Decadere

Da, toti ne apropiem spre un abis fiscal imens si suntem in pragul colapsului. Stirile economice europene nu sunt atat de roz si lumea vorbeste de prabusirea euro pna la inceputul sarbatorilor de iarna. Ne gandim de ce s-a ajuns aici, de ce ne zbatem atat intr-o mocirla atat de densa si de ce nu putem sa luam o gura de aer asa cum se cuvine. Uite aici se ajunge cand lasam puterea in mana unor politicieni puturosi, corupti, imbecili si incapabili. Elaborarea bugetului trebuie facuta de un economist nu de un deputat care la viata lui tot ce a facut a fost sa cante pe la colturi. Ministerele ar trebui conduse de experti in administratie nicidecum numiti dupa cat au cotizat la partid. La fel ar trebui facut si cu liderii de institutii. Presedintele da, el poate fi un om oarecare. Dar nu chiar oare care. Trebuie sa fie si el carsimatic si pragmatic, in acelasi timp si cu niste cunostinte solide de vreo limba straina. Ma uit la doi lideri europeni Sarkozy si Merkel. Incearca disperati sa faca ordine dar nimeni nu ii prea asculta pentru se spune ca ar fi dirijati din spate de cineva. Cei drept ar fi foarte afectati de colapsul economic pentru ca din punct de vedere al finatarii datoriilor cele doua tari, Franta si Germania, au cam cumparat datorii numa asa pe ochi frumosi. Raman inca multe mistere neelucidate de cei doi dar macar se zbat ca totul sa fie bine, macar la nivel european. In tara e un haos complet de nedescris din cauza USL. Nu spun ca PDL e mai breaz dar Ponta si Antonescu cam bat campiiii rau de tot. Ca opozitie ii inteleg pe bietii omuleti dar ca oameni politici in timp de criza nu. Prea se afunda sa bage tara si mai mult in rahat si revin la exemplul celor doi lideri europeni care conlucreaza sa salveze Europa. Suntem in directia gresita, adica in jos. De ridicat cand ne ridicam?

Mecanisme de aparare

Fiinta umana are mereu tendinte de a se adapta mediului in care traieste si cu multa ingeniozitate face anumite lucruri incat te pune serios pe ganduri si uneori chiar te amuzi de ce le debiteaza unora capul. Am vorbit cu un amic, Mathias, tanar spaniol de 23 de ani. Mathias mi-a spus ca in general romanii vazuti rau se cunosc de la distanta pentru ca au un mers mai ciudat pe drum si au anumite gesticulari specifice smecheriei din ei. In acelasi timp foarte multi romani se comporta pe strada ca si cum ar fi spanioli, pana si intre ei vorbesc in spaniola incercand sa induca in eroare tot trecatorul. Foarte multi romani isi ascund indentitatea tocmai pentru ca se tem sa nu fie etichetati gresit. De asemenea si spaniolii au inceput sa invete romaneste pentru ca au fost trasi in teapa de prea multe ori de catre romani si ca o metoda de precautie incearca sa inteleaga cat mai multe din limba noastra draga. Mathias imi spune cu zambetul pe buze ca fiecare padure are uscaturile ei, asa si spaniolii sunt impartiti in categorii printre care si cei cu caracter jegos dar, pune un accent mare pe dar, "parca de la voi din tara au plecat toate uscaturile, daca te uiti in general toata lumea ii uraste, dar in particular nu sunt toti atat de rai!". Romanii "spaniolizati" se apara de etichete iar spaniolii "romanizati" se apara de smecherasii romani si tepele lor. Mecanisme de aparare aparute din nevoia de a trai mai linistit si liber fata de conationalii europeni! Sa fie coincidenta sau o generare inconstienta a psihicului nostru?

Multiculturalitate

De la Castellon de la Plana

In plimbarile mele din Spania am avut ocazia sa cunosc si o altfel de multiculturalitate decat cea din zona Covasnei. Ce este multiculturalitatea presupun ca stiti si nu ma mai obosesc sa explic lucrul in amanunt. Ce vreau eu sa spun aici despre multiculturalitate? Ei bine am apucat sa cunosc o diversitate extrema in regiunea in care ma aflu momentan. Sa incep cu inceputul: in inima orasului Castellon, sau aproape de centru macar, este un magazin romanesc, Supermercado Moldova, magazin cu produse romanesti aduse din Romania. Este un magazin detinut de un roman in Spania iar unul dintre vanzatori este ungur iar foarte multi cumparatori sunt columbieni, marocani si spanioli. Nu m-as fi asteptat niciodata sa intalnesc o asemenea diverisitate desi se poate spune ca este posibil sa fie si mai mare. Ce imi place mie este faptul ca multiculturalitatea europeana difera de cea americana. Din ce am invatat de la profesorul meu de la facultate, Cziprian Lorand, in lume exista doua feluri de multicuturalitate: cea de tip aliaj cum e in SUA, adica toate culturile se imbina si se incearca o asimilare a lor si cea de tip salata cum e in Europa, adica toate etniile sunt amestecate bine intre ele dar chiar daca sunt la un loc le poti deosebi una de alta. Lucrurile intalnite pe aici imi aduc mai multe cunostinte si nu regret ca am parasit temporar tara. Oricum ma voi intoarce, nu stiu cand dar o voi face. Inca un lucru pe care doresc sa il adaug este ca nici aici nu sunt cainii cu covrigi in coada dar daca vrei ceva se poate! Pe data viitoare!

Spania

Si uite ca pauza nu a fost atat de lunga pe cat ma gandeam... Am aterizat cu bine pe aeroportul international din Valencia in jurul orei 3, ora Romaniei. Zborul a fost lin, fara probleme mari in afara faptului ca desi pe scaunele inghesuite nu prea era loc am avut un bou langa mine care tot incerca sa se impinga depasind deseori limita bunului simt, dar am ajuns. In aeroport ma astepta poate cel mai de incredere amic, prieten, tovaras sau cum vreti voi sa ma duca acasa cu masina. Primul lucru nou experimentat a fost drumul, drept si drept. Nici o turbulenta pe drumuri. Din Valencia am ajuns intr-un final in Castellon, un oras cam cat Brasovul la intindere. Nu m-am gandit niciodata ca lucrurile aici pot fi atat de diferite. Primul lucru care m-a socat este ca nu ai voie sa fumezi in nici o locatie inchisa precum baruri, cluburi, discoteci, magazine, nimic. Poti fuma pe strada sau in casa ta, mai departe nici vorba ca cica amenzile sunt mari. Se pare ca va fi o metoda buna de a mai rari tigara dintre degete si sa nu am probleme cu legea. Mai departe ramane de vazut, abia au trecut cateva ore... poze vor fi si ele... dar putin mai tarziu! Pana atunci, succese!