Doar unul

 Se pare ca reducem timpul intre postari si acum a trecut doar un singur an de la ultima postare aici.

Anul acesta am avut inclusiv sansa de a merge 2 zile in Romania si a revedea ce am lasat in urma si daca lucrurile s-au schimbat in vreun fel sau altul. 

Totul a ramas la fel si cu aceeasi privire trista in privirile oamenilor dar in acelasi timp parca cu prea multe bataturi. Am impresia ca indiferent de situatie oamenii vor invata sa traiasca cu realitatea romaneasca ori de cate ori este necesar si nu vor renunta la ideea de a face Romania acasa.

Am reusit sa inving depresia si sa ma repun pe picioare. Acum nu mai am regrete doar amintiri si nu le privesc cu amaraciune. Am invatat ceva din ele si am invatat sa fac pace cu mine insumi. Nu am crezut niciodata ca voi ajunge in acest punct dar totusi a fost necesar foarte mult timp sa realizez acest lucru.

Ori de cate ori am privi in oglinda a recunoaste ca avem o problema pare imposibil de facut in fata altora si preferam sa o spunem doar noua, privindu-ne in ochi pe noi insine dar acum pot spune ca am suferit cumplit si nu am avut curajul sa cer ajutor la momentul potrivit. A fost o persoana aici care a recunoscut prin ceea ce trec si a avut grija sa am ceva de ce sa ma agat pentru a nu ajunge la fundul sacului si epuizat mental.

Inca mai am nopti nedormite dar grijile nu sunt ce au fost si nici motivele nu mai sunt la fel. Dar tot raman la decizia de a lasa Romania in urma si de a transforma locul de aici in tara "mea".

Stigma sanatatii mentale nu exista peste hotare si a recunoaste ca ai o problema nu este intalnita cu refuz, cu dispret, cu rautate ci cu indrumare spre sprijin. Aici este un capitol la care Romania este corigenta din 1945 incoace pentru ca depresia=nebun in cultura romaneasca iar nebunul trebuie internat in ospiciu pentru a scapa de el din societate.

Locul de munca in strainatate pune accent pe sanatatea mentala din mai multe motive:

1. Mentine eficienta angajatului.

2. Reduce concediul medical si creste retentia angajatilor

3. Reduce riscul imbatranirii premature si a bolilor asociate cu stresul creierului (Dementa, Alzheimer, etc.)

Aici se recunoaste importanta omului in postul pe care il ocupa si e important ca acel om sa fie sanatos din toate punctele de vedere pentru a putea produce intr-un mod eficient. Si desi pare foarte capitalist este la fel de uman pentru ca am vazut oameni de varsta mea in Romania care foarte repede le-as pune 10 ani in plus pentru ca au o privire trista si o expresie pierduta. Aici nu se intampla atat de des sa confunzi varsta si capacitatea unui om din cauza stresului pe care il duce. 

Poate ca e important ca cei care creeaza noul front muncitoresc din Romania sa inceapa sa recunoasca sanatatea mentala ca pe o necesitate si nu o stigma sociala. Iar eu am decis sa vorbesc despre asta pentru ca am fost afectat o perioada indelungata si nu doresc sa vad alte persoane trecand prin acest lucru.

Inca 2

 Si uite ca au mai trecut doi ani de cand nu am mai postat pe blog. Timpul a devenit o resursa foarte valoroasa si scrisul a fost o pasiune de mic copil pe care se pare ca o neglijez in ultima perioada.

Tot departe sunt de Romania si in continuare nu am nici un gand de a ma reintoarce pe tinuturile natale. Am o dezmagire in suflet cand vad tot ce se intampla in tara pe care am lasat-o in urma acum 6 ani. Nici nu imi vine sa cred ca au trecut 6 ani de cand m-am suit in avion si am plecat fara sa ma uit inapoi. La inceput ma macinau sentimentele de dor foarte des dar acum foarte rar un gand ma duce catre casa. Am ajuns la concluzia ca nu ma asteapta nimic acolo.

Romania nu isi asteapta copiii pierduti peste hotare! Acesta este un slogan care cred ca va dainui multe decenii ce vor veni. Aceeasi Romanie a smecherilor a ramas, acelasi comportament las si meschin al tuturor celor din conducere si administratie. Mai sunt cateva exemple pozitive ce rasar din cand in cand dar sunt foarte repede ingropate de media controlata de stat. 

M-am stabilit in Worcester, orasul din care provine celebrul sos Worcestershire si ma vad mai degraba petrecandu-mi batranetile pe meleaguri mai calde dar din nou, in alta tara si nu Romania. Am adoptat sistemul britanic de viata si modul lor de a privi lucrurile: simplist. 

Diferentele nu pot fi explicate intr-un paragraf intre cele doua lumi complet diferite. Pot spune ca atitudinea oamenilor intalnite pe strazile din Romania o mai vezi doar la Consulat si pe strazile populate de romani. 

Mi-as dori sa acord mai mult timp scrisului si sa va fac cunoscute diferentele dintre Marea Britanie si Romania dar momentan ma concentrez foarte mult pe Worcester Ro Consult, o companie infiintata de mine in Marea Britanie si care necesita foarte multa atentie. Un proiect de suflet care a pornit cu misiunea de a ajuta romanii din regat sa isi infiinteze afaceri, sa le conduca si sa ii ajute sa se ghideze dupa legile si regulile englezesti. Am pornit acest proiect pentru ca aici, in aceasta tara, afacerile au potential, sunt incurajate si sunt resurse de a supravietui. Aici aparatul de STAT nu incearca sa te ingroape, nu iti trimite controale peste cap numai din dorinta de a scoate amenzi si spagi de la tine. Din contra, statul britanic te ajuta, te indruma si supravegheaza din spate sa poti creste cat mai mare, mai repede si mai sanatos cu un singur motiv: sa angajezi oameni, sa platesti taxe si sa pastrezi banii in circuit. Investitia atrage bunastare si chiar daca ai un singur angajat prin salariul ce tu il platesti el isi hraneste familia acasa. 

Aceasta abordare lipseste cu desavarsire in Romania spagarilor. Doar cei cu influenta sau suficienti bani au norocul de a se pastra ca si entitati comerciale. Restul? Sunt destinati esecului si falimentului.

Sa ne reazim cu bine. Poate nu chiar peste alti 2 ani.

Timp

 A trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris vreun gand sau un articol pe aici. Poate ca lucrurile au fost mult prea complicate pentru a-mi dedica o parte din timp pentru scris. Emotional m-am vindecat. Dorul de tara mi s-a stins si Romania nu mai este nici pe lista destinatiilor de vacanta. Am parasit tara poate din lasitate, poate din curaj sau din dorinta unei vieti mai bune iar singurul regret este ca am lasat in urma o mana de oameni dragi si locurile copilariei, toate ramase doar amintiri. 

Am intalnit in calatoria mea peste hotare fel si fel de oameni. Multe nationalitati si multe caractere de oameni. M-am lovit si aici de smecheria romanului de a face bani rapid. De a da tepe la straini si de a fugi de lege pentru un ban in plus. Nu am crezut ca sunt atat de multi dar cred ca se folosesc de naivitatea strainului pentru a stoarce bani mai usor, pentru ca in tara cam toata lumea s-a prins de smecheriile care circula pentru a umfla preturile la diferite servicii. Pot spune ca am ajuns la concluzia ca felul preferat de mancare al romanului este un alt roman mai naiv.

Chiar daca occidentul nu stie sa isi repare singur robinetul de la baie sau nu stie sa lege doua fire la o priza el traieste intr-un conform mult mai ridicat decat romanul oriental iar dovada sta in pensionarii lor. Oriunde intorci privirea, indiferent de tara occidentala, pensionarul traieste, calatoreste, conduce, este fara grija zilei de maine si fara nevoia de a bate drumurile pentru a vana magazinele cu promotii sau farmaciile mai ieftine.

Sunt foarte multe idei de pus pe hartie, foarte multe exemple de dat si prea putin timp pentru scris. Poate ar trebui sa ma modernizez si eu un pic prin a publica material video, motivational sau critic, dar prefer metoda clasica. Scrisul ramane pentru eternitate. 

Pentru moment ne oprim aici, pana data viitore!

Belarus, don't give up

 "When dictatorship becomes a fact, revolution is a duty"

With this quote I would like to say to the belarusian people not to give up on their fight for freedom. 

Belarus has been long into dictatorship, cut of the world and unknown to most tourists in the world because of the regime that has taken control of the country for the last 25 years or so. I have seen beautiful images from Belarus and the country is amazing. Despite huge resources the country seems poor, just like mine, Romania. Cut of reality and modernism because of a handful of people. This has to change!

Belarusians: fight until the end. Remember, revolution is a duty! Make your country free of tyrans, corrupt politicians and fight all the police men protecting those who harm you. I have seen for the last month your struggle to grab the freedom but you have not managed to hurt them even a little bit. 

As all things are connected, hitting them trough their pocket would be best. Organize strikes, don't go to work. Paralyze the whole country until they realize that in order to survive they must flee the country and let you build it back up as it should be: free, democratic and with accountable politicians for their actions. 

Please do not give up. Do not bow your head in front of the russian bear. All Europe is with you in this!

