuri de tot felul la 6 dimineata. Salariul: mizer, jalnic, umilitor. In conditiile in care lucram in domeniul automotive, producand piese pentru industria auto salariul net de 540 de lei pentru norma completa realizata de 250 de piese produse zilnic, plus obligativitatea de a merge si sambata la munca pentru a atinge necesarul pentru export nu este in regula. Pauza de 20 de minute pentru a manca ceva apoi iar pe banda. Majoritatea lucrau acolo din lipsa de alte oportunitati, lipsa de studii sau motivatie sau pur si simplu din comoditate. Nici demisia nu era acceptata atat de usor, invocand motive si motive, dar tot am plecat. Iti mananci creierii si sanatatea stand mai mult de 8 ore in picioare facand aceeasi operatiune.

Mergem mai departe: domeniul restaurantelor, hotelier, bar, terase, etc. Din cate se pare acest domeniu plateste cel mai putin omului din toata Romania. In aceste domenii programele de munca depasesc lejer cele 40 de ore pe saptamana si nici nu sunt platite suplimentar. M-am trezit ca lucram in strainatate de dimineata de la 7 pana seara tarziu, zilnic. In tara, lucram de dimineata de la 8 pana seara la 10-11, fara a socoti programul de curatenie de dupa, care nu este socotit ca timp efectiv de lucru. Da, lucram 2 zile mai mult de 16 ore pe zi dar apoi aveam alte doua libere. Supriza nu a fost aici ci la salariu: a fost platit doar pe zilele in care eram prezent la munca si ala pe durata de 8 ore. Practic din 30 de zile in loc sa imi fie platite toate pentru ca se compensau una pe alta am fost platit la jumatate. De ce? Pentru ca a putut face asta. sunt altii care doresc un loc de munca, poti pleca. Imi gasesc alt fraier pe care sa il exploatez.

Sclavia moderna nu te tine in lanturi de otel cu o tinta pe spatele tau in caz ca incerci sa fugi. Sclavia moderna te tine in lantul economic, umilindu-te de cele mai multe ori cu un salariu mizer amenintandu-te cu judecati, somaj sau chiar mai rau lipsa totala de venituri. In lipsa de oportunitati majoritatea se conformeaza, ajungand sa imbatraneasca intr-un an cat altii in 2 sau chiar si 3. Nu iti place? Cauta in alta parte, alta parte fiind gasit mai greu in zilele de azi. Sau, putin mai complex, te reorientezi si iti creezi singur oportunitatile respective.

Guvernul distruge societatea civilă

Academia de Advocacy mi-a adus la cunostinta urmatorul lucru: 

Foarte multe ONG-uri dau faliment din cauză că POSDRU nu rambursează cheltuielile beneficiarilor la termen, dar în fața acestei adevărate tragedii a societății civile, Guvernul s-a gândit să salveze primăriile, dar pe ONG-uri nu.

În condițiile în care ONG-urile joacă un rol important în calitate de angajator, iar principala lor sursă de finanţare o reprezintă, potrivit celor mai recente analize, fondurile structurale, cerem Guvernului să respecte principiile transparenței, corectitudinii și nediscriminării, prevăzute în programul de guvernare de 24, de 3 și respectiv de 7 ori. Mecanismul de deblocare și de creștere a gradului de absorbţie a instrumentelor structurale, care din păcate se va aplica numai unei anumite categorii privilegiate - baronii locali și clientela lor - este foarte potrivit și ONG-urilor, drept pentru care solicităm Guvernului să extindă utilizarea noului mecanism al decontării cererilor de plată.

Aplicând într-un mod discriminatoriu şi selectiv înlocuirea procedurii de rambursare cu procedura de decontare a cererilor de plată doar pentru autorităţile publice locale și beneficiarii acestora, Guvernul forţează ONG-urile şi partenerii sociali (ale căror sume contractate oricum sunt mult mai mici decât cele cu care se vor prezenta la plată autoritățile locale, dar cu care se asigură plata salariilor a sute de mii de oameni), să se pregătească să-și oprească activitatea.

O bună derulare a POSDRU de pildă, ar genera continuarea acordării sprijinului pentru aproape două milioane de cetățeni ai României, cărora le oferă creșterea șanselor la o viață mai bună prin educație, formare profesională continuă, măsuri active de ocupare, intervenții complexe în sprijinul grupurilor și a persoanelor defavorizate sau aflate la limita subzistenței; 200.000-300.000 de locuri de muncă în cele cîteva mii de proiecte derulate cu finanțarea disponibilă, și o dinamizare bine-venită a sectorului non-guvernamental precum și a serviciilor sociale și educaționale. Sunt realizate venituri directe la bugetul de stat de 1,5 – 1,9 mld. euro din taxe și impozite, cu efecte pozitive și de durată asupra economiei și a balanței de plăți.

