Sunt nevoit să scriu cu diacritice că altfel consider că nu va înţelege lumea ce anume scriu eu aici acum. MĂGAR! Simt nevoia de a înjura, a batjocori şi a călca în picioare pe IDIOTUL de Corneliu Vadim Tudor, adică măgarul de la PRM. Nu ştiu dacă omul acela este pastilat, nebun sau inconştient dar ştiu sigur că nu îşi cunoaşte limitele şi abuzează de funcţia sa de europarlamentar. Pe lângă faptul că este codaş pe lista Parlamentului European la nivel de prezenţe şi cuvântări în plenul Europei vine în ţară şi se face mare cocoş cu funcţia sa. Ieri dimineaţă m-am trezi cu laptopul deschis pe realitatea.net şi ca prin vis auzeam ceva de evacuarea sediului PRM din Bucureşti şi vocea stinsă a lui VADIM care încerca să se ţină cu dinţii de scaunul de lemn din interiorul biroului său. Pur şi simplu nu înţeleg cum poţi să îi spui unui poliţist în faţa camerelor că este hoţ, nesimţit, idiot sau nemernic, iar pe lângă toate acestea să înjuri şi să scuipi un executor judecătoresc. Cei drept numai în România se poate întâmpla aşa ceva, ţara unde toată lumea se crede şef peste cel de alături şi care consideră că viaţa fiecăruia îi aparţine. În orice altă ţară civilizată, indiferent de funcţia demnitarului, acesta ar fi fost arestat şi ar fi petrecut o noapte la "răcoare". Îmi aduc aminte acum de fapta unui prinţ, al unei case regale mari dintr-o ţară extrem de civilizată: prinţul moştenitor al coroanei suedeze. Acesta a fost prins de poliţie depăşind limita legală de viteză din capitala Suediei, Stockholm, şi a fost amendat. Acesta, chiar dacă era prinţ moştenitor nu a abuzat de titlul pe care îl poartă ci a achitat pe loc amenda iar a doua zi şi-a cerut scuze public pentru fapta sa. Stau şi mă gândesc când vom ajunge noi la o asemenea mentalitate, când? Ei bine, până atunci va trebui să ne mulţumim cu un măgar ca şi Corneliu Vadim Tudor şi mulţi alţii care îl înconjoară. Îmi pare rău de soarta noastră dar noi o facem cu mâna noastră pentru că nu ştim să punem piciorul în prag, numai spunem că o vom face dar nu avem niciodată curaj să trecem la fapte. Eroii de la Revoluţie au avut curaj să îşi piardă viaţa pentru libertatea noastră, lipsa curajului nostru ne va băga undeva în cea mai întunecoasă peşteră şi îi vom aştepta pe americani sau pe ruşi să ne salveze curu'.
Măgar
Sunt nevoit să scriu cu diacritice că altfel consider că nu va înţelege lumea ce anume scriu eu aici acum. MĂGAR! Simt nevoia de a înjura, a batjocori şi a călca în picioare pe IDIOTUL de Corneliu Vadim Tudor, adică măgarul de la PRM. Nu ştiu dacă omul acela este pastilat, nebun sau inconştient dar ştiu sigur că nu îşi cunoaşte limitele şi abuzează de funcţia sa de europarlamentar. Pe lângă faptul că este codaş pe lista Parlamentului European la nivel de prezenţe şi cuvântări în plenul Europei vine în ţară şi se face mare cocoş cu funcţia sa. Ieri dimineaţă m-am trezi cu laptopul deschis pe realitatea.net şi ca prin vis auzeam ceva de evacuarea sediului PRM din Bucureşti şi vocea stinsă a lui VADIM care încerca să se ţină cu dinţii de scaunul de lemn din interiorul biroului său. Pur şi simplu nu înţeleg cum poţi să îi spui unui poliţist în faţa camerelor că este hoţ, nesimţit, idiot sau nemernic, iar pe lângă toate acestea să înjuri şi să scuipi un executor judecătoresc. Cei drept numai în România se poate întâmpla aşa ceva, ţara unde toată lumea se crede şef peste cel de alături şi care consideră că viaţa fiecăruia îi aparţine. În orice altă ţară civilizată, indiferent de funcţia demnitarului, acesta ar fi fost arestat şi ar fi petrecut o noapte la "răcoare". Îmi aduc aminte acum de fapta unui prinţ, al unei case regale mari dintr-o ţară extrem de civilizată: prinţul moştenitor al coroanei suedeze. Acesta a fost prins de poliţie depăşind limita legală de viteză din capitala Suediei, Stockholm, şi a fost amendat. Acesta, chiar dacă era prinţ moştenitor nu a abuzat de titlul pe care îl poartă ci a achitat pe loc amenda iar a doua zi şi-a cerut scuze public pentru fapta sa. Stau şi mă gândesc când vom ajunge noi la o asemenea mentalitate, când? Ei bine, până atunci va trebui să ne mulţumim cu un măgar ca şi Corneliu Vadim Tudor şi mulţi alţii care îl înconjoară. Îmi pare rău de soarta noastră dar noi o facem cu mâna noastră pentru că nu ştim să punem piciorul în prag, numai spunem că o vom face dar nu avem niciodată curaj să trecem la fapte. Eroii de la Revoluţie au avut curaj să îşi piardă viaţa pentru libertatea noastră, lipsa curajului nostru ne va băga undeva în cea mai întunecoasă peşteră şi îi vom aştepta pe americani sau pe ruşi să ne salveze curu'.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează-mă!