Dor

Ajungem printre altele mereu sa ne intrebam de ce anume ne este dor pana la urma? Ce ne face sa privim inapoi si de ce ne dorim acel lucru sa revina? Pentru ca ne este teama? Pentru ca momentele acelea au fost chiar atat de unice incat nu pot fi reproduse? Cred ca mai degraba varianta a doua. Pentru ca ori de cate ori ai incerca aceleasi lucruri cu altcineva niciodata nu va fi la fel ca momentul cand le-ai facut prima data cu persoana respectiva. Pot fi multe eforturi, comune, separate dar niciodata nu va fi aceeasi senzatie si aceasi emotie de a face ceva impreuna.

Poate ca aici este o alta problema. Pentru ca ne este dor de acea emotie, de acele sentimente si acele zambete ce veneau din adancul sufletului sincer. Si trebuie mereu sa repornesti in cautarea persoanei care poate sa iti ofere din nou acele momente, acele zambete si acele clipe ce raman intiparite pe un film vechi, prafuit al memoriei. Si poate ca dupa o luna nu iti aduci aminte dar la trecerea timpului amintirea aceea este tot mai vie de parca totul a fost ieri.

De ce inca imi e dor de tine? Nu pot sa inteleg acest lucru si nici tu nu ai fost in stare sa imi explici de ce inca simt asa. Totul se leaga intr-un final tot de numele tau. Tot ce visez inca, tot ce vreau sa fac, tot ce vreau sa devin se leaga de tine si de ceea ce ti-ai dorit vreodata de la mine. Ma simt prost. Ar fi trebuit sa fiu mult mai capabil sa fac fata la aceasta schimbare. Dar am continuat sa merg pe aceeasi carare in urma pasilor tai. Fidel.

Cat de stupid poate fi acest lucru in momentul de fata. Ironic, ma gandesc la tine in timp ce beau o bere intr-un pub cu tavanul jos, pe un fotoliu vechi si parca fara viata. Ma gandesc la tine in timp ce altii imi povestesc istoria lor, problemele lor, intamplarile lor, femeile lor. Toate imi aduc aminte de tine. O situatie anume, o culoare specifica. Tot. De ce? De parca noi am fi fost mulati unul dupa altul astfel incat sa ni se intample lucrurile perfecte pentru noi. Noi am creat situatiile si noi le-am gestionat cel mai bine pentru noi. Mai putin una. Da, aia, despartirea.

Acum, lucrurile par diferite, in functie de zile. Uneori imi e dor mai mult, alteori mai putin. Dar in fiecare zi imi e dor. Poate ca tu crezi ca acest lucru nu este normal dar eu unul cred ca este.

Tara mea draga

Draga Romanie, tara mea de peste munti si nori, m-am decis sa iti adresez cateva ganduri. Nu te-am vizitat de un an dar parca nu imi pare rau de asta. Ma simt bine aici, printre straini, printre oameni veniti si ei la randul lor din alte tari, poate mai rau decat la tine.

Am trait deja doi ani intregi pe meleaguri britanice si am avut parte de diverse experiente in foarte multe domenii, de la administratie la sanatate. Ce mult mi-as dori ca toate sa semene si sa fie similar si in Romania. Mai ales infrastructura de transport. Ar fi minunat ca din centrul tarii sa te poti urca pe o autostrada si sa mergi in orice directie, pe autostrada din cap in coada. Dar cred ca este doar un vis frumos si toate promisiunile tale sunt facute doar de bun simt. Sa nu zica cei care au ramas in urma ca nu promiti sa faci nimic.

Dar sa incepem cu nivelul de administratie, cel centralizat in primul rand. Adica cel ce porneste de la guvern si coboara spre fiecare oras in parte. De la fiecare formular ce poate fi gasit in acelasi loc, adica pe acelasi site al guvernului pana la fiecare serviciu descentralizat si fiecare locatie fizica din Marea Britanie.

Daca doresti sa aplici pentru alocatie la copil o faci pe formulare descarcate de pe situl guvernului. Daca vrei sa notifici serviciul de inmatriculari ca ti-ai vandut masina, o faci pe acelasi site. Daca te descurci greu cu banii si doresti sa verifici daca esti eligibil pentru un mic ajutor cu banii pentru chirie sau o alocatie de hrana, totul este in acelasi loc. Nu ar fi frumos sa fie si la noi la fel? Sa mergem in acelasi loc sa cautam o informatie, formular, cerere, scrisoare tipizata adresata serviciilor publice?

Romania este o tara cu o viteza de internet incredibil de mare, un nivel ce foarte multi au spus, inclusiv straini, este greu de ajuns sau eventual chiar depasit. Totusi siturile administratiei centrale romanesti functioneaza greoi, baza de date se incarca dupa asteptari, injuraturi si vizionari de episoade intregi online. Stau si ma intreb de ce nu se poate.

Romania, tara mea draga, de ce doresti sa ma vezi in exil? De ce nu doresti sa investesti sa ma poti aduce acasa sa iti platesc taxe tie? De ce ma fortezi sa ma bucur de viata departe de pamantul unde m-am nascut? Eu zambesc si aici, nu neaparat din cauza banilor putin mai multi. Ci datorita faptului ca sunt respectat de Stat in primul rand. Statul care ma adopta incet-incet cu fiecare zi ce trece ma respecta si incearca sa ma ajute oferindu-mi investitii in toate cele din jurul meu. De la un site care ma scuteste de mers la ghiseu si stat la coada pana la disponibilitatea de a-mi oferi gratuit lectii de limba sa ma pot integra mai usor.

Romanie draga, ramai un mister, dar iti mai scriu de lucruri ce le poti invata de la vecinii tai.

Ganduri crude

Nu ti-am scris de mult. Stiu, imi pare rau de asta. Dar sa nu crezi ca nu ma gandesc la tine. Cat pot si eu. Incurcat in zeci de ganduri, reusesc totusi sa iti zambesc in gand pentru tot ce mi-ai asezat in suflet. Cateodata te mai si visez. Dar nu iti mai spun despre ele. Nu mai conteaza caci vremea lor s-a dus.

Poate ca nu ti-am spus niciodata asta dar sa stii ca meriti mai mult decat ti-as fi putut eu oferi vreodata. Stii de ce? Pentru ca tu mi-ai oferit mai mult decat imaginatia imi poate cuprinde. Mi-ai asezat straturi de sentimente in suflet cu fiecare zambet al tau si mi-ai vindecat fiecare rana cu fiecare privire gingasa ce mi-ai oferit-o.

Nu am fost un om suficient de mare sa pot aprecia la masura potrivita tot ce imi ofereai. M-am maturizat tarziu, prea tarziu sa mai conteze acele vise ceva. Dar in sinea mea imi cade bine ca le mai am, visele. Chiar daca acum am crescut si sunt pe calea vindecarii... inca imi lipsesti mult. Poate prea mult.

Mai mult decat caldura corpului tau, in fiecare noapte langa mine, imi lispeste zambetul tau. Cafeaua de dimineata si toata rutina noastra. Tot ce am ajuns sa facem si cum am ajuns sa ne cunoastem fiecare lingurita de zahar.

Ganduri crude imi cresc in minte, incerc sa le deslusesc si sa imi planuiesc pasii. Uneori reusesc, alteori le parasesc pentru ca simt ca nu imi fac bine. Paradoxal, am crezut ca sunt printre singurii oameni care iubesc cu fiecare respiratie in piept dar sa stii ca am mai cunoscut oameni ce imi seamana. Oameni ce sufera, oameni ce inca iubesc, oameni care isi cara cu un curaj incredibil tot bagajul emotional. La fel ca si mine.

Nu vreau sa te las, dar fiecare rand trebuie sa aiba si un sfarsit. Pentru moment este doar o pauza. Dar promit sa iti mai scriu.

Export versus import versus...

Nu am inteles niciodata de ce in Romania nu s-a putut depasi valoarea ecporturilor pe cea a importurilor si de ce consumul produselor nationale este in scadere de 27 de ani la rand.
Desi, adevarat sau nu, Ceasusecu a lasat Romania cu o industrie functionala si cu zeci de uzine sa nu uitam ca multe firme au intrat in tara noastra pentru sistemul de lohn. Stiu ca mana de lucru este de calitate dar si ieftina in acelasi timp avand in vedere costul de productie din tara de origine.
Suntem o tara cu multe posibilitati dar totusi economia este intr-o crestere artificiala avand in vedere ca si deficitul bugetar este si el in crestere.
Singurul mod prin care vom putea depasi valoric exporturile fata de importuri este cresterea consumului produselor nationale. Romania produce calitate si la un pret acceptabil.
Sa facem o analogie: acum 3 ani am dat 200 de lei pe o pereche de pantofi facuti in Romania, la Suceava. Si acum ii pot purta la orice ocazie si sunt comozi si fara defecte vizibile sau talpa crapata. A fost un mic efort atunci dar daca as fi mers pe o varianta mai ieftina produsa in Indonezia, China sau Taiwan poate ca as fi cumparat o pereche de pantofi odata la 6 luni si in 3 ani as fi depasit cu mult valoarea celor romanesti. Si acum ar fi fost timpul sa imi cumpar din nou o pereche de pantofi. Adica tot import in timp ce prosusele noastre stau pe rafturi si se prafuiesc.
Alegem sa platim cu 50 de bani mai putin pe kilogramul de rosii turcesti decat pe cele romanesti dar uitam ca ale noastre au gust pentru ca pamantul nostru e fertil si rosiile noastre au gust!
Tot ce trebuie sa facem este sa ne gandim la noi, la calitatea lucrurilor pe care le purtam sau le mancam. Si asa putem face ca economia noastra sa creasca!