Având în vedere că mecanismul de decontare a cererilor de plată trebuie să fie unul general aplicabil pentru plata facturilor, că el trebuie să fie accesibil tuturor beneficiarilor de proiecte şi nu doar autorităţilor publice locale, semnatarii acestui comunicat solicită Guvernului României să aprobe de urgență extinderea aplicabilităţii noului mecanism al decontării cererilor de plată şi către beneficiarii proveniţi din rândul persoanelor juridice de drept privat fără scop patrimonial: ONG-uri (asociaţii, fundaţii) şi parteneri sociali.

În privința creșterii gradului de absorbție a fondurilor europene nu trebuie să existe discriminare. 

Acum ne intrebam: si acest Guvern taie frunze la caini si da apa la moara clientelei politice?

Update 1
Urmatoarele persoane s-au intrebat acelasi lucru si cer eliminarea discriminarii din cadrul POSDRU. Aceste persoane au semnat petitia pentru protejarea ONG-urilor si societatii civile de indiferenta guvernantilor nostri!

Radu Nicosevici, președinte Academia de Advocacy
Bogdan Iuliu Hossu, președinte Confederaţia Naţională Sindicală “Cartel ALFA”
Cristian Pârvan, secretar general Asociația Oamenilor de Afaceri din România
Roxana Wring, președinte Asociaţia pentru protecţia şi documentarea monumentelor şi
patrimoniului din România,
Simona Popescu, coordonator programe Societatea Academică din România
Răzvan Bobulescu, președinte de onoare FNS Alma Mater


Cei care se alătură sunt rugați să semneze, folosind secțiunea de comentarii accesibilă la linkul: http://www.romaniacurata.ro/spune-i-guvernului-sa-nu-distruga-societatea-civila-romaneasca-3944.htm

astfel: nume/prenume/profesia sau asociația pe care o reprezentați.

Cursa ocazionala

Sub aceasta acoperire circula microbuzele. In ultima perioada cei care au dorit sa circule pe microbuzul in judetul Covasna au avut parte de cateva probleme. Fiind cu nereguli in acte firma care detinea licenta pe traseele de transpot calatori si-a cam restrictionat activitatea dar fara a anunta toti calatorii si fara a face un anunt cu privire la acest lucru. Pe langa toate astea in scurt timp sute de navetisti s-au vazut in fata imposibililului: lipsa unui transport spre scoala sau locul de munca si retur. O mica perioada cei care au avut neaparat nevoie de o metoda de transport au apelat la serviciile prietenilor sau la operatorul regional de transport pe cale ferata. In afara de acest lucru a mai ramas cursa de ocazie executata de diverse persoane si care isi permiteau sa mai ia cu ei 2-3 persoane pe ruta respectiva.

Problemele fiind multe si greu de rezolvat firma care detinea licentele de transport a reusit sa reintre pe piata cu o modalitate foarte originala. Fiind in continuare acreditata sa realizeze transport de calatori realizeaza curse ocazionale intre statiile anterioare ajutand astfel un numar de persoane sa ajunga in locul dorit. Am primit si eu aceasta informatie dar nu am primit informatia completa. Da, realizeaza curse ocazionale dar nu respecta in totalitate programul anterior. Din cele 9 curse realizate pe zi inspre municipiul Sfantu Gheorghe se mai realizeaza doar vreo 4-5 in functie de numarul de calatori. As fi dorit si eu azi sa circul dar cand sun soferul sa ma interesez de situatia transportului raspunsul m-a lasat fara drept de raspuns.

Daca am fost lenes sa ma trezesc sa ajung la trenul de dimineata considerand ca am microbuz cu care sa ajung in timp util am luat teapa. Microbuzul nu urma sa plece din statie decat peste vreo 6 ore. M-am vazut nevoit sa alerg la iesirea din oras rugandu-ma sa gasesc un binevoitor strain care sa imparta drumul cu mine luandu-ma pasager in masina proprie dar suficient de rapid astfel incat eu la ora 9 sa ajung unde trebuie. Daca eu ca operator de transport persoane nu fac publica situatia mea, modalitatea in care circul chiar daca am accesul restrictionat pe traseu cum imi demonstrez fidelitatea fata de calatorii care imi asigura venitul lunar? Cum imi asigur banii pentru a plati taxe, impozite dar si salariile soferilor mei? Poate ca sunt naiv si traiesc intr-o realitate paralela si ocazional patrund intr-aceasta dar totusi cred ca intr-o lume economica atat de zbuciumata ca cea din ziua de azi stai si-n cap si-n coada numai sa ii faci clientului pe plac pentru ca el iti asigura si tie existenta.

