Parintii sunt cei mai importanti oameni din viata unui copil, din viata unui adolescent dar si din viata unei persoane mature pentru ca de la ei invatam in general absolut toate lucrurile importante si folositoare in experientele viitoare. Ce inseamna totusi un parinte si cat de mult paote decadea unul? Nu pot sa spun ca eu personal sunt un copil model dar totusi respectul il am si il arat, macar atat am invatat si eu in cei aproape 22 de ani ai mei. Totusi mergand dintr-o parte in alta am observat spiritul diferit si modul de comportament al altor parinti, din cercul meu de prieteni sau parinti priviti intamplator si accidental pe strada sau in alte locuri publice. Pot sa spun ca este o diferenta ca de la cel la pamant intre cei care au parinti trecuti de 45-50 de ani si cei care au parinti sub aceasta categorie de varsta. de ce spun asta? Cei care sunt parinti si au crescut si s-au maturizat in perioada comunista au astazi copii care la randul lor sunt de o disciplina nemaipomenita si majoritatea sunt cat de cat cu un respect dezvoltat si cu o moralitate de care nu poti indoi atat de usor. Nu stiu ce as putea spune despre cei care au prins si gustat partea de libertate de dupa decembrie 1989 dar totusi ca parinte mi se pare ca trebuie sa iti educi copilul cat mai bine, daca nu doresti sa faci acest lucru de ce ai mai devenit mama sau chiar tata? Poate ca cei mai multi copii incearca sa mascheze caracterul real al parintilor si sa le indulceasca imaginea in cercul de prieteni, altii o deterioreaza din motive nu foarte greu de aflat dar asta e cam treaba psihologilor. Ce ma suprinde si ma uimeste este faptul ca mama mea nu imi vorbeste urat si nici nu incearca sa ma marginalizeze cum am vazut la foarte multi altii iar tatal meu vitreg mi-a inspirat respect prin calmul cu care imi vorbea si nici decum prin tipete, urlete si batai. Am avut ocazia recent sa fiu intr-un loc unde un tata a vrut sa isi bata copilul de fata cu musafirii (copil de 18 ani) pentru a-si arata autoritatea si in acelasi timp isi injura nevasta ca la usa cortului pentru ca nu ii dadea dreptate. Pe la spatele acestuia este injurat si desfiintat total ca parinte si de nevasta si de copii pentru modul barbar in care se poarta. Acum vine intrebarea: de ce a devenit acest om parinte si de ce nu isi respecta copii? iar intrebarea numarul doi este: de ce nu incearca nici copii sa discute cu parintele sau pentru a rezolva problemele de agresivitate vrbala si fizica?
Parinti
Parintii sunt cei mai importanti oameni din viata unui copil, din viata unui adolescent dar si din viata unei persoane mature pentru ca de la ei invatam in general absolut toate lucrurile importante si folositoare in experientele viitoare. Ce inseamna totusi un parinte si cat de mult paote decadea unul? Nu pot sa spun ca eu personal sunt un copil model dar totusi respectul il am si il arat, macar atat am invatat si eu in cei aproape 22 de ani ai mei. Totusi mergand dintr-o parte in alta am observat spiritul diferit si modul de comportament al altor parinti, din cercul meu de prieteni sau parinti priviti intamplator si accidental pe strada sau in alte locuri publice. Pot sa spun ca este o diferenta ca de la cel la pamant intre cei care au parinti trecuti de 45-50 de ani si cei care au parinti sub aceasta categorie de varsta. de ce spun asta? Cei care sunt parinti si au crescut si s-au maturizat in perioada comunista au astazi copii care la randul lor sunt de o disciplina nemaipomenita si majoritatea sunt cat de cat cu un respect dezvoltat si cu o moralitate de care nu poti indoi atat de usor. Nu stiu ce as putea spune despre cei care au prins si gustat partea de libertate de dupa decembrie 1989 dar totusi ca parinte mi se pare ca trebuie sa iti educi copilul cat mai bine, daca nu doresti sa faci acest lucru de ce ai mai devenit mama sau chiar tata? Poate ca cei mai multi copii incearca sa mascheze caracterul real al parintilor si sa le indulceasca imaginea in cercul de prieteni, altii o deterioreaza din motive nu foarte greu de aflat dar asta e cam treaba psihologilor. Ce ma suprinde si ma uimeste este faptul ca mama mea nu imi vorbeste urat si nici nu incearca sa ma marginalizeze cum am vazut la foarte multi altii iar tatal meu vitreg mi-a inspirat respect prin calmul cu care imi vorbea si nici decum prin tipete, urlete si batai. Am avut ocazia recent sa fiu intr-un loc unde un tata a vrut sa isi bata copilul de fata cu musafirii (copil de 18 ani) pentru a-si arata autoritatea si in acelasi timp isi injura nevasta ca la usa cortului pentru ca nu ii dadea dreptate. Pe la spatele acestuia este injurat si desfiintat total ca parinte si de nevasta si de copii pentru modul barbar in care se poarta. Acum vine intrebarea: de ce a devenit acest om parinte si de ce nu isi respecta copii? iar intrebarea numarul doi este: de ce nu incearca nici copii sa discute cu parintele sau pentru a rezolva problemele de agresivitate vrbala si fizica?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cat adevar in articol:) chiar nu reusesc sa ii inteleg pe oamenii care nu se ocupa de copii lor, nu ii intereseaza..cred:(
RăspundețiȘtergereProblema e in nivelul de intelect si apoi si de educatie a parintilor. Parintii acorda educatie copiilor lor cam 80 la suta dupa modul in care au fost ei educati. Daca pe langa educatia buna sau rea cum a fost, au mai avansat cat de cat intelectual, atunci putem sa ne asteptam ca acesti parinti vor evolua pozitiv in educatia copiiilor lor cel putin cu 50 la suta, adica vor incerca sa dea copiilor o educatie mai buna decat au avut-o ei . S-apoi mai conteaza genele care le-au primit de la parintii lor...
RăspundețiȘtergerePornind de la ideea de mai sus, ca sa-i intelegi pe unii parinti de ce procedeaza urat cu copiiilor trebuie sa incerci sa-i faci o caracteristica minima: Cine-i, are sau nu o scoala, e singur sau casatorit, ce mod de viata are, unde si cum se distreaza, ce vicii are si multe altele...
RăspundețiȘtergere