Cursa nebuna spre normalitate

Facand abstractie de la persoanele din "high-life"-ul romanesc putem observa pe strazi cursa nebuna a omului de rand spre normalitate. Cu toate ca statisticile spun ca majoritatea romanilor cred despre majoritatea romanilor ca sunt prosti fiecare dintre noi incearca sa se apropie cat mai mult de un anumit standard de normalitate. De un anumit standard de viata dictat de viata omului simplu de peste granite. Niciodata nu a fost mai greu pentru romani sa se adapteze la situatiile economice si politice de pe plan mondial ca in acest an. Anul acesta, 2013, desi anuntat un an al marilor succese din partea guvernului va fi anul cu cele mai mari eforturi de supravietuire si de aliniere cu restul populatiei din cadrul Uniunii Europene. Anul acesta a inceput cu loviri la adresa romanilor, cu denigrari si cu campanii menite sa ne tina in tara, sa nu "invadam" piata muncii din 2014, an in care se ridica restrictiile de munca aplicate tarii noastre. Iarna trece si ne vom lupta iar cu gropile din drumurile noastre nationale, asta pentru ca autostrazile sunt inca un vis frumos la noi. In 23 de ani nu am reusit sa facem un drum care sa strabata tara dintr-o parte intr-alta. Ne-ar fi fost mai bine tot noua, economic vorbind. Romanul de rand se zbate in mizeria de carciuma din colt, pentru ca nu are bani suficienti sa isi duca nevasta ca orice alt om civilizat la restaurant, sa petreaca impreuna cu familia iesind la o pizza, alege sa isi innece amarul intr-o vodka ieftina si sa uite de usa nevopsita pe care o descuie in fiecare seara venind de la servici. Romanul de rand alearga spre normalitate fiind hranit numai de speranta, pentru ca politicienii nu le ofera altceva decat promisiuni, minciuni si angajamente uitate din primul minut calcat peste pragul Casei Poporului. Romanul de rand alearga dupa normalitate, tanjind la o viata linistita si fara probleme precum a occidentalilor, la o viata in care pot spune ca si-au achitat facturile si le-au ramas suficienti bani pentru a cumpara mancare si a-si satisface miciile vicii pana la urmatoriul salariu. La noi nu se intampla asa, noi ne calculam pana si ultimul banut in incercarea disperata de a ne ajunge macar pana la sfarsit de luna. Ne platim ratele in limita supravietuirii si fugim de datorii. Anul acesta, 2013, se anunta la fel de secetos cum a fost cel de anul trecut, agricultorul este ingrijorat, nu mai putem produce nici cat sa ne acoperim costurile de productie. Si cand ne gandim ca toate acestea au inceput de la un singur om, toate relele se trag de la cel care a anuntat democratizarea Romaniei, om politic care a gestionat eronat resursele bogatei noastre tari, om care obliga tanarul sa fuga departe de tara sa, om care obliga pensionarul sa isi vanda si ultima bucata de batista din buzunar pentru a-si asigura medicamentele, om care obliga copii sa invete in scoli uitate de lume, om care ne-a departat de normalitate, normalitate de care dorim sa ne apropiem dar am ajuns sa fim fundul Europei.