Operatorii economici de ce nu invata ca noi clientii suntem cei care le furnizam bani, ca respectul iti aduce mai multa popularitate si ca pozitia pe piata este mai importanta decat listarea acestora in catalogul firmelor falimentare? Ocazional ar trebui sa realizeze aceste lucrui, macr sub cursa ocazionala ar trebui sa isi respecte clientul si macar sub cursa ocazionala sa ofere persoanelor conditii decente de transport! Orarul curselor ocazionale cu plecare din orasul Covasna este: 05:50, 06:50, 14:30, 16:50(?) si 17:50.

Romanul discriminat in secuime

In acest articol ma adresez tututor cetatenilor care locuiesc in zona celor trei judete revendicate de UMDR sub forma "Tinutului Secuiesc" autonom. Dintr-o discutie avuta azi am ajuns la o concluzie interesanta cu privire la arborarea "minunatului" steag secuiesc pe institutiile romanesti din zona. Ce anume reprezinta un steag? Conform unei definitii universal valabile steagul respectiv reprezinta o autoritate, autoritate care se afla sub jurisdictia unei organizatii precum un Stat, Uniunea Europeana sau orice alta organizate la care un stat a aderat si este membru. Mi-a fost explicat ca este absolut normal ca pe fatada unei primarii sa fie arborat steagul Romaniei, administratia locala se afla sub jurisdictia statului Roman. La fel de normal este si prezenta unui steag al Uniunii Europene, acest teritoriu al Romaniei se afla sub jurisdictia organizatiei cu sediul la Bruxelles. La fel de naturala este si prezenta drapelului NATO pentru ca Romania este membra si se afla sub protectia acestei aliante politico-militare. In acest context aceasta primarie serveste interesele tuturor cetatenilor care se afla sub jurisdictia acestor trei autoritati. Dar ce are de a face pe fatada unei institutii nationale simbolul secuiesc? Primaria respectiva este sub juridictia carei autoritati secuiesti? Sau se adreseaza numai cetatenilor de etnie secuiasca?

Din punct de vedere doctrinar eu pot accepta faptul ca aici exista un stat in stat, o enclava, lucru inexistent, absolut deloc. La nivel international acest tinut nu este recunoscut din punct de vedere diplomatic si in mod automat nici nu poate fi afiliat la NATO, spre exemplu, nu este nici un cetatean secui de etnie romana sau orice alta definitie pe care doresc dragii colegi minoritari unguri. Din alt punct de vedere eu pot accepta faptul ca sunt discriminat de aceasta institutie pe criterii etnice si serveste doar intereselor secuiesti si a secuilor. Care secui? La ultimul recensamant s-au declarat doar 500 de suflete ca fiind secuiesti. Tu iti limitezi activitatea doar asupra acestor persoane? Foarte urat si discriminatoriu, in fata romanilor dar si in fata celorlalti cetateni de etnie rroma (un alt exemplu)! Eu ca roman unde iti pot accepta acest simbol secuiesc? Pe fatada unei institutii care imi reprezinta tara? Niciodata! Si o spun convins si fara cale de intoarcere! Pot sa iti recunosc acest simbol doar pe fatada unei institutii culturale proprii, care functioneaza doar sub entitatea culturala secuiasca, care este organizata conform principiilor traditionale secuiesti. Acolo poti sa iti arborezi acest simbol fara sa ma simt lezat.