Ce as cumpara eu

In mare parte am inteles ca economia unei tari functioneaza in principal pe taxe. Taxele sunt cele care aduc bani la trezoreria statului si in functie de cat de gros este lingoul de aur se distribuie si bani de investitii in diverse domenii. Sa spunem ca bugetul statului este de 100 de lei. Din aceasta suma 3% din ei merg la educatie, adica 3 lei. Putin nu? Dar daca bugetul statului ar fi de 1000 de lei atunci 3% ar insemna 30 de lei. Cam asa functioneaza treaba. Cu cat ai mai mult de impartit cu atat suma investita este mai mare. Cu cat investitia este mai mare si produsul este mai de calitate. (Exceptam autostrazile, acelea sunt facute de extraterestrii, de asta costa asa mult si dureaza la fel de mult.) Statul supravietuieste in principal pe taxele platite de firme, intreprinderi, corporatii si salariati. Si aici vine si intrebarea din titlu: ce as cumpara eu?
Ei bine eu as cumpara produse romanesti, facute de romani, in fabrici din Romania sau cultivate pe pamantul nostru. De ce as face eu asta? Ca sa incurajez consumul local de produse, ca produsul romanesc sa aiba o pondere mai mare pe piata, ca firmele locale sa aibe cerere mai mare si sa fie nevoite sa angajeze mai multi oameni. Si asa are si sistemul romanesc de pensii cum sa supravietuiasca. Asa are politicul bani sa ii sifoneze si sa vedem si ceva facut in afara de declaratii agresive cu "voi face daca", chiar daca nu este in regula aceasta practica.
Increderea in Romania o redam prin afaceristii nostrii care isi vor putea extinde comertul si in afara tarii, lucru pe care nu il puteau din lipsa fondurilor.
Prin sustinerea produselor romanesti, facute in tara noastra ne sustinem pe noi, viitorul nostru dar si al celor care urmeaza dupa noi!

Mandru produs al...

Calatorind prin diverse locuri am observat ca brandul nationa este respectat cam peste tot. Chiar numai cei care sunt la limita foametei apeleaza la produse de gradul 2 importate din China. In rest brandul national primeaza peste tot!
Momentan petrec un timp pe taram britanic si ma vad inconjurat peste tot de aceleasi fraze "Made in England" sau "Proud product of UK". Si oamenii prefera aceste produse in fata altora de 1000 de ori. Isi sustin singuri bussinesul, afacerile, finantele si economia. Firmele lor sunt prospere si o duc bine.
Mituri exista peste tot intr-adevar dar sa nu uitam ca in fiecare legenda exista si un gram de adevar!
Lumea ar putea spune ca in Anglia se castiga bani si ca toti traiesc bine. Ei bine nu e chiar atat de roz. Multi dintre ei lucreaza pe salariu minim sa plateasca taxe mai mici. La fel de multi platesc chirii si taxe la primarie, facturi de utilitati mult mai mari decat am plati noi acasa si totusi aleg sa mearga pe brandul national. De ce ar face ei asta? Pentru ca decat sa cumpere carne congelata adusa din alte tari aleg sa cumpere carne proaspata din propria lor ograda! Si asa fac cu toate produsele. Pentru ca ei stiu ca daca fermierul isi primeste banii si ei isi vor primi la randul lor recompensa.
Despre ce recompensa putem vorbi noi aici? Despre starea spitalelor spre exemplu. Sau despre calitatea serviciilor oferite de stat si de guvern.
Pentru ca fermierul vanzandu-si produsele poate plati taxele la stat. Din taxele colectate statul poate functiona corect si poate investi in sectoare cheie!

Controverse, dezbateri, pareri

Ultima vreme am tot citit o gramada de comentarii, pareri pro sau contra, lupte administrative si diverse lupte "interetnice" cu privire la montarea placutelor biligve, trilingve si asa mai departe.

Nu pot sa imi dau seama de ce sunt atat de multe persoane impotriva acestor practici si a placutelor bilingve instalate prin orase sau la marginea oraselor, pentru semnalizarea obiecitivelor turistice sau a locurilor numai bune de vizitat.

Poate ca multi au ales sa spuna ca sa invete maghiarii limba romana sau alte asemenea lozinci dar nu stiu daca ei vad dincolo de acest lucru. Poate ca aceste placute in doua limbi-romana si maghiara- in unele zone nu este neaparat pentru localnici ci au si un scop turistic.

Din punct de vedere istoric, Transilvania face parte din corpul Romaniei abia din 1918, pana atunci fiind parte din imperiul Austro-Ungar. Acest lucru face ca foarte multe familii de maghiari din aceasta regiune sa aibe rude in Ungaria, rude care nu au trait sau invatat limba romana si care ar dori poate sa vina sa-si viziteze familia ramasa aici. Pentru aceste persoane le-ar fi greu sa vina fara un gps si mai ales fara o harta tradusa cum trebuie. Venindu-le in ajutor cu placutele bilinve nu facem decat un bine. Pentru ca nu mai traim in evul mediu in care cei care veneau o faceau penru jaf si viol, acum acestia vin sa viziteze, sa cheltuiasca bani, sa isi revada poate rude de care au auzit sau vazut doar in albumele foto vechi.

Tot din acest punct de vedere, cel istoric, sunt foarte multi maghiari care ar dori sa vada foarte multe locuri, castele, conace, domenii construite de nobilii lor pe vremuri. Sa isi cunoasca si partea asta de istorie avand in vedere ca se afla doar la un pas de noi si nu le este greu sa se suie in masina si sa conduca pana aici.

Eu personal nu am nimic cu aceste placute, pot fi nu doar bilingve ci si trilingve, sa adaugam si limba engleza, limba internationala a 75% din turistii zilei de azi. Sa ii ajutam sa ne descopere tara, sa revina si sa cheltuiasca bani la noi. Sa simtim ca suntem si noi pe harta turistica a Europei.

Bineinteles putem fi impotriva acestor lucruri penru ca suntem sovini, xenofobi si le dam ungurilor prea multa putere asupra noastra! Nuuu. Sa nu uitam ca traim intr-o Europa multiculturala, in care granitele nu mai conteaza si in care putem in continuare circula liberi.

Excursie (partea 2)

Continuand linia inceputa deja, am ales sa merg de pe litoral intr-o zona montana. Zona montana nu o pot caracteriza ca fiind o pensiune pe Valea Prahovei sau vreo cabana in varf de munte. De pe litoral am ales sa vizitez salina Praid. Un loc pe langa faptul ca este foarte frumos este si foarte benefica in scop terapeutic.

Drumurile nu sunt rele deloc. Se poate ajunge destul de usor si de repede, exceptie fiind traseul prin Odorheiul Secuiesc. Acel oras este foarte complicat, fara indicatoare si greu navigabil. Am fost nevoit sa ma opresc de 2 ori pentru o reconfigurare corecta a GPS-usului dar in rest a fost ok.

Praid este o comuna mica, se poate gasi cazare la preturi corecte si serviciile oferite sunt si ele rezonabile. Si aici ma refer inclusiv la preturile din restaurante. In Slatina am servit o ciorba de burta la pretul de 16 lei portia iar in Praid a fost numai 10 lei. Bune amandoua dar pretul mai mic.

Salina este frumos amenajata, cu tot felul de spatii amenajate începând de la mese de ping-pong (se poate juca cu palete proprii, nu sunt disponibile la inchiriat), spatii de joaca pentru copii, leagane, Parc Aventura, cafenea, restaurant. Se coboara din jumatate in jumatate de ora cu autobuzul pana la un punct iar apoi pe jos, coborând 300 de trepte.

Din Praid am facut oprire in Sovata. Dupa cateva ore de stat la temperatura de 8 grade in salina o baie in Lacul Ursu, lac heliotermal, este absolut placuta.

Sovata este la doar 9 km de Praid, singura problema cu acest oras fiind numarul de parcari insuficient fata de traficul din zona. Spre deosebire de locurile lasate in paragina intalnite pe litoral am gasit aici locuri foarte frumos amenajate, parcuri, alei, trasee eco-didactice si tot felul de buticuri. Din pacate si aici am intalnit aceleasi jucarele „Made in China” ca si pe litoral. In rest se gasesc lucruri bune, evident tot la preturi supraevaluate.

Zona este de o frumusete rara, cu peisaje deosebite si oameni cumsecade. Spre deosebire de faptul ca majoritatea locuitorilor din zona sunt maghiari, toti vorbesc corect romaneste. Atat gramatical cat si fonetic. Nu sunt rautaciosi si sunt foarte prietenosi. Concluzionand nu exista pericole.

Spre zona montana voi mai veni si in concediile viitoare. Aici sunt dispus sa inchid un ochi la kitch-ul prezent pe tarabe si sa imi indrept privirea spre lucrurile autentice si lucrate manual, caci in zona sunt multi mesteri si vei gasi de la lucruri sculptate la tesaturi si vase ceramice.

Excursii placute!

