Despre 1989, naufragiul utopiei partea I

Autorul ilustreaza in aceasta lucrare aparuta recent o privire generala asupra variilor motive ale decaderii comunismului! Trateaza cu minutiozitate fiecare amanunt al comunismului incepand cu anul 1956, acela fiind primul an in care ideologia si doctrina comunista este zdruncinata pentru prima data in Ungaria de catre Imreh Nagy, primul revisionist marxisit. Ne arata de fapt motivul essential pentru care anul 1956 este unul de revolte si privit ca un pericol asupra vietii comuniste.

In anul 1956 in URSS este facut Raportul Secret despre cultul personalitatii a lui Stalin si crimele comes de acesta si enuntat public de catre Nikita hrusciov la cel de-al XX-lea Congres al PCUS si care se raspandeste rapid si da curaj revizionistilor marxisti din intreg bloc communist, fiind primul pas pe drumul dezagregarii mitului, care aduce de la sine si dezintegrarea treptata a sistemului.

Un alt punt de cotitura este anul 1968. Acesta aduce cu sine o resurectie a utopiei prin iluziile revizionismului Marxist, si anume credinta in posibilitatea umanizarii socialismului, in varianta unui partid capabil sa construiasca un univers politic benevolent. S-a dovedit ca nu este posibil acest lucru, iar dupa 1968 devine evident caracterul ireversibil , mizeria utopiei. Imbosibilitatea concilierii dintre individ dinte individ si partidul-stat duce, in cazul intelectualilor, la respingerea ideii de reformabilitate si la abandonarea sistemului in general.

Cauzele anului 1989 sunt politice si economice dar sunt accentuate si cele intelectuale si moral-culturale. Sistemul ajunsese la epuizare etica. In 1989 sunt evidente esecul sistemului, non-reformabilitatea sa incurabila. Daca analizam o fotografie a lui Ceausecu, Juvkov, Honecker etc. din acea perioada si se observa ca acestia devenisera simbolul unei “gerontocratii” din ce in ce mai senile! Paralizia ideological este inclusa in degradarea elitelor acestor regimuri, ele nu mai au ce sa ofere.

Revizionismul Marxist a fost o directie intelectuala si politica intemeiata pe revolta impotriva Leviathanului birocratic al stalinismului. Elemental central al acesteia l-a constituit antistalinismul. Logica revizionismului avea sa duca la transcenderea strategiei initiale. Deci la imbratisarea unei perspective opuse bolsevismului. Ca fenomen local si global, revizionismul Marxist s-a dezvoltat dupa moartea lui Stalin si a fost diferit de reformismul de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX.

Dupa 1956, a devenit clar faptul ca recuperarea traditiei de libertate a tanarului Marx nu se putea face decat impotriva, iar nu impreuna cu oligarhia profitocratica. Acest lucru a fost evident in cele 10 zile din timpul liberalizarii initiate de Imreh Nagy in 1956. Incepand cu 1960, revizionismul Marxist a devenit “antibolsevic si, in final, a evoluat catre nonmarxism si antimarxism, pierzandu-si ratiunea de a fi.”(V. TISMANEANU)

Primavara de la Praga a fost “cantecul de lebada” al acestei iluzii revizioniste, iar dialectica concretului s-a consumat sub senilele tancurilor Tratatului de la Varsovia. Totusi, revizionismul Marxist a dinamitat, a erodat pana la disolutie a discursului apologetic initial, a propus un contradiscurs, a reabilitat tematica subiectivitatii si a negativitatii, a reintrodus tema persoanei. Totodata, revizionismul Marxist a deschis portile catre o viziune postmarxista, in unele cazuri(cum a fost cel a lui Kolakowski) catre o viziune antimarxista!

In contnuare autorul analizeaza toate aceste lucruri la nivel de Romania si enunta miscarile ale aparatului de partid condus de Gheorghiu Dej in cazul 1956, si Nicolae Ceausescu in 1968. In cazul anului 1956 Dej se foloseste de acest raport pentru a rescrie istoria partidului comunist si atribuie toate marsaviile facute, asasinate, constrangeri si crime fractiunii staliniste de la Moscova si proclama modelul omului Leninist ca cel demn de urmat el reprezentand un pas inapoi si doi pasi inainte.

editura Humanitas, 2009