In cadrul discutiei purtate am realizat inclusiv o analogie. Ce s-ar intampla daca fiecare minoritate si-ar cere dreptul de a arbora un steag pe fata unei institutii nationale? Am ajunge intr-o situatie absolut hilara, incredibil de amuzanta, tinta unor bancuri si chiar intr-o situatie care ne poate cataloga drept prostii Europei! Normalitatea nu reprezinta impunerea cu sila a unor simboluri care nu reprezinta intreaga comunitate ci numai entitatea culturala pentru care lupti. Normalitatea reprezinta toleranta fata de toti cetatenii indiferent de etnie si origine. Simbolurile sunt nationale, prezente in Constitutia Romaniei si nu in memorandumul trimis Uniunii Europene prin care exprimi ca te simti discriminat ca nu ai legi care sa iti serveasca tie interesele personale. Dar din moment ce legea reprezinta un raspuns stabilizator al democratiei hai sa facem curatenie. Fara lobby pentru autonomie si fara lobby pentru mai multe drepturi. Chiar daca principiul egalitatii primeaza drepturile tale se termina acolo unde incep ale mele!

Revenire: In Romania sunt 1,1 milioane de maghiari si au libertatea de a arbora ce vor, cum vor si unde vor! In Germania exista 8 milioane de turci dar vedem arborat pe vreo institutie nemteasca un simbol turcesc? Raspunsul e clar si sigur: NU!

Relansare economica

Tineretul roman, si tineretul in general bine educat, este inventiv. Cunosc foarte multe persoane care au idei geniale, absolut geniale care ar putea relansa domeniul IMM din Romania intr-o lupta cot la cot cu societatile din vestul Europei. Am auzit in ultima perioada un numar imens de idei de afaceri, planuri, proiecte si modalitati de relansare economica dar toate lucrurile bune au si o parte mai putin buna. O relansare economica se poate realiza numai daca ai si bani, cel putin in Romania. Aici, in tarisoara noastra draga, daca nu ai propriul tau ban pe care sa il investesti ramai doar cu ideea, cu hartiuta in buzunarul de la piept, atat. Am cautat diverse modalitati de finantare a unor asemenea idei si ajung sa cred ca birocratia este atat de stufoasa incat are scopul de a descuraja orice astfel de incercare. In Romania este absolut necesar sa te pregatesti psihic pentru o lupta continua cu institutiile si cu administratia locala, pentru o lupta cu femeile de la ghiseu care iti raspund in sictir, iti dau un raspuns incomplet si te lasa sa gasesti singur greseala facuta pentru ca timpul este mult mai important pentru facebook pe durata celor 8 ore de munca decat timpul celui care doreste sa devina platitor de taxe si impozite din care isi primesc si ei banutul de salariu. Tineretul roman are suficiente resurse pentru a propune planuri mari de afaceri, foarte rentabila, castigatoare in cadrul multor posibilitati de contractare dar lipseste complet sprijinul statului. Fiecare guvernare a venit cu cateva idei de relansare a mediului IMM si a segmentului de societati comerciale deschise de tineri dar conditiile pentru participarea la asemenea surse de finantare sunt atat de haotice si descuranjante incat in momentul in care vrei sa faci acest pas, il faci inapoi de frica muntelui de acte ce trebuie sa le ai gata intr-un numar minuscul de ore puse la dispozitie. Pe langa acest lucru pentru finantarea acestor idei ai sume limitate, absolut modice care nu te ajuta decat sa acoperi costurile administrative ale unei societati. O alta posibilitatate de finantare a planului de afaceri ar fi sa gasesti un investitor, un investitor care apare foarte greu in termenii economici prezenti si care de cele mai multe ori doreste un procent foarte mare din cifra de afaceri ca sa isi recupere nu numai banul investit ci si un ban in plus. Institutiile de credit sunt solutiile finale, bancile si celelalte institutii de acest gen sunt dispuse sa finanteze prin creditare dar in mod evident impun sanctiuni financiare de genul dobanzilor mari, a ratelor exagerate si in final te trezesti ca vei rambursa de doua ori suma imprumutata, bani care daca ar fi reinvestiti in afacere ar dubla cel mai probabil numarul de angajati. Investitiile in economia imediata, in dezvoltarea afacerilor mici ar putea duce bugetul Romaniei pe un curs ascendent. Intr-o comuna o firma cu 5 angajati poate reduce rata somajului semnificativ. Intr-un oras mediu 5 IMM-uri cu 5 angajati fiecare produce un efect imediat daca luam in calcul faptul ca cei 25 de angajati au familie si minim 75 de persoane beneficiaza de pe urma salariului. Investitiile in economia imediata produc efecte benefice pe termen scurt, efecte care daca sunt exploatate corect pot genera situatii mult mai roz pe termen mediu si lung.
Tu cum ti-ai finanta propria idee de afacere? De unde ai lua banii? Si mai ales in ce domeniu ai investi?