Excursie (partea 1)

Inainte de a pleca sa cutreier taramuri straine am zis ca mai acord o sansa frumusetilor naturale ale Romaniei. Zic ca sunt corect când spun a mai acorda o sansa pentru ca desi sunt multe locuri frumoase alegem zilnic sa ne batem joc de bogatiile pe care le-am mostenit de la stramosii nostri!

Am inceput acest mic concediu cu o vizita pe litoral, scurta ce e drept dar suficienta cat sa imi fac o impresie asupra lucrurilor de pe malul Marii Negre.

Cu aceeasi tristete in suflet observ an de an ca samsarii, bisnitarii si kitch-ul se inmultesc. Nu exista ocazie in care aceste lucruri sa lipseasca din peisajul romanesc, fie el montan sau pe litoral. Cei care au vizitat si alte mari sau oceane spun de fiecare data ca acolo este mai curat, atat in apa cat si pe plaja. Toti ii blameaza pentru faptul ca si-au permis un concediu in strainatate si nu au venit sa isi cheltuiasca putinii bani la firmele romanesti, sa contribuie temeinic la cresterea economica a tarii.

Tind sa le dau dreptate celor care dupa 2-3 vizite pe litoralul romanesc, raman dezamagiti si aleg sa mearga in concedii prin Grecia, Turcia, Cipru, Croatia, etc. De cazare nu ma pot plange absolut deloc. Am prins o oferta buna la un vechi prieten, m-a tratat regeste si a cautat sa nu imi fure si ultimul banut din portofel oferindu-mi tot ce i-a stat lui in putinta sa imi faca sejurul mai placut.

Dezamagirea a pornit inca de la prima plimbare prin statiune. Urmele constructiilor in paragina se mai vad greu de buruienile si tufisurile crescute din neant. Plajele se murdaresc pe zi ce trece si in fiecare dimineata as fi dus o sita cu mine sa cern nisipul de mizerie, in principal coji de seminte si chistoace de tigari.

Mancarea? Proasta si scumpa. Peste tot. Nu stiu unde au disparut bucatarii romani, de ce nu mai suntem in stare sa servim ceva omenesc si prin restauratele de pe litoral, orice in afara de shaorma, kebap si cartofi prajiti. Ah, poate ca bucatarii au disparut pe vasele de croaziera americane unde se plateste pe masura calificarii lor.

Sa vorbim si de un bazar pe litoral. Ce se poate gasi intr-un bazar? Orice! Din pacate acest orice poarta inscris pe el Made In China. Pana si suvenirurile sunt facute acolo. Nimic autentic, nimic original. In afara de acest lucru pretul este in mod evident dublu fata de chioscurile din Dragonul Rosu.

Cluburile s-au mutat pe plaja, noaptea oamenii isi fac nevoile la lumina lunii in nisip ascultând valurile cum se sparg linistite de mal. Ziua, muzica iti sparge timpanul si multimea de oameni care tipa, striga, se impiedica de picioare intinse printre cearsafuri.

Cu alte cuvinte aceasta excursie a fost o dezamagire totala iar pe viitor voi alege cel mai probabil un litoral prin tari straine.

P.S. Drumurile au fost bune, si dus si intors, pentru ca am ales rute diferite. Drumurile, chiar daca nu au fost autostrazi au fost circulabile si fara daune majore la masina.

Top 5 locuri de vizitat in judetul Covasna

Desi este printre cele mai sarace judete din Romania din punct de vedere al salariului mediu pe economie, judetul Covasna este unul dintre cele mai bogate judete din punct de vedere turistic.

Pentru un concediu plin si o vacanta placuta, Covasna poate deveni destinatia ideala din punctul de vedere al turismului avand in vedere ca o noapte de cazare la pensiuni este cu mult sub nivelul celor de pe Valea Prahovei, spre exemplu.

Judetul fiind mic poate fi vizitat roata intr-o saptamana cu masina, se pot acumula cunostinte, obiceiuri si se poate privi relationarea interculturala altfel decat la televizor sau zvonurile din capitala.
Pentru a face lucrurile interesante am combinat cele mai frumoase 5 locuri in care se pot ajunge si care minuneaza ochii turistului.

1. Cheile Varghis

Sunt unul dintre cele mai frumoase teritorii naturale ale Secuimii cuprinzand pesteri, stanci de calcar, flora si fauna speciala. Pesterile au servit de-a lungul anilor ca adapost pentru oameni, fapt dovedit de multimea obiectelor gasite in acestea, cu trecerea timpului insa au venit multi vizitatori pentru a admira frumusetile acestora. In Cheile Varghisului se gasesc stanci de inaltimea zgaraie-norilor printre care curg parauri de munte, sistemul de pesteri formate inca in perioada glaciara avand o lungime de 4 km. Pe langa numeroase specii rare de animale si de plante, din totalul de 30 de specii de liliac din Romania aici se gasesc 17. Aici este tara pacii, despre care speologii spun urmatoarele: „cei care n-au vazut lumea linistei, nu pot sa inteleaga”.

2. Tinovul Mohos

Tinovul Mohoș este situat în craterul vecin față de lacul Sfânta Ana, la o altitudine de cca 1050m, fiind un lac colmatat și acoperit cu depozite groase de mușchi de turbă (Sphagnum) care se extind pe o suprafață de cca. 80 hectare. Grosimea turbei ajunge la 10,5 metri, acest strat fiind format începând cu 12.000 de ani în urmă; primăvara sau în perioade ploioase turba se îmbibă cu apă, ca un imens burete; intervenții pentru drenare au fost începute în 1908, dar din fericire pentru naturaliști, nu au avut efectele scontate, de transformare a mlaștinii în pășune pentru vite și boi… care ar fi însemnat o mare distrugere pentru biodiversitate. O plimbare pe poteca amenajată pe o lungime de cca 400 m, te face să poți vedea diferite locuri și specii pe care nu ai avea tehnic posibilitatea să le vezi, dacă nu ar exista traseul de vizitare, poteca de fruștei de lemn de pe care “dacă ai călca pe lângă” în multe locuri ar fi riscant că te poți scufunda într-o secundă în mlaștină, mai cu seamă pe la margini de apă; vezi 2 minunate ochiuri de apă, dintre cele cca. 15/17 (22?) existente pe suprafața tinovului; în urmă cu 150 de ani erau cunoscute de aici 32 de ochiuri de apă, iar azi sunt doar (15?), dintre care cea mai adâncă are 14 m adâncime, iar cea cu aria cea mai mare are 300 mp.

La fiecare 2 ore se organizeaza aceste plimbari alaturi de un ghid care va poate explica in detaliu istoria Tinovului si care va ghideaza prin mlastina. De retinut faptul ca este interzis a intra in mlastina fara ghid si fara o pregatire temeinica in acest sens, exista un pericol foarte mare de a pasi in locuri gresite.

3. Balvanyos si Lacul Sfanta Ana

Statiunea Balvanyos, situata in nordul judetului, desi este mica este o comoara inca nedescoperita complet si neexploatata corespunzator. Cu acces usor la izvoare cu apa sulfuroasa foarte buna pentru diferite afectiuni si cu posibilitatea de a vizita ruinele fostei cetati care dateaza din secolul XI si ofera o panorama excelenta asupra bazinului din vale. In acelasi timp exista acces la centre Spa, parc pentru aventurieri, plimbari off-road si drum de acces spre Lacul Sfanta Ana.
Lacul Sfânta Ana (Szent Anna tó) este singurul lac de crater vulcanic existent în prezent în Europa Centrală și de Est; totodată, este un loc unde natura și bunul-simț uman par să existe împreună. In padure exista un punct de belvedere construit ce ofera o panorama superba asupra lacului si in acelasi timp un loc excelent pentru a folosi functia Selfie al telefoanelor mobile.

Geologii spun ca vulcanul in care este format lacul nu este stins ci doar inactiv si canva in viitor poate oferi si astfel de surprize.

4. Covasna

Oraşul Covasna este unul dintre cele mai importante staţiuni balneo-climaterice ale României. Este situat în curbura Carpaţilor Orientali, la poalele Munţilor Breţcu, de la Cartierul de Jos până la Valea Zânelor, având o lungime de 9 km. Este înconjurat de munţi dinspre nord, est şi sud având deschidere spre vest în Bazinul Trei Scaune. Staţiunea este situată la 560 de m deasupra nivelului mării în centrul oraşului iar la capătul de jos al planului înclinat înălţimea depăşeşte 600 de m.
Oraşul-staţiune este traversat pe lungime de pârâul care poartă acelaşi nume, Covasna. Izvoarele de apă minerală carbogazoase au debite ridicate şi sunt răspândite în tot oraşul, existând unele case particulare cu apă minerală în fântâni. Componenţa apei minerale diferă de la un izvor la altul (bicarbonate, feruginoase, clorosodice, iodurate, hipertone, hipotone, bromurate) şi poate fi folosită la tratarea diferitelor afecţiuni gastrice, cardiace sau erectile.

Mofetele (emanaţii de dioxid de carbon sau sulf) având o valoare terapeutică majoră sunt şi ele răspândite în tot oraşul Oraşul este compus din satul Voineşti (azi cartierul de est), oraşul propriu-zis şi din satul Chiuruş (azi cartierul de sud).

