Despre 1989, naufragiul utopiei partea II

Legat de anul 1989 Valadimir Tismaneanu eunuta 3 teze referitoare de comportamentul lui Nicolae Ceausescu, prima teza fiind imaginea de communist “open minded”, communist nationalist sau chiar un sustinator al socialismului cu chip uman. La finalul primei teze enuntate in lucrarea sa o citeaza pe Amber Bouzoulu la o conferinta din Paris in anul 1987, jurnalista la le Monde, loc unde a formulat perfect modul in care s-a raportat preasa occidental(Le Monde, the New York Times, The Guardian etc.) la Ceausescu. Fraza ei spune tot:”Cher monsieur, nous nous sommes tous faits eus” (”Stimate domn, ne-ai fraierit pe toti”).

A doua teza enuntata este aceea ca Ceausescu a utilizat in chip cinic zdrobirea Primaverii de la Praga ca pe o potentiere scuza a propriului cult al personalitatii. Ceausescu creeind o mitologie autoglorificanta in care el aparea drept eroul neinfricat al natiunii, simbolul legaturii dintre partid si popor. Si a treia teza enuntata este aceea ca Ceausescu a fost un bolsevic “invoterat”. El si clica de la putere nu au dorit nicodata liberalizarea sau democratizarea sistemului politic din Romania.

In a doua parte a cartii sale Vladimir Tismaneanu incearca sa contureze revolutia Romana si chipurile celor care au fost alaturi de Nicolae Ceausescu pe tot timpul dictaturii acestuia.

Nicolae Ceausescu si acolitii sai condamnau reformele gorbacioviste si declarau ca reprezinta o primejdie asupra intregului communism si bloc sovietic. Acesta ataca in repetate randuri tot ceea ce se petrecea la Moscova(deschiderea sistemului politic, fronturile populare, renasterea societatii civile, recunoasterea necesitatii statului de drept, noua gandire de politica externa) drept una periculoasa si “o impardonabila deviere de dreapta in miscarea comunista mondiala.”*

Intreaga putere a PCR-ului era reprezentata de Securitate si aici autorul afirma ca Securitatea a fost ceea ce si-ar fi dorit Lenin sa fie CEKA:”sabia si scutul dictaturii partidului unic”. Asemenea dictatorului si anturajului sau(Emil Bobu, Dumitru Popescu, Ion Dinca, Stefan Andrei), magnatii Securitatii se hraneau cu mituri conspirationiste, izolationiste si xenophobe. Acesti Magnati erau Paul Niculescu-Mizil, Eugem Florescu, Mihai Ungheanu, Ion Iliescu si N. Plesita. Acesta din urma fiind o persoana de o brutalitate extrema fiind insarcinat alaturi de Eugen Florescu de “anchetele speciale” care necesitau si murdarirea acestora cu sange!

Sub cretinizarea treptata a lui Ceausescu si marile sale idei bolsevice Romania se prabuseste treptat intr-o groapa din care cu greu ar putea sa iasa.

Evenimentele recente din 1989 tot nu schimba deloc viziunea sa leninista ceea ce duce la o revolta in masa, Romania fiind singura tara unde are loc o revolutie spectaculoasa dar sfarsindu-se extraordinar de repede sub mastile celor ce se numeau FSN Iiescu-Butnaras-Petre Roman, masti pe care le-au purtat timp de 6 ani, pana in 1996 cand incepea constientizarea pluripartidismului si incetarea dominatiei fostilor securisti si cotropitori comunisti.

*(acest text a fost publicat in revista 22(12 mai 2009) sub titlul “O dictatura decrepita: Romania in primavara anului 1989”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează-mă!