Nepotismul romanesc si speranta

Sistemul romanesc de angajari, modul incredibil de perfect pentru distrugerea sperantelor si de a distruge practic vietile oamenilor. Dar presupun ca asta se intampla cam peste tot in lume nu? Sa vorbesc putin despre nepotism si locurile de munca. Recunosc ca am diverse modalitati de a-mi castiga existenta, un mic maruntis de cafea sau pentru placerile mele personale dar uneori zilele sunt atat de plictisitoare incat ma intreb de ce nu am un job stabil. Este necesar jobul, ajuta la crearea unei zile pline de activitati, oameni noi, activitati noi, putin stres, un amestec perfect de ingrediente pentru a face lucrurile putin mai interesante. Din activitatile mele zilnice nu pot sa spun ca am o ocupatie permanenta, sunt lucruri care le fac in cateva ore si imi ramane restul zilei sa hoinaresc, sa dorm, sa fac multe alte lucruri care incep sa devina deja plictisitoare. Ma gandeam sa intru intr-un sistem de angajari, intr-un ciclu normal de viata: un job, o casa si restul responsabilitatilor ce urmeaza. Acum ceva timp am pus ochii pe un job, aveam "diplomele" necesare, experienta si disponibilitatea pentru asa ceva. Am rugat pe cineva din interiorul institutiei, pentru ca era un job in cadrul unei institutii publice, sa se intereseze de modul de depunere a candidaturilor si toate cele. Raspunsul a venit foarte rapid si foarte dezamagitor: sa nu ma obosesc pentru ca orice as face postul este deja ocupat de altcineva, anuntul de angajare a fost numai pentru a acoperi si justifica niste cheltuieli, a fost facut numai pentru ochii lumii pentru ca in procesul verbal s-a scris ce a vrut angajatorul nu ceea ce era nevoie pentru postul respectiv. Am trecut peste asta si am zis ca incerc in mediul privat. Un post asemanator, program normal de 8 ore, flexibilitatea necesara, salariu modic, dar imi ofereau o activitate interesanta. Pentru a candida cereau studii inexistente. Nicaieri in tara nu iti da nimeni o asemenea diploma, numai daca o imprimi singur de pe calculatorul personal si ii dai ce forma doresti. Nu a contat ca jobul respectiv este exact in zona mea de expertiza, exact in domeniul stiintelor administrative, domeniu pe care il iubesc. A contat doar ca nu am studiile cerute de ei. Am apelat la cineva din interiorul acestei societati private si am aflat ca am fost 8 candidati dintre care 7 am fost refuzati pe acelasi motiv, unul singur a fost acceptat si acela pentru ca are o legatura stransa cu unul dintre rudele directorului. Am mai vorbit despre cei care sunt profesionisti in cautarea unui loc de munca, am mai vorbit despre nedereptatile din aceasta tara atat de frumoasa dar acum ne rezumam la acest nepotism, actiune care distruge in primul rand visele tinerilor absolventi, visele oamenilor care urmeaza o facultate in speranta unei vieti mai bune, oameni care ajung sa fie ignorati pentru ca nu sunt in contact cu cei care invart locurile de munca, oameni care nu prea stiu ce sa mai faca sa intre pe fagasul normal ar vietii. Sunt sigur ca exista numeroase persoane care se afla in aceeasi situatie cum ma aflu si eu, persoane care abia asteapta sa lucreze ceva, de dragul activitatii, nu de dragul banului!

Cand e gratuit intotdeauna bine primit!

Spre deosebire de alti indivizi care sunt suspiciosi cu privire la proiectul Taxigratis.ro eu pot sa spun ca nu este nimic ingrijorator la acest lucru. Un fost vecin de-al meu (ne-am mutat amandoi din localitatea respectiva) este unul dintre initiatorii acestui proiect. Despre ce anume este vorba? Proiectul taxigratis.ro suna despre un serviciu de taximetrie destinat bucurestenilor din sectoarele 2 si 3 aflati la ananghie (lipsa de fonduri si trebuie sa ajunga urgent int-o locatie) complet gratuit. Cei care se afla in spatele acestui proiect spun ca este o initiativa care doreste sa arate ca poti face si asa ceva, poti face ceva benevol fara sa ceri nimic in schimb. Ca orice site de bun simt si acesta are o sectiune de intrebari frecvente si care te poate lamuri cu mai multe informatii despre proiectul in sine, despre modul de functionare si despre oamenii care se afla in spatele proiectului. Serviciul functioneaza momentan doar in sectoarele 2 si 3 pentru ca initatorii proiectului stau in aceasta zona a Bucurestiului si este destinat momentan exclusiv persoanelor care locuiesc sau sunt in aceste sectoare si care au nevoie in mod real de un mijloc de transport urgent. Serviciul de taximetrie functioneaza intre orele 09:00 si 21:00 in limita posibilitatilor pentru ca si cei care sunt soferi pe aceste masini au un loc de munca si se folosesc de masinile personale nu de ale unor firme de taximetrie. Mentiune: situl poate fi vizitat linistit in caz ca sunteti alertati de un antivirus. Se foloseste un plug-un care apare ca un false positive dar se poate naviga in siguranta. Pentru mai multe informatii vizitati sectiunea de Contact si va lamuriti. Situlor lor ofera toate informatiile necesare si sper sa nu se afle nimeni la ananghie, nu pentru ca nu le doresc baietilor din spatele proiectului succes ci pentru ca sunt costuri acoperite din buzunarul propriu nu al "clientului".