Are peste 11.000 de locuitori dintre care aproximativ două treimi sunt maghiari şi o treime sunt români.

5. Cetatea Dacica

Din orasul Covasna, spre necunostinta multora exista acces spre o cetate dacica care inca se afla acoperita de un mister total cu privire la originea acesteia nefiind atestata in documentele gasite pana acum cu privire la istoria stramosilor nostri, dacii. Se presupune ca a fost distrusa total la finalul celui de-al doilea razboi daco-roman, fiind a doua cetate ca importanta dupa Sarmisegetuza. Situata chiar in varful unui deal, intr-un loc izolat, ofera o imagine asupra intregului bazin si al orasului Covasna.
Pentru ca nu a putut fi cucerita, cetatea ar fi fost arsa din temelii iar din anul 1939 aceasta se afla sub lupa arheologilor care incearca sa reconstruiasca si sa reabiliteze ceteata iar artefactele gasite aici sunt expuse in muzeele din judet.
Cu ajutorul unui ONG a fost refacut traseul spre cetate, cu marcaje adecvate si au fost construite scari pentru a facilia un acces mai usor spre aceasta. Cu pornire din renumita Vale a Zanelor poti face o plimbare de cateva ore spre cetate bucurandu-te de aerul puternic ionizat, ai o sansa de a cunoaste un fragment de istorie a acestei zone si de a scapa de stresul cotidian.

Prigoana fumatorilor

Stiu ca ultima vreme s-a dezbatut mult pe tema legii anti-fumat intrata recent in vigoare dar simt si eu dorinta de a spune ceva in aceasta privinta.

Desi sunt si eu fumator, am viziune europeana, am vizitat tari europene si am trait cateva experiente prin baruri, cafenele sau terase eu personal consider ca aceasta lege nu a venit chiar la momentul potrivit. Stiu ca stiti deja dar in strainatate nu se fumeaza in locuri publice inchise in schimb acolo se permite fumatul pe terase, fie ele acoperite, descoperite sau in aer liber. In strainatate de cele mai multe ori (99% din cazuri) ai doua mese la care poti sta in picioare sa iti duci cafeaua cu tine daca esti fumator si au si scrumiere suficiente pentru a arunca scrumul si chistocul tigarii.

Ce nu am vazut pana acum in Romania sunt tocmai aceste lucruri. Te obliga sa ii respecti pe nefumatori dar nu iti acorda dreptul macar de a fuma decent. Trebuie sa stai cu cafeaua in mana, sa scrumezi pe jos si eventual chistocul sa il bagi in buzunar, asta in cazul in care posezi putin spirit civic si nu vrei sa faci mizerie pe trotuar.

Pe de o parte imi pare bine de acest lucru, nu mai plec acasa mirosind a fum de tigara si hainele nu imi mai put in ultimul hal a scrum si tigari arse. Pe de alta parte imi pare rau dar pentru comercianti. Patronii de baruri, cafenele sau carciumi sufera mult de pe urma acestei legi, mai ales cei care nu au terase amenajate si nici nu au aceasta posibilitate. 80% din piata romaneasca a barurilor sau cafenelelor este populata de oameni fumatori, pentru ca foarte multi dintre noi fumam mai ales la cafea, pentru ca a bea cafea cu un prieten este un obicei social, cafeaua trebuie vorbita si fumata, altfel nu cade bine! Nefumatorii se bucurau in liniste in localurile unde patronii au fost suficienti de amabili sa le amenajeze un spatiu numai al lor unde fumul nu ajungea, acum insa striga in gura mare ca era dreptul lor sa scape de otrava noastra.

Localurile au ramas acum goale. Vezi ospatari ocupati acolo unde bate soarele pe terasa si se aseaza oamenii sa se incalzeasca. In locurile mai populare sau in cafenelele consacrate vei vedea 2-3 persoane, nefumatoare, savurand in liniste o cafea sau un ceai dar insuficient pentru a asigura un trai decent al patronului, ospatarului sau barmanului. In cazul fericit al celor trei persoane iar in cel mai rau caz doar al patronului ramas singur sa isi mentina pe linia de plutire afacerea iar restul vor ingrosa randurile si asa mari ale somerilor.

Legea asta ar fi fost buna daca ar fi fost gandita mai bine, aplicata treptat si daca ar fi acordat timp sa se aseze lucrurile pe piata. Acum in schimb va suferi inclusiv bugetul Statului. Inainte de a incheia se poate observa ca am punctat doar carciumile. In rest sunt de acord cu interzicerea fumatului, pentru ca nici pana acum nu fumam intr-un restaurant. Nu este placut sa fumezi si altul sa manance langa tine sau invers. Poate ca dupa ce mananci ai fuma o tigara dar nicioadata intr-un restaurant. Aceeasi parere am si despre institutiile publice, nu sunt locuri unde sa iti aprinzi o tigara dar si acum imi aduc aminte ca elevii peste 18 ani erau prigoniti si urmariti pe unde fumau iar profesorii se desfatau intinsi pe fotolii in camere special amenajate pentru ei, numai pentru ei. Nici in locurile de joaca pentru copii nu mi-as aprinde tigara, nu vreau sa pasez acest obicei nesanatos copiilor, nici sa ii otravesc obligandu-i sa fumeze pasiv langa mine. Am o treaba doar cu fumatul in carciumi, pentru ca nu pot invita prietenii in fiecare zi la mine sa bea o cafea, pentru ca nu am chef sa stau sa beau cafeaua in picioare in fata barului si pentru ca nu vreau sa stau nici in frig, nici in ploaie sau zapada sa fumez privind cum intr-un bar cu 80 de locuri sunt doar 3 nefumatori ce ranjesc la mine!

Sfaturi inainte de a cumpara o masina

Inainte sa cumperi o masina, fie ea noua sau la mana a doua este bine sa tii cont de cateva lucruri altfel ajungi sa iti cumperi o rabla in care bagi mai multi bani in reparatii decat ai dat in realitate pe ea. Ajungi sa investesti banii de vacanta, economiile familiei si banii copiilor pentru facultate. Inainte de a cauta o masina, indiferent daca iti place un anumit model este bine sa faci cateva lucruri inainte:

1. Asculta de sfaturile prietenilor. Ei nu iti vor spune ce masini sa cumperi ci ce anume sa NU cumperi. Spre exemplu sfatul pe care l-am primit eu a fost "fara F-uri", adica fara Fiat, Ferrari, Ford, Frenault, Fpeugeot, Fcitroen, Fdacia sau alte tipuri de F. Doi mi-au spus asta dar nu am ascultat de ei, mi-am luat un F si inca ma gandesc oare cum o scot din service.

2. Cauta pe forumuri posibile probleme ale masinii pe care doresti sa o cumperi. Utilizatorii forumurilor iti vor spune cu ce problema s-au intalnit cel mai frecvent cu masina respectiva. Spre exemplu vei afla ca Fordurile cu motor TDCi au o problema cu injectoarele si cu pompele de injectie. Volkswagen are o problema cu debitmetrele de aer, Dacia are si ea problema cu sistemul de injectie si asa mai departe. Asa te poti pregati sufleteste inainte sa te intalnesti efectiv cu problema respectiva. Spre exemplu un debitmetru de aer este net mai ieftin decat 4 injectoare si o pompa de injectie.

3. Daca ai un prieten mecanic, e bine sa il iei cu tine. El a vazut multe masini la viata lui si poate vedea eventualele modificari estetice de ultima ora la masina, poate vedea problemele la motor sau simte pedalele mai bine decat orice sofer. Nu poti intrece un mecanic la asta, el se urca in spatele a zeci de modele de autoturisme.

4. Daca vrei sa ii faci un test e bine sa te asiguri dinainte ca ai niste banuti in buzunar si o programare la reprezentanta oficiala a marcii respective. E bine sa iti duci masina la ei inainte sa o cumperi, sa o testeze cei care produc si vand marca. Nu o du la orice service pe care scrie diagnoza auto. Cei de la service au un program cam universal si cam atat. Oamenii de la reprezentanta lucreaza cu softul original care poate citi calculatorul de bord al masinii tale mult mai bine si iti poate dezvalui viciile ascunse prin diverse piese schimbate.

5. In legatura cu numarul de kilometrii ai unei masini nu prea trebuie sa iti faci griji. Cam toate sunt garantate cel putin 600.000 km (motoarele). Pregateste-te sa schimbi sistemul de distributie si pompa de apa. Sunt primele lucruri pe care le schimbi imediat ce o cumperi.

Aceste 5 sfaturi sunt reale, in rest sunt povesti. Tabla rugineste si se schimba, bucsele se duc si ele. Filtrele si uleiul il poti schimba singur daca inveti cum si nu iti e frica de putina murdarie. De stricat se strica toate. Depinde de modul cum conduci, cat de des ocolesti gropile sau cat de zgarcit esti cand vine vorba de calitatea unor piese de schimb. Iar pentru piesele de schimb: niciodata chinezesti sau turcesti. Se vor schimba de doua ori mai repede decat cele cu origini europene si vor ajunge sa coste de doua ori mai mult.

Spor la cumparaturi!

Soferie

Desi sunt tanar si nu am multi kilometri facuti la volanul unei masini, naveta zilnica si drumurile pe care le fac prin tara sau prin oras m-au purtat pe strazi pline de fel de fel de soferi.

