Dezbaterea publica in legatura cu obligativitatea orelor de religie in scoli este de foarte mult timp un teren minat pentru cei cu o minte deschisa si cu argumente foarte solide si utile pentru transformarea "orelor de chiul" la aceasta materie intr-un program menit sa fie educational in adevaratul sens al cuvantului.
Pentru mine, personal, ora de religie a fost un motiv pentru a citi altceva, pentru a dormi sau pentru a bea o cafea cu colegii la barul din coltul strazii. Nu am fost niciodata atras de acest element din programa scoalara si am ocolit pe cat se poate. Din punct de vedere al istoricului crestin poate ca imi pare rau dar din punctul de vedere al rigiditatii ortodoxiei si a normelor, dogmelor, regulilor impuse pentru a demonstra ca esti un foarte bun ortodox m-au cam lasat rece. Nu consider necesara informatia sarbatorilor ortodoxe, a sfintilor ortodocsi si nici oblogativitatea postului pentru purificare spirituala.
Consider necesare in educatia tinerilor, fie la clasele primare si chiar a liceenilor, informatia valorilor cultural-crestine, fara a adopta o religie in sine. Lumea invata din crestinism valorile de baza ale societatii precum diferentierea binelui de rau, a adevarului de minciuna si asa mai departe. Educarea tinerilor in spiritul acestor valori o consider mult mai importanta decat educarea lor in domeniul "religiei adevarate" cum se autosustin fiecare dintre ele.
In randurile urmatoare voi cita un preot, citat intalnit in presa constanteana:
"catolicii acceptă acest lucru deoarece Occidentul secularizat şi secularizant a adus cu sine o provocare: golirea bisericilor de credincioşi. Aşadar, la ei este o chestiune de readucere în atenţia opiniei publice a Bisericii, ca instituţie şi ca lăcaş. Pe de altă parte, practica a confirmat că acest pogorământ al catolicilor nu a dus la rezolvarea problemei."Articolul cu pricina vorbea de sustinerea unor concerte caritabile in bisericile catolice pentru ca cea ortodoxa nu permite din diverse motive ale "inapoierii mentale" (parerea mea).
Eu, tanar crescut in spirit crestin nu ortodox, am invatat ce inseamna toleranta, acceptarea unor pareri, a altor obiceiuri si a altor viziuni despre lume. Preotul citat se pare ca nu le are. Din punctul de vedere al legilor din domeniul comunicarii el incalca foarte multe reguli dar si din punct de vedere etic sau moral. Tu, om al Domnului, daca esti rigid si intolerant fata de cealalta religie, daca vorbesti in nume de rau obiceiul catolicilor, cum vrei sa imi induci mie educatia adevarului si a dreptatii? Cum poti sa te numesti religie adevarata cand nu cunosti toleranta?
Musulmanii priveau crestinii ca pe niste "infideli" in fata lui Alah. Crestinii ii priveau ca pe niste pagani pentru ca zeul lor se numea Alah si nu Dumnezeu. Si uite asa ne putem invarti in jurul cercului acuzand fiecare religie in parte de un lucru, de neadevar, de intoleranta! Votez nu pentru religie, sunt doar institutii de facut bani pe carca adeptilor, institutii menite doar sa lupte pentru bogatie materiala si nu cea spirituala. (Nu cred ca trebuie comentat subiectul.)
Acum ne ramane posibilitatea sa dezvoltam spiritul crestin, in comun, cu toleranta fata de semenii nostri fara sa ajungem la genocid, turnul Babel sau alte pilde din biblie. Spiritul crestin este cel ce trebuie cultivat, conservat si pus la baza societatii. Spiritul crestin poate educa un tanar sa gandeasca liber nu o religie. Religia iti impune bariere, limite, reguli, traseaza linii tocmai pentru a te impiedica sa te dezvolti, asa le este mai usor sa manipuleze multimea. Dar ramane intrebarea din titlu: religie sau spirit crestin?