O bucata de panza

Acesta este un articol despre o emisiune TV. Nu ii fac publicitate si nici nu ma intereseaza vreun venit de pe urma acestuia. In schimb mi se pare absolut incredibil ce poate face o bucata de panza dintr-un om, o bucata de panza care poate avea semnificatii enorme pentru persoane simple. Emisiunea in cauza este MasterChef Romania, difuzata de PRO TV. Aceasta emisiune mi se pare oarecum o incercare febrila de a reconstitui originalele difuzate in afara granitelor prin comportamentul juriului, prin iesirile isterice sau prin sarcasmul si ironia cu care ii intampina pe concurenti. Cu toate astea sunt foarte multi participanti la acest concurs care se straduiesc sa realizeze feluri de mancare iesite din comun si in acelasi timp sa aibe si un gust foarte bun (din spusele juriului, eu nu am gustat). Toti participantii se duc acolo cu un singur gand, daca nu toti majoritatea, cel de a lua sortul, de a pune mana pe acea bucata de panza si nici decum pentru castigarea premiului sau pentru a avansa cat mai mult in concurs pentru a obtine o experienta si eventual de a fi remarcat de vreun restaurant si sa primeasca un contract pentru un post de bucatar. Cu toate astea bucata respectiva de panza provoaca fericire, lacrimi si multa suferinta dar si umilinta pe fata participantilor. Da, sunt de acord cu faptul ca pentru fiecare lucru trebuie sa muncesti, sa te arati demn de el, sa il obti prin puterea ta proprie dar nu sunt deloc de acord cu umilirea, cu jignirile si cu ironia in cazul multora. Daca un om iti pune in fata un produs il apreciezi indiferent de calitatea acestuia. Si produsul respectiv a costat munca si energie pentru a ajunge in forma respectiva si este extrem de jignitor sa ironizezi sau sa arunci pe jos doar pentru simplul fapt ca nu e pe placul tau. Poti refuza foarte usor, sa il rogi sa se perfectioneze pentru a concura la un asemenea concurs si apoi sa il rogi la fel de frumos sa paraseasca platoul. Dar cred ca ne-am obisnuit deja cu mizeria din televiziunea romaneasca. Cu toate acestea tot recomand emisiunea celor pasionati de gatit. Nu pentru ca pot invata foarte multe tehnici de gatit noi sau descopera cine stie ce modele revolutionare pentru aceasta bransa dar cu siguranta pot descoperi retete noi pe care le pot incerca si pot experimenta cu gusturi noi.