Sigur, sunt soferi profesionisti cu atestate, camionagii, soferi de autobuze si de taxi, amatori si nu in ultimul rand soferii de duminica.

Cine sunt soferii de duminica? Cum ii recunosti si ce fac ei?

Ei bine soferul de duminica este cel care isi tine masina in parcare pe loc platit, iese in fiecare zi sa ii porneasca motorul 10 minute, sa o stearga de praf si de mizerie sa nu cumva sa se depuna pe undeva rugina, este cel care merge in service cu ea din 5000 in 5000 de km ca nu cumva sa pateasca ceva masina lui. Soferul de duminica este cel care a facut scoala din carti, a condus tot timpul preventiv si nu a avut niciodata ghinionul sa se loveasca de traficul din oras.

Soferul de duminica nu isi scoate masina din parcare oricand, doar la final de saptamana sau duminica, atunci cand merge in vizita pe la rude sau pe la prieteni si nu vorbeste altceva decat de masina, ce a vazut, cai putere, forta, cuplu, etc. El iti va povesti ca are o pata de rugina cat unghia sub pragul soferului si se gandeste sa isi vopseasca toata masina. Iti va povesti fel si fel de lucruri tehnice dar nu va pomeni niciodata de trafic. De ce? Pentru ca nu stie ce este acel cuvant si nici nu s-a intalnit prea des cu acest fenomen.

Cum recunosti soferul de duminica? E foarte simplu. Pe acesta il vezi pe drumuri doar la sfarsit de saptamana gonind de pe o banda pe alta, semnalizand stanga si virand dreapta, punand zeci de frane in fata obstacolelor imaginare si a capacelor de canal sa nu cumva sa se slabeasca vreo bucsa. Pe el il vezi mergand cu 80km/h pe drumurile unde limita este 100 pentru ca motorul suna prea tare daca il turezi si sigur se strica iar coloana din spatele lui daca se grabeste nu are decat sa il depaseasca.

Soferul de duminica este mai rau in trafic decat domnisoarele de 18 ani care abia ce si-au tras carnetul in buzunar, e tot timpul dezorientat si mai incurca pedalele pentru ca nu mai are ajutorul instructorului de langa el. Comenteaza tot timpul si iti arata indicatoarele spunand ca el nu greseste cu nimic, ca doar stie legislatia si atunci se ambaleaza sa iti arate cat e el de sofer si se duce ca nebunul, depaseste, ignora si cel mai probabil se accidenteaza, atat el cat si obiectele din jurul lui sau mai rau, persoane nevinovate.

Daca il intalniti, ocoliti masina lui, ignorati prezenta lui in trafic si incercati sa il depasiti cat mai repede pentru ca daca ramaneti in spatele lui stopurile ii lumineaza mai intermitent decat girofarul pompierilor.

Drumuri bune!

Cofetaria de la schimbul 3

Desi multa lumea nu mai cunoaste acest concept de schimbul 3, cei care lucreaza in fabrici cu siguranta stiu ce inseamna sa stai noaptea treaz si sa iti faci munca. Uite asa si eu din cand in cand mai ajuns sa lucrez in ture de noapte si sa incerc sa imi tin mintea ocupata cu ceva, sa treaca timpul mai usor si sa nu simti oboseala atat de tare.

Cele mai reusite ture de noapte sunt atunci cand ai cu cine sa vorbesti, dar nu orice nimic, pentru ca nimicurile ne obosesc ci atunci cand poti purta o conversatie adevarata despre multe lucruri, poti povesti sau poti impartasi experiente proprii.

De cele mai multe ori in schimbul de noapte ajungem sa vorbim despre mancare, despre ce ne place, ce nu ne place sau lucruri ce nu le-am mancat de mult. Din vorba in vorba mi-am dat seama ca nu am mancat de mult, foarte mult timp lapte de pasare. Colega nu numai ca nu a mancat de mult dar nici nu a gustat inca asa ceva. Va vine sa credeti cat de mult a pierdut in viata asta? Un bol plin cu lapte de pasare care abia asteapta sa iti murdareasca barbia in timp ce spuma dulce iti delecteaza simturile.

Pentru necunoscatori am gasiti aici cel mai rapid mod de a prepara acest desert minunat, explicat la fel de simplu si spor la gatit.

Una peste alta ajungem si la emisiunea cea noua a trustului PRO, BakeOff Romania. Doamne, cand vad ce bunatati pregatesc oamenii aceia parca as da in coma diabetica. Daca as fi concurent in acea emisiune sigur as veni acasa cu vreo 10kg de zahar asezate frumos ca un colac in jurul taliei. Altfel nu m-as simti bine.

Desert, desert si iar desert. Dar desi sunt multe vorbe dulci nu toti se pricep sa gateasca asa ceva. Eu personal nu stiu sa fac un aluat de prajituri sau sa fac niste simple fursecuri. Eu sunt mai cu salate, ciorbe, tocanite sau preparate la gratar. Cu toate acestea restaurante sunt aproape la tot pasul, daca nu cu siguranta este un fast-food sau o pizzerie. Acum 10 ani daca ne-am fi plimbat prin orice oras, fie el cat de mic ai fi gasit o cofetarie unde sa sa te asezi, sa servesti o prajitura si un suc si sa iti continui plimbarea pentru a arde tonele de glucide. Era placut, acum insa parca au intrat in pamant. Ai nevoie de o harta, un ghid si sugestii de la furnizorul de internet sa poti gasi o cofetarie, altfel sunt raritati si mai gasesti prajituri in supermarket, gata ambalate, le duci acasa, le trantesti in farfurie si gata.

Ah, o salata zemoasa de fructe, cu mult ananas si struguri din belsug. Nu trece mult timp si colega iti spune despre frisca cu capsuni proaspete sau o budica de ciocolata servita in tihna pe o terasa insorita. Uneori chiar mi-as dori sa inchid ochii si sa savurez dintr-un tort cu fructe, ciocolata si alte minunatii ale maestrilor cofetari. Dar noi le savuram in gand, asteptand sa se termine noaptea si sa mergem acasa sa ne odihnim. Ne depontam si tragem obloanele cofetariei. Pana maine seara ne gandim la alte lucruri dulci, precum patul cald ce o sa ne primeasca.

Cofetaria de la schimbul 3, functioneaza de minune ca si un exercitiu mental.

Conversatie cu mine III (Ani)

Dupa atatia ani mi-am adus aminte de tine. Nemilos, timpul a trecut pe langa mine, nemilos timpul a trecut pe langa noi. Ne-a lasat sa ne amagim si sa lasam iubirea sa dispara. Ne-a distrus tot ce aveam mai scump pe lume. Ne-a distrus pe noi!

Nu m-as fi gandit ca dupa atata timp tu inca treci pe langa mine cu privirea peste drum, ca inca nu ma privesti in ochi desi eu te-am iubit, si tu la fel. Ne-am iubit mai mult decat soarele isi iubeste razele si luna isi iubeste noaptea si stelele. Ne-am iubit dar anii ne-au distrus, ne-au indepartat si ne-au facut straini. Timpul, anii, dusmanul nostru comun. Acum ma gandesc la ce s-ar fi putut intampla daca tu nu traversai lumea sa ma lasi singur, la cate conversatii despre arta si literatura am fi avut, la cat timp am fi avut sa ne iubim intens ascunsi sub tacerea noptii... Ma gandesc la copii ce i-am fi crescut impreuna si la caminul ce l-am fi construit impreuna, din nimic.

Dar vezi, te-am lasat sa pleci in lume, crezand ca te vei intoarce in bratele mele deschise, ti-am dat aripi ca unei pasari ranite si ai disparut in vazduh fara sa iti mai pot sorbi privirea in fiecare dimineata la cafea. Tu ai zburat si ai lasat timpul sa te vindece de iubire, ai lasat timpul sa iti stearga amintirea mea din gandurile tale, ai lasat anii sa se asterne peste frumusetea ta dar eu si acum desi am parcurs milioane de secunde fara tine vad cum iti straluceste soarele din ochi.

Si acum vad tineri fericiti, dar stiu ca anii vor trece, la fel cum a trecut peste noi, va stinge flacara si ii va lasa reci in fata iubirii ce si-o purtau odata. Timpul ii va lasa reci, privindu-se prin ochi pana in adancul sufletului ucigand-le visele, sperantele si tot ce si-ar fi dorit vreodata de la ei, lasand in urma doar oameni nefericiti alergand spre cel mai indepartat loc de pe pamant, clipa ce tocmai a trecut caci pentru a ajunge din nou la ea vom alerga o eternitate si tot nu vom reusi sa ajungem la ea.

Anii, timpul, dusmanul nostru, al tuturor.

OLX si anunturile gratuite

Pot spune ca sunt si eu un utilizator al platformei de anunturi online OLX.ro de foarte mult timp si intotdeauna am fost multumit de ceea ce am gasit pe acolo insa recent m-a surprins intr-un mod foarte neplacut.

Dupa cum se stie, pentru a adauga un anunt ai nevoie de un cont de utilizator si in functie de cum vrei sa iti promovezi anuntul sau valabilitatea acestuia poti alege intre gratuit si preturile pentru pachetele optionale care sunt disponibile la ei.