Femeia, eroina societatii

Nu dorim sa negam rolul barbatului in societate, acel al liderului, al tehnicianului si al soferului abil. Dar ce ne facem cu restul pozitiilor din societate? Femeia, sexul slab dupa parerea multora, face mai mult decat credem! Nu stiu de ce majoritatea barbatilor aleg sa isi trateze femeile ca pe un gunoi, nevestele ca pe bunuri proprii iar restul aleg sa fie misogini cat mai des posibil. Femeia o intalnesti in magazinul de la colt si iti intinde zambitoare painea, tot femeia sta la farmacie si iti da medicamentul potrivit pentru tine, aceeasi femeie are rol de educatoare la gradinita si iti invata copilasul cum sa se poarte in societate, aceeasi femeie este si invatatoare, profesoara, croitoreasa, etc. Societatea in viziunea barbatilor ar fi dezordonata, mizera si pe alocuri mult prea disciplinata. Dar ne putem imagina societatea fara femeie? Toate lucrurile fine, toate detaliile sunt definite de femeie! Desi barbatii sunt renumiti pentru postul de bucatar cele mai multe persoane care gatesc sunt femeile, desi barbatii sunt puternici nu se aseaza sa isi carpeasca un ciorap si la fel sunt foarte putini cei care pun mana pe matura si fac putina curatenie in casa. Desi cei mai renumiti doctori sunt barbati tot femeia (infirmiera si asistenta) este cea care are grija de tine pe patul de spital iar aceste imagini pot continua la nesfarsit fara sa aduc aminte de mame, adevaratele eroine. Ne rezumam la femeie iar acest articol este dedicat lor pentru ca oricat de orgoliosi am fi fara ele viata ne-ar fi mai grea! In viziunea mea, femeia, este eroina societatii! Pe umerii ei se cladesc personalitati, se ingrijesc vieti si se formeaza zambete! Noi barbati, suntem slabi fara femeie, suntem barbari si needucati fara atentia delicata a unei femei. Dupa campania demarata de Maruta si PRoTV le spun si eu femeilor ca le iubesc!

Propuneri bune, lobby inexistent

Stiu ca suna stupid dar din cand in cand mi se mai face dor de privitul la TV si atunci dau si eu drumul la "aparat" pe un canal de stiri si mai ascult ce le debiteaza mintea unora si altora, ce accidente "grave" s-au mai petrecut si cine cu cine s-a mai certat. Pana nu de mult am crezut ca mi-am pierdut speranta in a vizualiza o stire cu adevarat pozitiva, cu un impact real asupra calitatii presei. Aud ca un deputat umbla pe holurile Parlamentului sa convinga alti colegi deputati sa ii sustina propunerea legislativa. Acest domn deputat al carui nume nu va fi afisat deoarece nu facem capmanie, a pornit o batalie impotriva stirilor cu caracter negativ si violent din presa, fie ea scrisa sau din domeniul audio-vizualului. Pot sa spun ca aproape ca a ajuns sa imi fie drag pentru propunerea facuta: anume acesta doreste ca toate stirile difuzate la TV care contin mesaje negatice, scene de violenta sau pur si simplu nu ofera o informatie pozitiva sa fie mutate dupa o ora mai mult decat rezonabila. Il sustin in aceasta initiativa, acest deputat doreste sa elimine influenta negativa a TV-ului asupra populatiei, doreste sa elimine scenele zilnice de viol din grila stirilor de la ora 17, doreste sa elimine accidentele grave soldate cu morti si raniti din grila matinalelor si la fel doreste sa scoata tot ce poate fi vazut de tineri sau copii in orele in care acestia sunt activi. Si acum de ce sa nu ii dam dreptate? De ce sa ma trezesc eu de dimineata si sa ascult la stiri cu 5 tineri si-au pierdut viata intr-un grav accident rutier petrecut intre localitatile X si Y pe drumul national xyz? Sa ma demoralizez in continuare si sa imi fie frica sa fac scoala de soferi ca poate intra un nebun in mine? De ce sa privesc ingrozit la ororile de la ora 16 sau 17 despre batai intre clanuri, frati, in baruri, violuri in paduri si sate izolate? Sa imi strice posibilitatea de a ma odihni linistit dupa o zi obositoare la munca? Ii dau dreptate cand vad ca doreste sa mute toate stirile de genul asta dupa ora de culcare a multora pentru ca e timpul sa vedem si televizorul altfel. Mai apoi, prin acest  articol, doresc sa le transmit colegilor acestui deputat care i-au spus sa schimbe canalul de televiziune daca nu ii convine ce vede la televizor. Acesti colegi ar trebui exclusi in Parlament, din motive morale cel putin. Nenorocirile ar trebui sa se produca in filme si sa ramana in filme, niciodata in realitate pe ecran vizualizand stirile!

Cursa nebuna spre normalitate

Facand abstractie de la persoanele din "high-life"-ul romanesc putem observa pe strazi cursa nebuna a omului de rand spre normalitate. Cu toate ca statisticile spun ca majoritatea romanilor cred despre majoritatea romanilor ca sunt prosti fiecare dintre noi incearca sa se apropie cat mai mult de un anumit standard de normalitate. De un anumit standard de viata dictat de viata omului simplu de peste granite. Niciodata nu a fost mai greu pentru romani sa se adapteze la situatiile economice si politice de pe plan mondial ca in acest an. Anul acesta, 2013, desi anuntat un an al marilor succese din partea guvernului va fi anul cu cele mai mari eforturi de supravietuire si de aliniere cu restul populatiei din cadrul Uniunii Europene. Anul acesta a inceput cu loviri la adresa romanilor, cu denigrari si cu campanii menite sa ne tina in tara, sa nu "invadam" piata muncii din 2014, an in care se ridica restrictiile de munca aplicate tarii noastre. Iarna trece si ne vom lupta iar cu gropile din drumurile noastre nationale, asta pentru ca autostrazile sunt inca un vis frumos la noi. In 23 de ani nu am reusit sa facem un drum care sa strabata tara dintr-o parte intr-alta. Ne-ar fi fost mai bine tot noua, economic vorbind. Romanul de rand se zbate in mizeria de carciuma din colt, pentru ca nu are bani suficienti sa isi duca nevasta ca orice alt om civilizat la restaurant, sa petreaca impreuna cu familia iesind la o pizza, alege sa isi innece amarul intr-o vodka ieftina si sa uite de usa nevopsita pe care o descuie in fiecare seara venind de la servici. Romanul de rand alearga spre normalitate fiind hranit numai de speranta, pentru ca politicienii nu le ofera altceva decat promisiuni, minciuni si angajamente uitate din primul minut calcat peste pragul Casei Poporului. Romanul de rand alearga dupa normalitate, tanjind la o viata linistita si fara probleme precum a occidentalilor, la o viata in care pot spune ca si-au achitat facturile si le-au ramas suficienti bani pentru a cumpara mancare si a-si satisface miciile vicii pana la urmatoriul salariu. La noi nu se intampla asa, noi ne calculam pana si ultimul banut in incercarea disperata de a ne ajunge macar pana la sfarsit de luna. Ne platim ratele in limita supravietuirii si fugim de datorii. Anul acesta, 2013, se anunta la fel de secetos cum a fost cel de anul trecut, agricultorul este ingrijorat, nu mai putem produce nici cat sa ne acoperim costurile de productie. Si cand ne gandim ca toate acestea au inceput de la un singur om, toate relele se trag de la cel care a anuntat democratizarea Romaniei, om politic care a gestionat eronat resursele bogatei noastre tari, om care obliga tanarul sa fuga departe de tara sa, om care obliga pensionarul sa isi vanda si ultima bucata de batista din buzunar pentru a-si asigura medicamentele, om care obliga copii sa invete in scoli uitate de lume, om care ne-a departat de normalitate, normalitate de care dorim sa ne apropiem dar am ajuns sa fim fundul Europei.

Sertarul

A venit un an nou pentru noi toti, fiecare isi doreste o multime de lucruri in 2013, sa fie mai bun, mai norocos, mai sanatos, mai fericit. Eu imi doresc sa imi continui viata si sa obtin macar tot atatea lucruri pe care le-am obtinut in 2012. Sper sa reusesc sa fac tot, sa am putere sa muncesc si sa fiu un bun cetatean al acestei mandre natiuni platind taxe si impozite sa fie bani de platit pensii si salarii la bugetari. Dar in acelasi timp anul a venit si cu un nou sertar, un sertar cu amintiri, momente, ganduri care nu isi mai au locul in acest an. S-au dus, au trecut si este timpul de altele noi. Alte amintiri care au nevoie de loc, dedicatie si emotie, bucurii noi alaturi de prieteni vechi! Nu pot decat sa multumesc celor cinci, sau mai multi oameni din jurul meu care au avut grija sa ma simt bine, sa ma ajute atunci cand am nevoie dar si sa schimbe o vorba fara sa ceara nimic in schimb. Astfel Angelo este cap de lista, prietenul care a fost acolo mereu, Alex Morar si Sergiu Scuturici sunt si ei in top, prietenii care ma suna dimineata sa imi ureze o zi buna, Alexandru si Alexandra Marin, oameni noi care mi-au intrat in suflet, ea pentru totdeauna, Claudius Geczo, omul care nu judeca dupa imbracaminte, inevitabil Ergun, cel care ma intelege fara sa deschid gura si care reuseste sa ma impinga sa imi depasesc limitele ratiunii si imaginatiei dar si Cristina Cioba, persoana noua, cea care din Aberdeen mereu imi va transmite cele mai calde salutari. Va multumesc tuturor pentru un an plin, un an 2012 memorabil si sper ca tot alaturi de voi anul acesta, 2013, voi fi la fel de fericit!