Am vrut si eu sa vand acum ceva, nu mai am nevoie de acel obiect si decat un anunt in ziar m-am gandit sa pun si eu anuntul meu pe platforma lor. Am mai vandut lucruri prin ei deci lucrul ar fi trebuit sa fie destul de usor.

Am redactat anuntul, am respectat pasii si in momentul in care ar fi trebuit sa il public aplicatia imi spune ca am depasit numarul de anunturi active ce le pot avea si astfel daca chiar vreau sa vand acel produs trebuie sa platesc. Verific in mod meticulos tot ce se intampla pe contul meu dar nu am nici un anunt activ iar de la ultimul obiect vandut prin ei a cam trecut imediat o jumatate de an iar de atunci l-am folosit doar pentru a cauta si de a cumpara lucruri de la alti utilizatori.

La prima vedere am crezut ca este o problema de soft a aplicatiei pentru mobil si incerc sa fac acelasi lucru si de pe site accesand in mod clasic internetul de pe un PC. Nu reusesc nici asa, daca vreau anunt gratuit trebuie sa platesc.

Iar acum ma intreb unde este gratuitatea?

Secretul din spatele brandului propriu

Foarte multi dintre noi merg in magazine pentru a se aproviziona cu tot ce este necesar in casa. Cand nu avem foarte multe de cumparat de cele mai multe ori alegem sa mergem la magazinul de la coltul blocului din cartier. La acel magazin gasim tot ce ne trebuie si cumparam marci pe care le cunoastem.

De ce gasim acolo aceste marci dar le vedem mai greu pe rafturile supermarketurilor? La respectivele magazine vin agenti ai furnizorilor sa isi vanda marfa, agenti de vanzari de la toate firmele din tara, de tot genul. De asta mai repede cumperi de la magazinul din cartier ceva cunoscut decat din supermarket.

Acum indiferent in ce supermarket alegi sa mergi vezi cam aceleasi produse dar sub alte denumiri. K-clasic, Pilos, Penny, Boni, Hanul Boieresc, W5, Clever, Carrefour, etc. Aceasta lista poate continua mult si bine cu privire la diverse denumiri anonime dar pe care se pare ca le gasim doar in aceste magazine.

Bineinteles, in supermarketuri avem parte de o varietate mare de produse pe raft si foarte multe marci cu care suntem deja familiarizati. Putem alege oricand o ciocolata Poiana dar langa acest produs avem si o alta ciocolata care se numeste MisterChoc. Una din ele este cunoscuta datorita reclamelor de la TV iar alta nu. Au aproximativ aceeasi calitate dar pretul difera, ciocolata Poiana este mai scumpa decat MisterChoc? Da, numele sub care se comercializeaza un produs afecteaza mult pretul de la raft.

Cand citim pe produs ca este fabricat pentru Lidl Discount credem ca este un produs frumos ambalat dar nu poate fi atat de bun. Putini stiu, spre exemplu, ca faina comercializata sub numele Penny este de fapt produsa de compania romaneasca din judetul Valcea, Boromir. La fel de putini stiu ca laptele Pilo este produs si ambalat de Albalact, acelasi producator ce comercializeaza sub numele premium de ZuZu diferite alte produse lactate. La fel se intampla si cu laptele Boni sau cel K-clasic.

Trebuie stiut ca in mare parte in spatele produselor ieftine, ale bradurilor proprii puse in magazine pe raft de supermarketuri nu sunt altceva decat produse consacrate foarte bine cunoscute pe piata romaneasca din anii '90 incoace. Desi multi ar fugi de laptele Pilos pentru ca acesta costa doar 2,5 lei litrul si ar cumpara mai degraba lapte ZuZu cu 5 lei litrul nu inteleg ca in spatele aceluiasi lapte stau aceeasi fermieri romani si aceleasi vacute. Poate un lot este azi Pilos dar maine este ZuZu.

La fel se poate spune si despre zahar. Cine nu cumpara "Coronita" sau "Margaritar" de pe raft? Sau faina? Malai? Intr-o proportie foarte mare, alimentele comercializate in supermarketuri sunt produse romanesti, dar sub alt nume, contracte negociate cu furnizorii.
La un scurt rezumat putem oberva ca de multe ori lasam mai multi bani la casa de marcat doar pentru ca nu cunoastem brandul produselor, nu stim cine le fabrica iar cand citim eticheta suntem interesati daca ar contine sau nu substante chimice si potentiatori de aroma.

Personal, recomand cumparearea produselor care poarta nume anonime pentru ca si ele sunt produse tot de firme cu nume rasunator pe piata romaneasca sau internationala. De ce zic asta? Pentru ca un producator mic nu ar avea capacitatea de distributie la nivel national si milioane de bucati.

Locuri de munca

Esti in cautarea unui loc de munca? Nimic mai simplu ai nevoie doar de un dosar de acte si multa rabdare, asta daca vrei sa ceri ajutorul institutiei publice specializate in acest sens, AJOFM (Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca).

Daca esti in cautarea unui loc de munca si doresti sa mergi sa afli locurile de munca disponibile din judetul tau poti merge linistit la sediul AJOFM din localitatea ta si sa consulti listele cu locurile de munca vacante si disponibile la opratorii economici din zona!
La fiecare sediu al acestei agentii ar trebui sa existe astfel de liste cu angajarile care au loc. De ce? Fiecare operator economic are obligatia de a notifica AJOFM cu privire la locurile de munca pe care le are vacante astfel somerii dinsponibili sa poata fi contactati in eventualitatea unei angajari. Acum fiecare operator economic are optiunea de a face publicitate locului de munca disponibil si prin zeci de alte posibilitati pe care le are la dispozitie.

Tot ce vezi pe listele cu locurile de munca disponibile sunt denumirea generala conform COR precum sofer camion mare tonaj, tesator, functionar administrativ, tehnician in comert etc., numarul de locuri disponibile si un cod din x cifre al societatii respective in sistemul AJOFM si mentiunea ca pentru mai multe detalii sa cereti ajutorul persoanelor de la camera X.

Totusi, asta este partea frumoasa a povestii in cautarea unui loc de munca. Persoanele de la camera X iti vor spune ca pentru a avea acces la informatia completa gen denumirea angajatorului, adresa acestuia la care sa mergi cu un CV sau alte informatii cu privire la locul de munca pana in momentul in care nu veti prezenta un carnet de somer, indemnizabil sau neindemnizabil. Daca nu aveti un carnet de somer, indemnizabil sau neindemnizabil, nu aveti acces la acea informatie.

Daca totusi doresti sa aplici la unul dintre locurile respective de munca si alegi sa iti faci un carnet de somer neindemnizabil, pentru ca doar asta poti face in prima faza daca nu ai lucrat si ai fost concediat (nu primesti somaj in caz de demisie), ai de mers foarte mult si de batut la multe usi.

Actele necesare pentru un carnet de somer neindemnizabil:
1.Carnetul  de  muncă–original  (vizat  de  Inspectoratul  Teritorial  de
Muncă-ITM) + xerocopie. În  cazul  în  care  nu  există  carnet  de  muncă –  adeverinţă  de  vechime vizată  de  ITM  până  la  31.12.2010  şi  adeverinţă  de  vechime  eliberată  de angajator pentru perioada de după 01.01.2011.
2. Actul de identitate copie + original
3. Certificatul de naştere copie + original
4. Certificatul de căsătorie copie + original, sentinţa de divorţ, certificat
de deces
5.  Certificatul  medical  tip  MS  sau  Adeverinţă  medicală  din  care  să
rezulte ca este APT DE MUNCĂ sau are eventuale restricţii medicale (de
la medicul de familie)
6. Actele de studii şi calificare copie + original
7. Fisa fiscala de la ANAF pe anul precendent
8. Adeverinta de venit pe anul precendent
9. Un dosar plic
10. Două plicuri timbrate

Adica ai nevoie de un teanc de acte dupa care ai de umblat, platit taxe, stat la usi si asa mai departe. Ai de facut multi kilometri ca sa poti deveni somer neindemnizabil. Abia atunci poti sa primesti acces la informatiile despre locurile de munca disponibile. Pentru a aduna acest dosar de acte oricum ai nevoie de 2-3 zile, timp in care exista posibilitatea ca locul de munca pe care il urmareai sa se ocupe.

Din aceste informatii poti deduce ca daca esti in cautarea unui loc de munca nu ai ce cauta la AJOFM, ei nu vor face altceva decat sa incaseze salariile de la stat si cam atat. Nu te vor ajuta in nici o clipa sa iti gasesti cat mai repede un loc de munca, sa devi un cetatean model, platitor de taxe din care sa isi ceara si ei marire de salariu.

Pe scurt daca esti in cautarea unui loc de munca cel mai usor este sa folosesti agentiile private de plasare a fortei de munca, agentiile de recrutare, platformele online de recrutare pe care angajatorii isi cauta acum viitori angajati. Un alt sfat util este sa iti desemnezi un domeniu de interes, un job pe care ai vrea sa il ai si sa urmaresti firmele care activeaza in acel domeniu, sa mergi la sediul lor si sa intrebi de angajari, doar asa iti poti incepe o cariera de succes, intr-o echipa de succes.

Atacul imigrantilor

Am stat de vorba cu un calator prin lumea larga, mai exact vestul Europei. Dar nu am schimbat doar cateva vorbe si am stat la povesti cateva ore bune si mi-a fost povestita lumea vazuta sin cabina unui TIR. In asemenea cazuri stai si asculti cu atentie fiecare amanunt si detaliu ce ti se povesteste. Rar ai ocazia de a sta de vorba cu cineva al carui loc de munca este sa conduca si sa strabata tarile Europei si sa vada in fiecare zi o cultura noua, o ideologie noua, institutii noi si politisti in uniforme diferite.

In urma discutiei am aflat ca in strainatate soferii de TIR sunt ca si fratii: se mai injura, se mai si bat dar la final intotdeauna isi impart mancarea si caldura sufleteasca. In parcarile de TIR la fiecare sfarsit de saptamana se aduna sute si sute de soferi pentru pauza obligatorie. In occident cu TIR-ul nu se circula in zilele de sambata si duminica. Deloc. Este o lege scrisa si foarte respectata, amenzile fiind uriase, astfel nimeni nu se risca.

Ascultandu-mi interlocutorul povestind cele 4 luni petrecute in cabina unui TIR de-a lungul batranului nostru continent si prin Marea Britanie din poveste in poveste se ajunge si la subiectul intens disputat despre imigranti si drumul acestora catre tarile foarte civilizate din Vest.

La Dunqerque, in Franta, exista o parcare mare de TIR-uri unde se opresc cei care merg spre port pentru a traversa in Marea Britanie sau cei care vin din respectiva directie si se indreapta spre alte tari europene. Tot aici, langa parcarea de TIR-uri exista si o tabara de refugiati. Am aflat ca in aceasta tabara in afara de dezordine acestia sunt complet echipati pentru o viata extrem de luxoasa, nelipsindu-le nimic, in afara de locuinte permanente din caramida si locurile de munca.

Pasta de dinti, sapun, prosoape, produse de igiena elementare, alimente, paturi termoizolante si multe altele le sunt distribuite refugiatilor pentru a le face tranzitul sau sederea cat mai confortabila posibil. In afara de aceste lucruri ei se mai aprovizioneaza noaptea din vagoanele TIR-urilor cu marfa ce o considera necesara pentru a-si continua linistiti traiul. Mai mult, in locul ramas liber in urma furturilor se face loc altor refugiati care vor sa ajunga in Marea Britanie, nedetectati, clandestin si ilegal.

Toate acestea se intampla noaptea, cea de duminica inspre luni, in timp ce soferi dorm asteptand ora de plecare spre port si feribot. Cea mai simpla metoda de acces in vagoane fiind taierea prelatelor cu cuttere, ca doar plasticul se sectioneaza usor. Au si metode foarte bine puse la punct pentru a pacali cainii de la controalele vamale cu privire la mirosul emis de corpul uman plantand prin vagoane in diverse locuri cat mai indepartate de tovarasii lor ascunsi, prezervative folosite. Deruteaza cainii si autoritatile franceze si sunt lasati soferii sa mearga mai departe.

Partea cea mai proasta e ca nu prea sunt prinsi in Franta, doar daca soferul in timp ce doarme simte miscarea din vagon si se trage singur la control amanuntit vestind vamesii de existenta sigura a unor refugiati, calatori clandestini printre marfurile transpotate.

In Marea Britanie daca soferul este prins cu calatori clandestini primeste amenda de 2000 de lire pentru fiecare persoana transportata in plus, si eventual niste timp la "mititica" pentru trafic de persoane. Oricum nu ai putea face nimic in fata lor oricat de "musculos" esti. Ei simt acest lucru si tin sa iti aduca aminte ca lor nu le pasa de viata lor si sunt multi la numar, chiar langa tine in tabara iar tu iti castigi painea la volan cu un program de lucru care face parcarea TIR-ului pentru pauza un lucru firesc, iar ei vor fi acolo sa te revada si sa te ajute sa iti lipesti prelata cu banda adeviza, dovada a ultimului lor atac. Poti face acest trafic si voluntar, 1000 de lire/persoana transportata e remuneratia, dar risti tot ce am descris mai sus iar daca o faci doar pentru a-i transporta in bratele vamesilor te vor tine din nou minte si te vor astepta cu bratele deschise sa te intrebe de sanatate si sa vada ce iti mai face ochiul vanat, aratand din nou cu degetul spre tabara de langa tine!

Se pare ca aceasta situatie este peste tot in Europa, imigrantii ataca pe orice sau orice lucru aflat in calea lor sau se folosesc de orice siretlic sa ajunga unde vor, cei mai multi dorind sa ajunga in Londra, caci "London" se poate citi pe buzele lor indiferent de cati sunt cei care te ataca.

De asemenea incidente nu prea se aud, nu sunt femei violate in Koln, sunt doar barbati, eventual cu nevestele langa ei, care isi risca viata transportand marfuri, alimentand pofta de consum a occidentalilor. Si a noastra. A tuturor.

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a deschis cutia Pandorei, dar sper ca nu a inchis-o prea repede, exact ca in legenda si speranta iese si ea la suprafata sa fie alaturi de oamenii normali care nu doresc altceva decat o viata linistita.

 Fotografiile sunt facute in Franta, la un control vamal, dorit de catre sofer simtind in timpul somnului nocturn cum 8 domni de origine araba isi fac loc peste cutiile de carton in vagon dorind sa traverseze odata cu marfa canalul Manecii pentru a ajunge in Manchester.
Scara este tinuta de catre un politist francez, care il asteapta jos cu o pereche de bratari argintii si pentru o scurta declaratie.

"Subsemnatul Ali Baba, zis si Mohamed, declar ca..."

Partea proasta este ca, din cate am reusit sa cercetez pana in momentul de fata, acesti calatori clandestini sunt retinuti doar pentru 24 de ore, nefiind cetateni ai statului Francez nu sunt judecati iar majoritatea avand cereri de azil deja depuse sunt eliberati, autoritatile avand frica de consecinte precum atacul terorist de la  Paris, suspiciunile de la  Nantes, Lyon sau oriunde altundeva in Occident. Pericolul e real, cercetarile continua!

Cruciulite, taximetristi si autobuze

Intr-un oras cu traficul foarte aglomerat te astepti ca soferii sa conduca mai agresiv ocupand orice loc disponibil pe asfalt in drumul lor spre necunoscut. Eu am invatat sa conduc intr-un oras linistit unde claxoanele exista doar in eventualitatea intalnirii vreunui cunoscut pe troturar sau in trafic.

Migrand intr-un oras de 30 de ori mai mare mi-a fost data peste cap toata scoala de soferi, stilul de condus preventiv si linistit. In acelasi timp am dat peste multi oameni care conduc extrem de agresiv, care nu stiu ce sunt semnalizatoarele si care considera ca intr-un metru de asfalt pot incapea doua autobuze, trei taximetristi si doi soferi grabiti sa schimbe banda de pe sensul de mers.

Initial sunetul claxonului pentru ca nu plecam suficient de repede de la semafor sau din sensul giratoriu ma irita dar cu timpul am invatat sa ignor aceste excese de furie si sa merg in continuare la fel de linistit, chiar daca ma depasesc si imi trantesc o frana brusca sperand sa isi repare masina pe asigurarea mea.

Sa mergi cu masina personala intr-un oras cu traficul aglomerat este o experienta noua in fiecare zi cand te urci la volan, dar experientele nu se compara cu cele de pasager intr-un taxi. Ca pasager intr-un taxi vei vedea jumatate de parbriz ocupat de cruciulite, iconite, matanii si odorizante auto, cabluri de la fel si fel de accesorii precum telefoane si tablete conectate non-stop la facebook si soferi ofticati pe viata si ocupatia lor.

Ceea ce nu am inteles niciodata a fost faptul ca mereu m-au ales pe mine sa isi spuna problemele de taximetrist, de cat de greu isi castiga banii si sa se planga de faptul ca sunt foarte multi soferi indisciplinati, asta in timp ce traversa 5 benzi sa ajunga mai repede la destinatia mea sa poata lua o comanda ce tocmai s-a transmis prin statie si careia a estimat 3 minute. Soferul necunoscand existenta pedalei de frana mi-am dat seama ca el chiar isi punea toata increderea in icoanele lipite pe parbriz si agatate de oglinda deoarece el si prundeta sau anticiparea evenimentelor in trafic nu sunt prieteni chiar deloc.

Punctul urmator ma duce la autobuze, unde te astepti sa fie soferi profesionisti, educati si care stiu sa manipuleze cu grija acel vehicul de cateva tone si cu zeci de vieti calatorind cu el. Dar asteptarea e lunga si aici, evident, pentru ca majoritatea soferilor de autobuze sunt trecuti de o anumita varsta si deja, la experienta lor, sunt soferi versati, cum se numesc ei. Acestia, in mod neasteptat, snt mai indisciplinati si decat taximetristii, ca doar deh, autobuzul e mare si are intotdeauna prioritate iar daca se intampla ceva, Regia are bani de reparatii si daca nu, sa-si caute calatori.

Ajungand la o concluzie nu e bine nici pieton ca te iau astia pe capota fara sa clipesti daca nu esti atent si daca totusi ajungi sa mergi pe jos mai bine iti iei si tu o cruciulita cu tine si sa speri ca ajungi teafar la destinatie si te poarta sanatos in drum spre necunoscut.